Decizia nr. 482/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Miguel Sorin Pascu și Nicolae Ionuț Pascu în Dosarul nr. 13.571/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

La apelul nominal răspund Alina Doroftei și Claudiu Andrei Condoianis, lipsind autorii excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Părțile prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, considerând că textul de lege criticat este constituțional.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 13.571/303/2007, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Miguel Sorin Pascu și Nicolae Ionuț Pascu în cauza penală având ca obiect judecarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 182 alin. 2 și art. 180 alin. 2 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia apreciază că dispozițiile art. 182 alin. 2 din Codul penal incriminează o conduită, cu consecința aplicării unei sancțiuni severe, pe motiv că "a pus în primejdie viața persoanei". În acest sens, se arată că o astfel de reglementare are un caracter "deosebit de vast și un grad ridicat de relativitate", în contextul în care aprecierea consecinței activității infracționale "este numai una ipotetică, rezultatul letal nu s-a produs și atitudinea subiectivă a făptuitorului nu este în sensul producerii rezultatului letal". Astfel, se produce o discriminare între cei ale căror fapte "pricinuiesc vătămări cuantificabile obiectiv-matematic prin numărul de zile de îngrijiri medicale" și persoanele ale căror fapte, deși pricinuiesc vătămări cuantificabile matematic prin zile de îngrijiri medicale, totuși, datorită criteriului amintit, determină o sancțiune mult mai gravă.

Judecătoria Sectorului 6 București apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, considerând că principiul egalității impune instituirea unui tratament juridic diferit pentru situații de fapt diferite. În acest sens, se arată că atingerea adusă integrității corporale a persoanei este mai gravă în cazul în care fapta a avut ca urmare finalitatea prevăzută de textul legal criticat față de cea care a condus la leziuni materializate pe corpul victimei care pot fi cuantificate prin prisma unui criteriu matematic, și anume zile de îngrijiri medicale.

În conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile legale criticate nu creează discriminări, deoarece legiuitorul are dreptul de a stabili un regim sancționator mai sever pentru persoane care au săvârșit fapte de o anumită gravitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 182 alin. 2 din Codul penal sunt constituționale în condițiile în care prevăd fapte cu un grad de pericol social mai ridicat. Astfel tratamentul sancționator trebuie să fie mai sever față de vătămarea corporală care necesită numai un anumit număr de zile de îngrijiri medicale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , constată următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 182 alin. 2 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani."

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

Susținerile autorilor excepției referitoare la caracterul discriminatoriu al prevederilor legale criticate sunt neîntemeiate. Art. 182 alin. 2 din Codul penal incriminează faptele care pricinuiesc pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei. Acestea sunt diferite, din punct de vedere al gravității producerii consecințelor, de celelalte fapte reglementate la art. 180, 181 și art. 182 alin. 1 din Codul penal, dar care au ca urmări leziuni pentru a căror vindecare este necesar un anumit număr de zile de îngrijiri medicale și, în consecință, regimul sancționator aplicabil nu poate fi identic. În primul caz, fapta persoanei aduce o atingere mult mai gravă integrității corporale și sănătății, cu consecințe iremediabile asupra acestora, decât în cazul în care leziunile pot fi vindecabile într-un număr de zile. Pericolul social al unei astfel de fapte este mai ridicat decât cel al unei vătămări corporale ce produce leziuni vindecabile, ceea ce justifică instituirea unui regim sancționator mai sever. De asemenea, sunt neîntemeiate susținerile că prevederile criticate au "un caracter deosebit de vast și un grad ridicat de relativitate". Criteriile prevăzute de art. 182 alin. 2 din Codul penal sunt obiective, expertiza medico-legală urmând să stabilească, pentru fiecare caz în parte, dacă fapta a pricinuit finalitatea prevăzută de textul de lege criticat. În consecință, Curtea constată, în acord cu jurisprudența sa în ceea ce privește principiul egalității consacrat prin art. 16 din Constituție, că legiuitorul este în drept să stabilească un tratament juridic diferit pentru situații de fapt diferite, principiul egalității neînsemnând uniformitate de regim juridic.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Miguel Sorin Pascu și Nicolae Ionuț Pascu în Dosarul nr. 13.571/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2007.