Protocolul din 18 aprilie 1961

Articolul I

Diferendele privind interpretarea sau aplicarea Convenției intră în competența obligatorie a Curții Internaționale de Justiție, care, astfel, va putea fi sesizată printr-o cerere de oricare dintre părțile la diferend care este, în același timp, parte la prezentul protocol.

Articolul II

Părțile pot conveni, într-un termen de două luni de la notificarea uneia dintre părți transmise celeilalte părți cu privire la faptul că, în opinia sa, există un litigiu, să inițieze, de comun acord, în locul recurgerii la jurisdicția Curții Internaționale de Justiție, o procedură în fața unui tribunal arbitral. La expirarea acestui termen, oricare dintre părți poate sesiza Curtea Internațională de Justiție, printr-o cerere.

Articolul III

De asemenea, părțile pot conveni, de comun acord, în același termen de două luni, să recurgă la o procedură de conciliere înainte de a sesiza Curtea Internațională de Justiție.

Comisia de conciliere va formula recomandările într-un termen de 5 luni de la data constituirii sale. În cazul în care aceste recomandări nu sunt acceptate de către părțile în litigiu, în termen de două luni de la data prezentării lor, oricare dintre părți va putea sesiza Curtea Internațională de Justiție cu privire la diferend, prin intermediul unei cereri.

Articolul IV

Statele părți la Convenție, la Protocolul opțional privind obținerea cetățeniei și la prezentul protocol pot declara, în orice moment, că prevederile prezentului protocol se vor aplica și diferendelor care rezultă din interpretarea sau aplicarea Protocolului opțional privind obținerea cetățeniei. Aceste declarații vor fi notificate secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul V

Prezentul protocol va fi deschis spre semnare tuturor statelor care vor deveni părți la Convenție, după cum urmează: până la 31 octombrie 1961, la sediul Ministerului Federal al Afacerilor Externe al Republicii Austria și, ulterior, până la 31 martie 1962, la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York.

Articolul VI

Prezentul protocol va fi supus ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lângă secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul VII

Prezentul protocol va rămâne deschis spre aderare tuturor statelor care vor deveni părți la Convenție. Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lângă secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul VIII

Prezentul protocol va intra în vigoare în aceeași zi ca și Convenția sau, în cazul în care aceasta din urmă dată va fi mai îndepărtată, în cea de-a 30-a zi ulterioară datei depunerii celui de-al doilea instrument de ratificare a Protocolului sau de aderare la acesta, pe lângă secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Pentru fiecare stat care va ratifica prezentul protocol sau care va adera la acesta după intrarea sa în vigoare, în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, Protocolul va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi de la data depunerii de către acel stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare.

Articolul IX

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va notifica tuturor statelor care pot deveni parte la Convenție:

a) semnăturile aplicate prezentului protocol și depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, în conformitate cu art. V, VI și VII;

b) declarațiile făcute în conformitate cu art. IV;

c) data la care prezentul protocol va intra în vigoare, în conformitate cu art. VIII.

Articolul X

Originalul prezentului protocol, ale cărui texte în limbile engleză, chineză, spaniolă, franceză și rusă sunt în mod egal autentice, va fi depus pe lângă secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, care va transmite copii certificate ale acestuia tuturor statelor prevăzute la art. V.

Drept pentru care plenipotențiarii subsemnați, împuterniciți în mod corespunzător de guvernele lor, au semnat prezentul protocol.

Adoptat la Viena, 18 aprilie 1961.

_________