Decizia nr. 303/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Daniel Roba în Dosarul nr. 18.263/2005 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul excepției și-a fundamentat critica nu pe încălcarea dispozițiilor constituționale de către textele legale criticate, ci pe contrarietatea cu Legea fundamentală a concluziei rezultate din compararea dispozițiilor criticate cu alte prevederi legale. De asemenea, prevederile la care se face trimitere în motivare nu au niciun fel de legătură cu litigiul dedus judecății.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 18.263/2005, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 180 alin. 2 din Codul penal raportate la art. 1 și

art. 2 lit. a) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, și la

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Daniel Roba în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiției și ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece atât legea penală, cât și legea contravențională apără valori fundamentale ale societății, cu deosebirea că încadrarea faptei antisociale în una dintre cele două categorii de legi este dată de importanța relației sociale protejate și de gradul concret de pericol. Or, de vreme ce, în opinia autorului, nu există niciun fel de diferență între infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal și contravenția prevăzută de

art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 , nu se justifică incriminarea penală a actelor de violență în funcție de numărul zilelor de îngrijiri medicale.

Diferențierea tratamentului juridic creată prin includerea în Codul penal a actelor de violență ce au pricinuit o vătămare care a necesitat un anumit număr de îngrijiri medicale nu are nicio justificare constituțională și poate da naștere la interpretări ori speculații cu privire la considerentele care au stat la baza actului normativ.

Judecătoria Timișoara opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile din Codul penal au o natură juridică diferită de cele din

Legea nr. 61/1991 , situație care justifică tratamentul juridic diferențiat.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece principiul egalității, astfel cum este consacrat constituțional, nu poate presupune uniformitate, așa încât, dacă la situații juridice identice trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, precum cele contestate, tratamentul nu poate fi decât diferit.

Prevederile art. 124 alin. (1) din Constituție nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 180 alin. 2 din Codul penal - Lovirea sau alte violențe, care au următorul conținut: "Lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă."

Curtea observă că, în realitate, obiectul excepției îl constituie aceste dispoziții restrânse, care, de altfel, au legătură cu soluționarea cauzei. Trimiterea la prevederile din

Legea nr. 61/1991

și din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

s-a făcut în susținerea excepției ca un argument în plus cu privire la pretinsa neconstituționalitate a art. 180 alin. 2 din Codul penal, asupra căruia urmează a se pronunța Curtea prin prezenta decizie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul și-a întemeiat critica de neconstituționalitate pe compararea modului de incriminare în Codul penal a infracțiunii de lovire sau alte violențe cu sancționarea contravențională a altor fapte antisociale. În opinia sa nu există niciun fel de diferență între cele două fapte, motiv pentru care prin incriminarea penală a uneia dintre ele se aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților.

Asemenea critici nu pot fi reținute, deoarece Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele.

De altfel, nu poate fi reținută nicio contradicție între textele de lege criticate și drepturile fundamentale invocate, întrucât aceste texte, dimpotrivă, dau expresie principiului egalității în fața legii, prin asigurarea unui tratament juridic identic tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei. În plus, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, legiuitorul are deplina libertate de a reglementa infracțiunile și pedepsele acestora. Împrejurarea că o anumită faptă are un pericol social mai ridicat justifică în mod obiectiv și rezonabil incriminarea acesteia în materie penală, legea contravențională apărând valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală.

În sfârșit, se poate constata că soluționarea litigiului dedus judecății depinde doar de dispozițiile art. 180 alin. 2 din Codul penal, celelalte prevederi legale la care face trimitere autorul excepției neavând niciun fel de legătură cu cauza. Ipotetic, chiar dacă s-ar accepta această posibilitate, referitoare la identitatea de fapte între contravenție și infracțiune, Curtea constată că o eventuală eroare cu privire la dispozițiile ce ar putea fi incidente fondului poate fi cenzurată doar de instanța de judecată, controlul de contencios constituțional, în acord cu prevederile art. 124 alin. (1) și ale art. 126 alin. (1) din Constituție, neputând fi convertit într-un control judiciar chemat să înfăptuiască justiția. Curtea Constituțională nu face parte din autoritatea judecătorească, ci este unica autoritate de jurisdicție constituțională, care asigură, printre altele, pe calea excepției, controlul legilor sau ordonanțelor ori dispozițiilor dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care încalcă dispozițiile sau principiile Legii fundamentale, și nicidecum pe cele ale celorlalte acte normative.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Daniel Roba în Dosarul nr. 18.263/2005 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.