Decizia nr. 323/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Anton Chelaru Gică în Dosarul nr. 39.342/3/2006 al Tribunalului București - Secția I penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 martie 2007 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 29 martie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 decembrie 2006, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Anton Chelaru Gică cu prilejul soluționării cauzei penale având ca obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei întemeiată pe dispozițiile ce sunt supuse controlului de constituționalitate.

În motivarea excepției autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă dreptul persoanei la viață, la integritatea fizică și mentală, precum și dreptul la ocrotirea sănătății, întrucât lasă libertatea instanței de judecată de a aprecia dacă executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi amânată, în funcție de pericolul concret pe care îl implică această măsură, chiar și în situația în care s-a constatat pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei.

Tribunalul București - Secția I penală apreciază că textul de lege criticat conține o contradicție în termeni, întrucât este greu de închipuit că o persoană care suferă de o boală atât de gravă încât aceasta face imposibilă executarea pedepsei ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, condiționarea amânării executării pedepsei de aprecierea instanței cum că persoana condamnată nu prezintă un asemenea pericol este contrară prevederilor art. 22 și art. 34 din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, deoarece condamnatul beneficiază de asistență medicală nu numai în rețeaua sanitară a penitenciarelor, ci și în unitățile Ministerului Sănătății Publice. În acest sens, arată că Regulamentul de aplicare a

Legii nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.897/2006 , reglementează în art. 23-37 "Dreptul la asistență medicală", iar în art. 27 alin. (1) se arată că serviciile medicale spitalicești se realizează prin internare în penitenciarele-spital, precum și în alte unități sanitare de profil, aflate în relații cu casa de asigurări sociale de sănătate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece necesitatea aprecierii de instanță pentru fiecare situație în parte dacă lăsarea în libertate a condamnatului prezintă sau nu pericol concret pentru ordinea publică "întărește aspectul privitor la independența judecătorilor, care se supun numai legii".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală, așa cum au fost modificate prin

art. I pct. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispoziții potrivit cărora: "Executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi amânată în următoarele cazuri:

a) când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin drepturilor fundamentale consacrate și garantate de Constituție la art. 22, referitor la dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, și la art. 34, privind dreptul la ocrotirea sănătății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în opinia autorului excepției, dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, întrucât lasă posibilitatea judecătorului de a aprecia asupra oportunității amânării executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, chiar și în acele situații când s-a constatat pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, încălcându-se astfel drepturile fundamentale care cer protejarea sănătății și integrității fizice a persoanei.

Față de aceste susțineri Curtea reține că textul de lege criticat reprezintă o concretizare a principiului consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii". Într-adevăr, unul dintre atributele indiscutabile ale acestui principiu presupune și libertatea pe care judecătorul o are de a aprecia asupra probelor în baza cărora va lua o decizie, ținând seama de toate elementele ce sunt specifice cauzei și de litera legii.

În situația concretă a textului de lege criticat, se are în vedere posibilitatea judecătorului de a pune în balanță, pe de o parte, probele care solicită protejarea sănătății și a integrității fizice a celui condamnat, iar pe de altă parte, necesitatea protejării interesului general de un eventual pericol pe care amânarea executării pedepsei l-ar putea genera, pericol concretizat fie prin săvârșirea de noi infracțiuni ori încercarea de a se sustrage executării pedepsei, fie prin chiar reacția populației, care ar putea să încerce să se răzbune pe cel condamnat, dincolo de limitele justiției.

Astfel, în esență, se pune în discuție de fapt prevalența pe care un drept fundamental particular ar trebui să o aibă asupra interesului public.

Analizând acest aspect, Curtea constată, în acord cu cele statuate și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza Mantencio contra Franței (15 ianuarie 2004), că aspecte de o gravitate particulară, printre care și nevoia de a proteja sănătatea și integritatea fizică și psihică a persoanei, pot solicita și justifică luarea unor măsuri speciale de administrare a justiției.