Decizia nr. 278/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 și 2 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Adrian Verone Rădulescu și Luminița Teodora Rădulescu în Dosarul nr. 26.585/3/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că autorii excepției au depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea pregătirii apărării, precum și note scrise prin care își motivează excepția invocată. De asemenea, partea Mihaela Bălășoiu a depus o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererilor.

Curtea, deliberând, respinge aceste cereri.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 26.585/3/2005, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 și 2 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. Excepția a fost ridicată de Adrian Verone Rădulescu și Luminița Teodora Rădulescu într-o cauză având ca obiect judecarea cererii de constatare a unor drepturi locative asupra unui imobil construcție, aflată în faza procesuală a recursului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile legale criticate instituie posibilitatea cumpărării locuințelor construite din fondurile statului doar pentru titularii contractelor de închiriere, iar nu și pentru ceilalți titulari de drepturi locative menționați în contract, ceea ce contravine principiilor constituționale ale egalității în drepturi și dreptului la moștenire.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate reglementează posibilitatea cumpărării locuințelor doar pentru titularul contractului de închiriere, pentru că, de regulă, titularul și celelalte persoane cu drepturi locative fac parte din aceeași familie, astfel încât pentru orice alte situații particulare legate de raporturile locative se aplică dreptul comun.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că textele de lege criticate nu conțin nicio discriminare în raport de criteriile egalității în drepturi și se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul acesteia îl constituie prevederile

art. 1 și 2 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 15 septembrie 1994.

Legea nr. 85/1992

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu același conținut al art. 1 și 2, și anume:

- Art. 1: "Locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale prezentei legi.

Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 locuințele care depășesc suprafețele maxime prevăzute în actele normative în baza cărora s-au executat locuințele din fondurile statului și din fondurile unităților economice și bugetare de stat, precum și cele care prezintă, la data vânzării, finisaje superioare, echivalente unor lucrări de artă sau ornamentale deosebite, sau care beneficiază de dotări speciale, cum ar fi: piscină, saună, seră, cramă, bar-vinotecă, cameră frigorifică sau altele asemenea.

De asemenea, sunt exceptate locuințele de protocol care au servit sau servesc demnitarilor sau altor persoane alese sau numite în funcții drept locuințe pe durata exercitării funcției, chiar dacă acestea sunt scoase ulterior din evidența locuințelor de protocol."

- Art. 2: "Construcțiile de locuințe finanțate din fondurile statului, în curs de execuție și nerepartizate nominal până la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu pot fi terminate și vândute în condițiile reglementărilor în vigoare, pot fi vândute pe apartamente, pe paliere, pe scări, pe tronsoane de clădiri sau în întregime, prin licitație publică.

Fac excepție de la prevederile alin. 1 locuințele în curs de execuție care trec, prin protocol, fără plată, în patrimoniul Parlamentului României, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază, Ministerului Justiției - Direcția generală a penitenciarelor, precum și cele pe care acestea le construiesc prin planuri proprii de investiții sau le achiziționează folosind alocații bugetare care se asigură în acest scop. Aceste locuințe sunt supuse regimului locuințelor prevăzute la art. 1 alin. 3.

Licitațiile se organizează de consiliile locale.

Locuințele prevăzute la alin. 1, repartizate ori pentru care s-au încheiat antecontracte sau contracte de vânzare-cumpă rare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se pot cumpăra de beneficiarii actului de repartiție sau de titularii antecontractelor ori ai contractelor de vânzare-cumpărare, fără licitație, la valoarea lucrărilor executate de unitatea proprietară, în condițiile art. 1.

Prețul de la care începe licitația se stabilește de către unitățile proprietare, ținând seama de stadiul fizic de execuție, la care se adaugă și cheltuielile aferente de proiectare. Din prețul obținut la licitație, pentru acoperirea cheltuielilor de evidență și vânzare, unitățile beneficiază de un comision de până la 1%."

Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și art. 46 privind dreptul la moștenire.

Analizând aceste susțineri, Curtea constată următoarele:

Prevederile

art. 1 și 2 din Legea nr. 85/1992 , republicată, reglementează posibilitatea titularilor contractelor de închiriere de a dobândi calitatea de proprietari ai locuințelor închiriate de la unitățile economice sau bugetare de stat, în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale

Legii nr. 85/1992 , sau prin licitație publică, în cazul locuințelor aflate în curs de execuție, finanțate din fondurile statului și nerepartizate nominal până la data intrării în vigoare a legii.

Legiuitorul a instituit posibilitatea cumpărării, de către chiriașii acestora, a locuințelor construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice și bugetare de stat, la edificarea cărora au contribuit în mod direct sau indirect în vechiul sistem politico-statal. Așadar, posibilitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare exclusiv de către titularul contractului de închiriere, și nu de ceilalți titulari de drepturi locative, este justificată de raporturile de muncă existente între titularul contractului de închiriere și unitatea deținătoare a locuinței repartizate și nu contravine principiilor constituționale ale egalității în drepturi a cetățenilor sau dreptului la moștenire.

Mai mult, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții, principiul egalității nu are semnificația unei uniformități de tratament juridic, astfel încât la situații diferite, cum este cea a titularului unui contract de închiriere, față de celelalte persoane care locuiesc împreună cu acesta și ale căror drepturi locative nu izvorăsc din contractul de închiriere, este justificat în mod rezonabil și obiectiv un statut juridic distinct.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 2 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Adrian Verone Rădulescu și Luminița Teodora Rădulescu în Dosarul nr. 26.585/3/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2007.