Decizia nr. 231/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, și ale art. 85^1 și 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OUG nr. 51/1998 15 decembrie 1998 (prevederi anume) privind valorificarea unor active bancare
- OG nr. 22/2002 30 ianuarie 2002 (prevederi anume) privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, și ale
art. 85^1 și 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Societatea Comercială "O.N.T Carpați" - S.A. din București în Dosarul nr. 9.412/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 București.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 29 august 2006, pronunțată în Dosarul nr. 9.412/4/2006, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, și ale
art. 85^1 și 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active ale statului. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "O.N.T Carpați" - S.A. din București într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei contestații la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece contravin art. 1 alin. (3), art. 16, art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (1) și art. 53 din Constituție, precum și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată că prevederile
art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
lezează drepturile și interesele legitime ale creditorilor, creând un regim discriminatoriu, de favoare pentru debitorii instituții publice, și o protecție sporită a proprietății private a instituțiilor publice în dauna altor subiecte de drept, titulare de creanțe certe, lichide și exigibile. Exceptarea tuturor bunurilor ce sunt în proprietatea privată a instituțiilor publice, precum și a tuturor veniturilor acestor instituții de la executarea obligațiilor de plată ce le revin acestora contravine dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Constituție.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2005 , se arată că și acestea sunt neconstituționale, deoarece creează un statut privilegiat Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului prin scutirea de taxe de timbru, timbru judiciar, cauțiuni și orice alte taxe în cazul cererilor formulate de acesta și în cazul altor acte procedurale efectuate de și pentru acesta în orice fel de cauze.
Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 85^1 și 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998
este neîntemeiată. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 , se arată că acestea contravin art. 21 alin. (3) din Constituție. În acest sens, arată că dispozițiile criticate prin care sunt reglementate condițiile de executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, creează o stare de imposibilitate pentru creditori de a-și pune în executare o hotărâre judecătorească pronunțată împotriva instituțiilor publice, în situația în care acestea nu plătesc de bunăvoie. Executarea unei hotărâri judecătorești este considerată a fi parte integrantă din "proces" în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statul având obligația de a se supune unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva lui, executarea unei hotărâri neputând fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv.
În continuare, se arată că dispozițiile
art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
contravin și prevederilor art. 44 din Constituție prin instituirea de către normele criticate a unor limite ale executării hotărârilor judecătorești pronunțate împotriva instituțiilor publice, creându-se un exces de protecție pentru instituțiile publice în raporturile acestora cu creditorul privat. Finalitatea de protecție a patrimoniului instituțiilor publice pe care a avut-o în vedere legiuitorul apare nu numai ca excesivă, ci și instituită în detrimentul creditorilor statului.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitatea îl constituie:
- dispozițiile
art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002;
- dispozițiile
art. 85^1 și 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active ale statului; alin. (1) și (2) ale art. 85^1 și 86 au fost modificate prin
art. II pct. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2005 , ordonanță aprobată prin
Legea nr. 294/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005; alin. (3) al art. 85^1 a fost modificat prin pct. 2 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 207/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.193 din 30 decembrie 2005, ordonanță aprobată prin
Legea nr. 184/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 23 mai 2006.
Textele de lege criticate au următorul conținut:
-
Articolul 1
din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 : "Executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.";
-
Articolul 3
din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 : "În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.";
-
Articolul 85
^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 : "(1) Prin derogare de la dispozițiile art. 300 și ale art. 720^8 alin. 2 din Codul de procedură civilă, apelul și recursul suspendă de drept executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiile îndreptate împotriva A.V.A.S.
(2) Prin derogare de la dispozițiile art. 365 alin. 3 și ale art. 367 din Codul de procedură civilă, formularea acțiunii în anulare împotriva hotărârii arbitrale în litigiile prevăzute la alin. (1) suspendă de drept executarea sentinței arbitrale până la data soluționării irevocabile a acțiunii în anulare.
(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică până la data de 30 iunie 2006 inclusiv.";
-
Articolul 86
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 : "Cererile formulate de A.V.A.S. și orice alte acte procedurale efectuate de și pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar, cauțiuni și orice alte taxe."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului și art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin
Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor
art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 , reținând că ordonanța a cărei constituționalitate este contestată are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfășurării activității lor în condiții optime și, prin aceasta, a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului. De asemenea, Curtea a constatat că ar fi disproporționat și inechitabil a recunoaște creditorilor instituțiilor publice dreptul de a-și valorifica creanțele în condițiile dreptului comun, cu consecința perturbării grave a activității ce constituie însăși rațiunea de a fi a unor astfel de instituții. Curtea a mai reținut prin aceeași decizie că, deși prin dispozițiile legale criticate se instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra celor alocate de la buget în acest scop, executarea silită a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice nu este împiedicată, de vreme ce, potrivit
art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 , se instituie obligația ordonatorilor de credite de a lua toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Instituirea de restricții, impuse de rațiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului nu înseamnă negarea posibilității acestuia de a și-l realiza, tot așa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei acțiuni sau pentru exercitarea căilor de atac nu semnifică restrângerea accesului liber la justiție. Atâta vreme cât prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, prin care se garantează creanțele asupra statului, nu precizează că realizarea creanțelor presupune executarea lor de îndată, atunci condițiile instituite în această materie prin ordonanță, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Constituției. Ele urmăresc găsirea resurselor necesare pentru executarea obligațiilor, cu respectarea exigențelor impuse de constituirea și executarea bugetului, astfel încât nu fac decât să dea expresie obligației constituționale a garantării obligațiilor asupra statului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , Curtea constată că prin
Decizia nr. 853 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007, a statuat că, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Așadar, este atributul exclusiv al legiuitorului să prevadă inclusiv scutirea instituțiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru și a celorlalte taxe, având în vedere interesul general pe care-l prezintă aceste instituții publice. În plus, această scutire își are justificarea în strânsa legătură cu bugetul de stat, alimentat, printre altele, și prin încasarea taxelor judiciare a acțiunilor în justiție promovate de acestea în interes public. Curtea a constatat că scutirea instituțiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru și a celorlalte taxe nu este de natură să contravină niciunuia din principiile statuate în art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât în cadrul procesului ambele părți beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale care condiționează într-o societate democratică procesul echitabil, judecat într-un termen rezonabil de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 85^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , Curtea constată că, potrivit alin. (3) al art. 85^1, "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică până la data de 30 iunie 2006 inclusiv". Prin urmare, se constată că, la data sesizării Curții Constituționale, prevederile
art. 85^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998
și-au încetat aplicabilitatea. Or, conform
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești ori de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 85^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active ale statului urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi, în ceea ce privește dispozițiile
art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, și ale
art. 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Societatea Comercială "O.N.T Carpați" - S.A. în Dosarul nr. 9.412/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 București.
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 85^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.