Decizia nr. 247/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 90 alin. 2 și art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Horea Ștefan Sergiu Anderco în Dosarul nr. 10/107/2003 (nr. vechi 7.583/2003) al Tribunalului Alba - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992

și al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data emiterii încheierii de sesizare a instanței de contencios constituțional, respectiv 31 octombrie 2006, și până în prezent, autorul excepției a avut la dispoziție un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 10/107/2003 (nr. vechi 7.583/2003), Tribunalul Alba - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 90 alin. 2 și art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Horea Ștefan Sergiu Anderco în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil, art. 124 alin. (2) și (3) referitoare la imparțialitatea și independența justiției, art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

În acest sens arată că precizarea în cuprinsul alin. 2 al art. 90 din Codul de procedură penală, care condiționează excepția de prevederea "legii", nu reprezintă o garanție suficientă pentru asigurarea unui proces echitabil, ci, dimpotrivă, nu face decât să alimenteze inechitățile în domeniul penal, autorizând un amestec inadmisibil al procedurilor administrative în procedurile penale. Procedurile administrative de control ce precedă întocmirea proceselor-verbale și a actelor de constatare semnalate de art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală nu satisfac exigențele procedurale impuse de dreptul la un proces echitabil, deoarece textul în discuție conferă acestor acte vocația de a fi folosite ulterior ca mijloace de probă în procesul penal (cu privire la faptele și împrejurările de fapt constatate, precum și cu privire la explicațiile persoanelor la care se referă și a martorilor asistenți), fără a fi respectate cerințele referitoare la egalitatea de arme, contradictorialitatea, obligarea de motivare a actelor judiciare, comunicarea probelor, posibilitatea exercitării căilor de atac, publicitatea, independența și imparțialitatea autorităților justiției, respectarea prezumției de nevinovăție și garantarea exercitării drepturilor apărării. Prin urmare, aceste acte nu ar putea fi convertite în mijloace de probă în procesul penal fără să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece provin de la organe de stat din afara celor judiciare, de regulă de natură administrativă. Așa fiind, independența și imparțialitatea justiției sunt puse în pericol, deoarece s-a creat posibilitatea ca judecătorii să-și poată întemeia soluția de condamnare pe acte întocmite în afara procesului penal.

În acest context, autorul excepției mai arată că domeniul de aplicare al autorității de lucru judecat în procesul penal este delimitat de diferența de competență funcțională, fundamentată pe independența fiecărui judecător. Or, deși decizia administrativă nu are autoritate de lucru judecat, folosirea ei în procesul penal antrenează imposibilitatea pentru cel interesat de a contesta în fața jurisdicției administrative exactitatea faptelor stabilite de judecătorul represiv.

Tribunalul Alba - Secția penală opinează că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, în sensul că încalcă dreptul la apărare, dreptul la tăcere și principiul egalității armelor.

Cât privește critica referitoare la încălcarea art. 124 alin. (2) și (3) din Constituție, instanța de judecată arată că dispozițiile legale contestate respectă pe deplin cerința fundamentală invocată. Faptul că un mijloc de probă este legal nu înseamnă că legiuitorul a înțeles să-l și impună ca decisiv. Judecătorul își păstrează dreptul suveran de a dispune asupra administrării probelor și de a soluționa cauza în raport cu ansamblul probațiunii.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece faptul că, în condițiile legii, procesele-verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală sau instanța de judecată pot constitui mijloace de probă nu este de natură să aducă atingere dreptului părților la un proces echitabil, câtă vreme, în vederea aflării adevărului, aceste acte pot fi combătute cu orice alte probe propuse de părți, în condițiile art. 67 alin. 1 din Codul de procedură penală. În plus, art. 66 alin. 2 din același cod reglementează în mod expres dreptul învinuitului sau inculpatului ca, atunci când există probe de vinovăție, să probeze lipsa de temeinicie a acestora.

Dispozițiile legale criticate nu aduc atingere nici unicității și imparțialității justiției și nici independenței judecătorilor, întrucât instanța judecătorească este cea care apreciază asupra concludenței și utilității probelor, inclusiv a proceselor-verbale încheiate de alte organe ale statului, iar, cu ocazia deliberării, tot instanța de judecată este cea care face aprecierea definitivă a probelor care, în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, nu au o valoare prestabilită.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 90 alin. 2, cu denumirea marginală Procesul-verbal ca mijloc de probă, și art. 214 alin. 5, cu denumirea marginală Actele încheiate de unele organe de constatare, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 90 alin. 2: "De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale și actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.";

- Art. 214 alin. 5: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 90 alin. 2 și ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin deciziile nr. 331 din 28 iunie 2005 și nr. 524 din 27 iunie 2006, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, și nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 alin. 2 și ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Horea Ștefan Sergiu Anderco în Dosarul nr. 10/107/2003 (nr. vechi 7.583/2003) al Tribunalului Alba - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.