Decizia nr. 372/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 415/2002 27 iunie 2002 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Tarii
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002
privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, excepție ridicată de Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki, Manuela Ștefănescu și Marian Pancu în Dosarul nr. 10.840/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate apreciind că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 19 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 10.840/1/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002
privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
Excepția a fost ridicată de Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki, Manuela Ștefănescu și Marian Pancu într-o cauză având ca obiect recursul împotriva sentinței civile prin care s-a respins cererea introdusă de autorii excepției prin care se solicita anularea
Hotărârii Guvernului nr. 952/2003 .
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (4), ale art. 21 alin. (1), (2) și (3), ale art. 78 și ale art. 108 alin. (2) și (4), precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că, "potrivit
art. 3 din Legea nr. 415/2002 , Guvernul poate emite hotărâri pentru punerea în aplicare a hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării", ceea ce contravine art. 108 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia hotărârile Guvernului se emit exclusiv pentru organizarea executării legilor. Posibilitatea, instituită prin
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 , ca hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Țării să nu fie publicate "este contrară principiilor democratice elementare, prevăzute în art. 1 alin. (3) și (4) din Constituție, deoarece, pentru a fi respectate, actele normative trebuie să fie cunoscute". Totodată, prin împiedicarea instanței de a lua cunoștință de conținutul hotărârii pe motiv că este secretă este încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu prevăd obligația Guvernului de a emite hotărâri în aplicarea hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării, ci conferă acestui din urmă organism competența de a emite hotărâri, în exercitarea atribuțiilor cu privire la domeniul său de activitate, reglementat prin art. 119 din Constituție.
Articolul 12
alin. (1) din Legea nr. 415/2002
nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, întrucât, potrivit art. 108 alin. (4) teza finală din Legea fundamentală, hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a textelor de lege criticate în raport cu dispozițiile art. 21, art. 78 și art. 108 alin. (2) și (4) din Constituție este neîntemeiată, iar a dispozițiilor
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002
în raport cu art. 1 alin. (3) și (4) din Legea fundamentală este inadmisibilă. În acest sens, arată că nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia
art. 3 din Legea nr. 415/2002
aduce atingere art. 108 alin. (2) din Constituție, deoarece textul de lege criticat se referă la hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Țării, care sunt acte administrative, pe când art. 108 alin. (2) din Legea fundamentală se referă la hotărârile Guvernului, care sunt acte normative.
Prevederile art. 78 și ale art. 108 alin. (4) din Constituție nu sunt incidente în cauză, deoarece acestea se referă la publicarea în Monitorul Oficial și intrarea în vigoare a actelor normative adoptate de Parlament, respectiv de Guvern, pe când
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002
reglementează modul de semnare și comunicare a hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării, precum și excepția de la comunicarea acestor hotărâri.
Susținerea potrivit căreia
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002
contravine prevederilor art. 1 alin. (3) și (4) din Constituție este inadmisibilă, întrucât nu este motivată, așa cum prevede
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .
Totodată, dispozițiile art. 21 alin. (1) și (3) din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.
Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale, întrucât nu îngrădesc dreptul părților interesate de a avea acces la justiție, de a beneficia de un proces echitabil și de soluționare a acestuia într-un termen rezonabil. Totodată, acestea nu contravin nici prevederilor art. 108 alin. (1) și (4) din Constituție, de vreme ce, potrivit art. 108 alin. (4) teza finală din Legea fundamentală, hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Țării care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate. Dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) și ale art. 78 din Constituție nu au incidență în cauză.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 și
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002
privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 10 iulie 2002.
Textele de lege criticate au următorul conținut:
Articolul 3
: "În exercitarea atribuțiilor ce îi revin Consiliul Suprem de Apărare a Țării emite hotărâri, potrivit legii, care sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice la care se referă. Acestea răspund, în condițiile legii, de măsurile luate pentru punerea lor în aplicare."
Articolul 12
alin. (1): "Hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Țării se semnează de președintele acestuia și se comunică autorităților administrației publice și instituțiilor publice la care se referă, integral sau în extras, cu excepția celor pentru care se hotărăște altfel. Hotărârile care au caracter de secret de stat se comunică cu respectarea prevederilor legale privind protecția informațiilor clasificate."
Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) privind principiile statului de drept și alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii și ale art. 108 alin. (2) și (4) privind actele Guvernului din Constituție, precum și ale art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția, Curtea Constituțională reține următoarele:
Textele de lege criticate nu instituie obligația Guvernului de a emite hotărâri de aplicare a măsurilor adoptate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Art. 3 și
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002
se referă numai la modul în care acesta își exercită atribuțiile stabilite prin art. 119 din Legea fundamentală. Nu poate fi reținută, așadar, raportarea textelor de lege criticate la prevederile art. 78 privind intrarea în vigoare a legii și art. 108 alin. (2) și (4) privind actele Guvernului din Constituție.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia nepublicarea hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării este contrară principiilor democratice prevăzute în art. 1 alin. (3) și (4) din Constituție. Constituția nu impune obligativitatea publicării hotărârilor, iar, potrivit
Legii nr. 415/2002 , acestea se comunică autorităților administrației publice și instituțiilor publice la care se referă, adică celor interesați și obligați să le pună în aplicare.
Importanța unora dintre aceste hotărâri, și anume a celor ce au caracter de secret de stat, impune comunicarea către autoritățile menționate anterior cu respectarea prevederilor legale privind protecția informațiilor clasificate. Această soluție legislativă este adoptată tocmai în vederea protejării intereselor statului de drept.
În sfârșit, prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil nu sunt incidente în cauză, întrucât textele de lege criticate nu reglementează raporturi între Consiliul Suprem de Apărare a Țării și persoane fizice, ci raporturi juridice între această autoritate și autoritățile administrației publice ori instituțiile publice interesate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002
privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, excepție ridicată de Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki, Manuela Ștefănescu și Marian Pancu în Dosarul nr. 10.840/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.