Decizia nr. 339/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Elena David și Florin David în Dosarul nr. 3.758/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund autorii excepției, prin avocat Valeriu Stoica, și partea Constantin Octavian Teodor Nemoianu, prin avocat Ioan-Gheorghe Bârsan, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care reiterează motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei și, în final, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În plus, arată că dispozițiile

art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt neconstituționale prin raportare la art. 16 din Constituție, în măsura în care excepția de nelegalitate, reglementată de textul criticat, se aplică doar actelor administrative fără caracter jurisdicțional. Din acest punct de vedere, solicită ca, prin decizia ce o va pronunța, Curtea Constituțională fie să admită excepția cu această rezervă de interpretare, fie, în cazul respingerii, să precizeze, în considerente, modalitatea conformă Constituției în care trebuie interpretate și aplicate prevederile criticate.

Reprezentantul părții Constantin Octavian Teodor Nemoianu susține că motivarea formulată de autorii excepției nu relevă o reală excepție de neconstituționalitate, ci constituie mai degrabă apărări de fond, pertinente în fața instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului. În plus, susține că principiul constituțional al egalității, pretins a fi încălcat, nu are legătură cu cauza, întrucât actele administrative jurisdicționale, respectiv cele fără caracter jurisdicțional, reprezintă două categorii distincte, care au regimuri juridice diferite, în funcție de situațiile care le deosebesc în mod obiectiv. În concluzie, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, susținând că invocarea acesteia a urmărit doar tergiversarea soluționării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, care vizează în realitate modalitatea de interpretare a textului de lege criticat, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.758/2/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ". Excepția a fost ridicată de Elena David și Florin David într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs declarat împotriva unei sentințe civile prin care instanța de judecată a admis excepția de inadmisibilitate și a respins excepția de nelegalitate a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat, care reglementează excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, contravine art. 16 din Constituție în măsura în care acesta permite invocarea excepției de nelegalitate doar în legătură cu actele administrative fără caracter jurisdicțional, nepermițând terților la procedura administrativ-jurisdicțională să invoce excepția de nelegalitate a actelor administrativ-jurisdicționale. Altfel spus, condiționarea beneficiului excepției de nelegalitate de calitatea de act administrativ fără caracter jurisdicțional încalcă prevederile art. 16 din Constituție. Diferența de tratament juridic în ceea ce privește posibilitatea invocării excepției de nelegalitate se justifică, desigur, în cazul părților, care, în funcție de procedura pe care o parcurg, pot folosi anumite căi de atac, dar în ceea ce privește terții nu există o rațiune obiectivă care să justifice tratamentul juridic diferit. Pentru aceștia nu există deosebire între un act administrativ jurisdicțional și unul fără caracter jurisdicțional, atâta vreme cât nu au fost parte a unui proces și nu au putut beneficia ca și părțile de o procedură caracterizată prin contradictorialitate și asigurarea dreptului la apărare. «Terții trebuie să beneficieze, însă, de toate modalitățile procedurale "de drept comun" reglementate de Legea contenciosului administrativ de contestare a actului administrativ cu caracter jurisdicțional, inclusiv de excepția de nelegalitate. Nu există nici un motiv obiectiv pentru care o persoană beneficiază de avantajele invocării excepției de nelegalitate în situația în care actul care i se opune este un act administrativ fără caracter jurisdicțional, dar să îi fie refuzate aceste avantaje în situația în care actul respectiv are caracter jurisdicțional, însă ea nu a fost parte în procedura administrativ-jurisdicțională. Pentru acea persoană, cele două situații sunt identice. Or, identitatea de situații impune identitatea de tratament juridic.»

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției, deoarece critica de neconstituționalitate formulată se referă doar la aspecte privind interpretarea

art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 554/2004 , și nu la neconstituționalitatea sa prin încălcarea prevederilor art. 16 din Legea fundamentală.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În motivarea punctului de vedere se referă la

Decizia nr. 219 din 7 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 aprilie 2006, prin care Curtea Constituțională a statuat că "textul de lege criticat se aplică tuturor celor vizați de ipoteza normei, în mod nediscriminatoriu și fără excepții, este o concretizare a dreptului la un proces echitabil și nu încalcă exercițiul dreptului la apărare, întrucât părțile, pe parcursul întregului proces, dispun, în principiu, de anumite garanții procesuale prin care își pot dovedi atât pretențiile lor, cât și netemeinicia pretențiilor adversarului procesual", și a constatat, în consecință, că nu există nicio încălcare a art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004

sunt constituționale. Textul de lege criticat, care stabilește competența și procedura de soluționare a excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, se aplică tuturor celor aflați în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Ca atare, nu se poate reține pretinsa contrarietate față de art. 16 din Constituție, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 608 din 21 septembrie 2006 . De altfel, menționează că invocarea excepției de neconstituționalitate a fost determinată de modul de interpretare și aplicare a legii, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale stabilite de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, având următorul conținut:

- Art. 4 alin. (1) teza întâi - Excepția de nelegalitate: "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate."

În motivarea excepției, autorii acesteia susțin încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Examinând excepția, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, în esență, critica de neconstituționalitate vizează în realitate aspecte referitoare la interpretarea dispozițiilor

art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Astfel, se susține că textul de lege prin care este reglementată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral este neconstituțional în măsura în care această excepție nu poate fi invocată și de terții față de o procedură administrativ-jurisdicțională în cadrul căreia a fost emis un act administrativ-jurisdicțional ale cărui efecte li se opun. Este discriminatoriu, în opinia autorilor excepției, ca un astfel de mijloc procedural de contestare a unui act administrativ unilateral să fie aplicabil doar în ceea ce privește un act administrativ fără caracter jurisdicțional.

Analizând aceste susțineri, Curtea Constituțională constată că nu pot fi reținute.

Rațiunile care au determinat invocarea prezentei excepții de neconstituționalitate privesc în realitate soluția pronunțată de instanța de judecată prin sentința civilă atacată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, și anume respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate invocată de autorii excepției, în temeiul

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .

În procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, instanțele judecătorești interpretează legea în mod necesar, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac.

Ca atare, problemele de interpretare și aplicare a legii, fiind de atributul suveran al instanței de judecată, nu se pot constitui în aspecte de constituționalitate a textului de lege supus controlului Curții Constituționale.

De altfel, chiar cu prilejul dezbaterilor, autorii excepției au solicitat, în mod expres, instanței de contencios constituțional să pronunțe o decizie prin care aceasta să lămurească înțelesul dispozițiilor de lege criticate, în sensul conformității lor cu principiul egalității în drepturi, în funcție de o interpretare proprie a acestora sau a instanței de judecată. O astfel de cerere nu poate fi primită, deoarece, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională nu se poate pronunța decât asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, și nu asupra modului de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești.

Competența Curții Constituționale nu poate fi confundată cu cea specifică instanțelor de judecată, iar atribuția de interpretare în sensul aplicării unitare a prevederilor legale de către instanțele judecătorești aparține exclusiv Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție.

Ca atare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Elena David și Florin David în Dosarul nr. 3.758/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2007.