Decizia nr. 372/2007

Articolul 12

alin. (1) din Legea nr. 415/2002

nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, întrucât, potrivit art. 108 alin. (4) teza finală din Legea fundamentală, hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a textelor de lege criticate în raport cu dispozițiile art. 21, art. 78 și art. 108 alin. (2) și (4) din Constituție este neîntemeiată, iar a dispozițiilor

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002

în raport cu art. 1 alin. (3) și (4) din Legea fundamentală este inadmisibilă. În acest sens, arată că nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia

art. 3 din Legea nr. 415/2002

aduce atingere art. 108 alin. (2) din Constituție, deoarece textul de lege criticat se referă la hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Țării, care sunt acte administrative, pe când art. 108 alin. (2) din Legea fundamentală se referă la hotărârile Guvernului, care sunt acte normative.

Prevederile art. 78 și ale art. 108 alin. (4) din Constituție nu sunt incidente în cauză, deoarece acestea se referă la publicarea în Monitorul Oficial și intrarea în vigoare a actelor normative adoptate de Parlament, respectiv de Guvern, pe când

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002

reglementează modul de semnare și comunicare a hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării, precum și excepția de la comunicarea acestor hotărâri.

Susținerea potrivit căreia

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002

contravine prevederilor art. 1 alin. (3) și (4) din Constituție este inadmisibilă, întrucât nu este motivată, așa cum prevede

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

Totodată, dispozițiile art. 21 alin. (1) și (3) din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale, întrucât nu îngrădesc dreptul părților interesate de a avea acces la justiție, de a beneficia de un proces echitabil și de soluționare a acestuia într-un termen rezonabil. Totodată, acestea nu contravin nici prevederilor art. 108 alin. (1) și (4) din Constituție, de vreme ce, potrivit art. 108 alin. (4) teza finală din Legea fundamentală, hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Țării care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate. Dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) și ale art. 78 din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 și

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002

privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 10 iulie 2002.

Textele de lege criticate au următorul conținut:

Articolul 3

: "În exercitarea atribuțiilor ce îi revin Consiliul Suprem de Apărare a Țării emite hotărâri, potrivit legii, care sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice la care se referă. Acestea răspund, în condițiile legii, de măsurile luate pentru punerea lor în aplicare."

Articolul 12

alin. (1): "Hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Țării se semnează de președintele acestuia și se comunică autorităților administrației publice și instituțiilor publice la care se referă, integral sau în extras, cu excepția celor pentru care se hotărăște altfel. Hotărârile care au caracter de secret de stat se comunică cu respectarea prevederilor legale privind protecția informațiilor clasificate."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) privind principiile statului de drept și alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii și ale art. 108 alin. (2) și (4) privind actele Guvernului din Constituție, precum și ale art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția, Curtea Constituțională reține următoarele:

Textele de lege criticate nu instituie obligația Guvernului de a emite hotărâri de aplicare a măsurilor adoptate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Art. 3 și

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002

se referă numai la modul în care acesta își exercită atribuțiile stabilite prin art. 119 din Legea fundamentală. Nu poate fi reținută, așadar, raportarea textelor de lege criticate la prevederile art. 78 privind intrarea în vigoare a legii și art. 108 alin. (2) și (4) privind actele Guvernului din Constituție.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia nepublicarea hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării este contrară principiilor democratice prevăzute în art. 1 alin. (3) și (4) din Constituție. Constituția nu impune obligativitatea publicării hotărârilor, iar, potrivit

Legii nr. 415/2002 , acestea se comunică autorităților administrației publice și instituțiilor publice la care se referă, adică celor interesați și obligați să le pună în aplicare.

Importanța unora dintre aceste hotărâri, și anume a celor ce au caracter de secret de stat, impune comunicarea către autoritățile menționate anterior cu respectarea prevederilor legale privind protecția informațiilor clasificate. Această soluție legislativă este adoptată tocmai în vederea protejării intereselor statului de drept.

În sfârșit, prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil nu sunt incidente în cauză, întrucât textele de lege criticate nu reglementează raporturi între Consiliul Suprem de Apărare a Țării și persoane fizice, ci raporturi juridice între această autoritate și autoritățile administrației publice ori instituțiile publice interesate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002

privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, excepție ridicată de Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki, Manuela Ștefănescu și Marian Pancu în Dosarul nr. 10.840/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2007.