Decizia nr. 314/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a prevederilor

art. 2 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Maria Niculescu, Mihai Roman, Silvia Giura, Ana Watt, Aurel Hicke, Ana Hicke, Sânziana Iuliana Bota, Constantin Scheible, Florica Moldovan, Viorica Borz, Elena Niculescu, Alina Mariana Niculescu, Emanuel Giura, Răzvan Giura, Delia Hicke, Luiza Carla Rizea și Wiliam Raul Bota în Dosarul nr. 4.935/C/2006 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde reprezentanta autorilor excepției, avocat, cu delegație la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentanta autorilor excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, arătând că din eroare a fost precizat un alt obiect al excepției în încheierea de sesizare a Curții Constituționale. Arată că prevederile art. 1 și

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

contravin principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, deoarece instituie un tratament discriminatoriu între două categorii de persoane aflate în situații identice.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.935/C/2006, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe. Excepția a fost ridicată de Maria Niculescu, Mihai Roman, Silvia Giura, Ana Watt, Aurel Hicke, Ana Hicke, Sânziana Iuliana Bota, Constantin Scheible, Florica Moldovan, Viorica Borz, Elena Niculescu, Alina Mariana Niculescu, Emanuel Giura, Răzvan Giura, Delia Hicke, Luiza Carla Rizea și Wiliam Raul Bota într-o cauză având ca obiect judecarea unei acțiuni în evacuare.

În motivarea excepției se arată, în esență, că prevederile art. 2 și

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, deoarece creează un regim discriminatoriu, în ceea ce privește durata contractelor de închiriere, între chiriașii care ocupă imobile cu destinația de locuințe proprietatea unor persoane fizice, față de persoanele ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești.

Tribunalul Timiș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că instituirea unor regimuri juridice diferite pentru situații diferite nu înseamnă încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției reprezentați, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 2 și

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, modificate prin dispozițiile articolului unic, punctele 2 și 3 din

Legea nr. 241/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, potrivit cărora:

- Art. 2: "Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul

Legii nr. 17/1994 , pentru suprafețele cu destinația de locuințe, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriașilor, pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.";

- Art. 6: "În cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor

Legii nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și desființate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiție va încheia cu persoanele care au cumpărat locuința în baza

Legii nr. 112/1995

și care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice și preeminența legii.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

În legătură cu susținerea privind schimbarea obiectului excepției de neconstituționalitate, formulată în fața Curții cu prilejul dezbaterilor, Curtea reține că, potrivit prevederilor

art. 29 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, fiind legal sesizată de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Astfel, precizarea, cu prilejul dezbaterilor în fața Curții, a unui obiect al excepției de neconstituționalitate diferit de acela cuprins în încheierea de sesizare nu poate fi reținută.

Analizând obiectul excepției, Curtea constată că prevederile art. 2 și

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și cu o motivare similară.

Astfel, prin

Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun soluții diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității în fața legii.

Așa se explică de ce legiuitorul a considerat că protecția socială rezultă și din reînnoirea contractelor, în cazul chiriașilor locuințelor ale căror contracte de închiriere au fost prelungite sau reînnoite în temeiul

Legii nr. 17/1994 , în timp ce în cazul chiriașilor din locuințele retrocedate, domeniu în care prevalează principiul garantării dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui regim juridic diferit în ceea ce privește durata acestor contracte.

De asemenea, prin

Decizia nr. 742 din 26 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006, Curtea a statuat că dispozițiile

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție.

Astfel, persoanele care au cumpărat locuințe în baza

Legii nr. 112/1995

și ale căror contracte de vânzare-cumpă rare au fost desființate prin hotărâri judecătorești se află într-o situație juridică diferită față de acele persoane ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost prelungite sau reînnoite în temeiul

Legii nr. 17/1994 . Situațiile care impun instituirea de regimuri juridice diferite și, evident, soluții diferite nu pot fi apreciate drept o încălcare a principiului egalității în fața legii.

Cele statuate în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Maria Niculescu, Mihai Roman, Silvia Giura, Ana Watt, Aurel Hicke, Ana Hicke, Sânziana Iuliana Bota, Constantin Scheible, Florica Moldovan, Viorica Borz, Elena Niculescu, Alina Mariana Niculescu, Emanuel Giura, Răzvan Giura, Delia Hicke, Luiza Carla Rizea și Wiliam Raul Bota în Dosarul nr. 4.935/C/2006 al

Tribunalului Timiș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.