Decizia nr. 476/2007

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997

și ale

art. 51 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Marieta Volovăț în Dosarul nr. 2.184/32/2006 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, precizând că textele de lege criticate nu mai sunt în vigoare, dar că soluția legislativă criticată a fost preluată în

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 , pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.184/32/2006, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997

și ale

art. 51 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Excepția a fost ridicată de Marieta Volovăț cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 2.728 din 29 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 6.978/2005.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate au caracter discriminatoriu și descurajează libera inițiativă. În acest sens, arată că asigurații beneficiază de un pachet de servicii medicale indiferent de cuantumul contribuției lor. Astfel, sunt defavorizați cei care obțin venituri mari și care contribuie cu sume mai mari la sistemul de asigurări de sănătate, dar care nu beneficiază de un pachet de servicii corespunzător sumelor plătite.

Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât contribuțiile la fondul național de asigurări de sănătate, prin caracterul lor obligatoriu, sunt asimilate din punct de vedere fiscal taxelor și impozitelor, iar obligația cetățenilor de a contribui prin impozite, taxe sau alte aporturi asemănătoare la cheltuielile publice este consacrată de art. 56 din Constituție. De asemenea, arată că dispozițiile de lege criticate reprezintă opțiunea legiuitorului care a apreciat că este just ca cei care obțin venituri mai mari să aibă o contribuție corespunzătoare la constituirea fondului național de asigurări de sănătate, principiul solidarității prevalând în acest caz.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate nu mai sunt în vigoare, dar că soluția legislativă criticată a fost preluată în

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 . În ceea ce privește aceste din urmă dispoziții de lege, arată că nu sunt discriminatorii, întrucât, deși valoarea contribuției diferă de la o persoană la alta, în raport cu cuantumul veniturilor realizate, această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Conform încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.178 din 31 iulie 1997, așa cum a fost modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 noiembrie 1998, și ale

art. 51 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002.

Curtea constată că, anterior sesizării sale,

Legea nr. 145/1997

a fost abrogată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , iar această ordonanță de urgență a fost expres și în întregime abrogată prin art. 317 alin. (3) din titlul VIII "Asigurările sociale de sănătate" al

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Curtea observă însă că soluția legislativă criticată a fost preluată în

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 , care are următoarea redactare: "Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:[...]

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;".

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , obiect al controlului de constituționalitate nu îl pot constitui decât prevederile dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea prevederilor

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 .

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 45 privind dreptul persoanei la o activitate economică și la libera inițiativă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate sub aspectul conformității lor cu principiul constituțional al egalității în drepturi. Astfel, prin

Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, și

Decizia nr. 125 din 15 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 15 martie 2007, Curtea a statuat că "este firesc ca valoarea contribuției să difere de la persoană la persoană, în funcție de cuantumul veniturilor realizate. Această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate".

De asemenea, Curtea a reținut că "principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferența valorică a contribuției este determinată de nivelul diferit al venitului".

Având în vedere că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor invocate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește conformitatea prevederilor de lege criticate cu art. 45 din Constituție, Curtea constată că acest text constituțional garantează într-adevăr accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora, condiționat însă de respectarea cadrului legal. Prin urmare, îndeplinirea obligațiilor legale ce revin persoanelor care desfășoară o activitate independentă nu poate fi privită ca o restrângere a liberei inițiative.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Marieta Volovăț în Dosarul nr. 2.184/32/2006 al Curții de Apel Bacău Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2007.