Decizia nr. 270/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Nicolae Cojocaru, Eliza Cojocaru, Cristian Cojocaru, Ștefan Cojocaru și George Cojocaru în Dosarul nr. 30.637/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal răspunde unul dintre autorii excepției, Nicolae Cojocaru, și partea Aura Ilie, personal și asistată de apărător cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției, Nicolae Cojocaru, depune la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât apărătorul său este bolnav.

Apărătorul părții prezente se opune cererii de amânare, considerând că se urmărește tergiversarea judecării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea cererii de amânare.

Curtea respinge cererea de amânare, întrucât aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Autorul excepției, Nicolae Cojocaru, solicită admiterea acesteia.

Apărătorul părții Aura Ilie solicită, în principal, respingerea excepției ca inadmisibilă, apreciind că aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei. În subsidiar, consideră că excepția este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat ocrotește în mod egal atât chiriașii, cât și proprietarii. Totodată, arată că niciuna dintre interpretările posibile date normelor legale criticate nu aduce atingere prevederilor art. 20 din Constituție și, prin prisma acestuia, prevederilor din Declarația Universală a Drepturilor Omului invocate de autorii excepției. Mai arată că titularii drepturilor au obligația constituțională de a le exercita cu bună-credință.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că dispozițiile legale criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar și pe chiriaș, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 30.637/299/2005, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece din formularea acestuia "rezultă că există cetățeni cărora li se prelungesc contractele de închiriere și cetățeni cărora nu li se prelungesc aceste contracte", instituindu-se așadar discriminări între cele două categorii. Totodată,

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

ocrotește numai pe proprietar, nu și pe chiriaș. Sunt încălcate și prevederile art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 9, 10, 11 și 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ce garantează dreptul la un nivel de trai corespunzător, respectiv dreptul la locuință.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, considerând că situațiile excepționale reglementate prin textul de lege criticat au impus soluții de excepție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a textului de lege criticat în raport de dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece acestea se aplică tuturor celor prevăzuți în ipoteza normei, fără discriminări pe considerente arbitrare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, prezent la dezbateri, susținerile apărătorului părții Aura Ilie, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, cu modificările aduse prin

Legea nr. 241/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.

- Art. 13: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică:

a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriași cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevăzute la art. 2-7;

b) în cazul contractelor de închiriere pentru spațiile cu destinația de locuințe proprietate particulară, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie menționați în contract sunt proprietari ai unei locuințe corespunzătoare ori au înstrăinat o locuință corespunzătoare, după data de 1 ianuarie 1990, în aceeași localitate. Fac excepție contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie menționați în contract au redobândit, ca foști proprietari sau moștenitori ai acestora, locuințe care sunt efectiv ocupate de chiriași persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o instituție publică;

c) chiriașului care refuză să preia în folosință o altă locuință pusă la dispoziție, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de fostul proprietar sau de moștenitorii acestuia ori de autoritățile publice locale;

d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriașilor cărora li s-a notificat să încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul, potrivit

Legii nr. 17/1994 ,

Legii nr. 112/1995

sau

Legii nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare;

e) în cazul litigiilor dintre proprietar și chiriaș având ca obiect schimbul de locuințe;

f) în cazul chiriașilor care au subînchiriat locuința fără consimțământul scris al proprietarului;

g) în cazul chiriașilor care au schimbat total sau parțial destinația ori structura interioară a locuinței fără consimțământul scris al proprietarului și fără aprobările legale;

h) chiriașului care a pricinuit însemnate stricăciuni locuinței, clădirii în care este situată aceasta, instalațiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părți din acestea;

i) chiriașului care are un comportament ce face imposibilă conviețuirea sau împiedică folosirea normală a locuinței;

j) chiriașilor rezidenți în străinătate care, fără a fi detașați, nu au mai folosit locuința mai mult de un an fără întrerupere."

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 20 privitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, cu referire la art. 25 privind dreptul la un nivel de trai decent, din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art. 9 referitor la dreptul oricărei persoane la securitate socială, ale art. 10 privind ocrotirea și asistența acordate familiei, ale art. 11 referitor la dreptul oricărei persoane la un nivel de trai decent și ale art. 12 privind dreptul la ocrotirea sănătății, din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că dispozițiile

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la prevederile art. 16 din Constituție.

Astfel, prin

Decizia nr. 363 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 15 septembrie 2005, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățenii aflați în situații identice. Dispozițiile legale criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar și pe chiriaș, stabilind, pe de o parte, în ce măsură proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractului, iar, pe de altă parte, dând chiriașului posibilitatea să își apere dreptul locativ în condițiile în care nu i se poate reproșa vreo conduită culpabilă.

Curtea mai observă că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

este un act normativ prin care sunt instituite măsuri de protecție a chiriașilor. Exceptarea, prin textul de lege criticat, a unor categorii de chiriași de la aplicarea acestor măsuri se justifică ori prin lipsa unei necesități reale de a beneficia de prelungirea contractelor de închiriere, ori datorită conduitei culpabile a chiriașilor.

Așa fiind, dispozițiile legale criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 20 din Constituție, coroborate cu art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 9, 10, 11 și 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Nicolae Cojocaru, Eliza Cojocaru, Cristian Cojocaru, Ștefan Cojocaru și George Cojocaru în Dosarul nr. 30.637/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2007.