Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 565/2007

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România

prezumat în vigoare

Data actului
7 iunie 2007
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 544 din 9 august 2007
Citat de
1 act
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 15.176 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Decizii de neconstituționalitate 1

  • Decizia nr. 643/2009 28 aprilie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Ordo…

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 190/2000 9 noiembrie 2000 (prevederi anume) privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România

Pune în aplicare 1

  • OUG nr. 190/2000 9 noiembrie 2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, excepție ridicată de Dan Berindey în Dosarul nr. 41.044/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând, în esență, că dispozițiile de lege criticate reprezintă tocmai expresia aplicării în plan legislativ a prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular, și nu o negare a acestui principiu.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 41.044/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România. Excepția a fost ridicată de Dan Berindey într-o cauză având ca obiect obligarea Băncii Naționale a României la plata diferenței dintre contravaloarea obiectelor și bijuteriilor din aur și alte metale prețioase confiscate, calculată la valoarea de circulație din momentul efectuării plății și contravaloarea cantității de metal prețios fin conținut în respectivele obiecte (astfel cum pârâta a fost obligată printr-o sentință civilă definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie), precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 , astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 261/2002 , contravin prevederilor constituționale ale art. 15, art. 16, art. 21, art. 44 alin. (2) teza întâi și art. 53, privind universalitatea legii, principiul egalității în drepturi, accesul liber la justiție, ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular, respectiv restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Neconstituționalitatea pretinsă constă în aceea că textul de lege criticat "dă posibilitatea de a se acordă despăgubiri pentru bunuri abuziv confiscate la o valoare de câteva ori mai mică decât cea reală", proprietarul legitim al acestora fiind privat de o parte din patrimoniul său.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate al persoanelor îndreptățite la plata contravalorii metalului prețios fin conținut în obiectele ce nu pot fi restituite în natură, calculate la prețul practicat de Banca Națională a României la data plății, atâta vreme cât această modalitate de reparare este justă și echitabilă. Mai mult, este dreptul legitim al legiuitorului de a reglementa modul de acordare a despăgubirilor pentru repararea prejudiciului suferit de către persoanele îndreptățite, în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură a obiectelor din metale prețioase preluate abuziv.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

nu contravin principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, și nici regulii constituționale privind ocrotirea, în mod egal, indiferent de titular, a proprietății private art. 44 alin. (2), - întrucât nu conțin nicio prevedere care să determine aplicarea unui tratament juridic diferit în raport cu titularul dreptului de proprietate. Totodată, se susține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 15 din Legea fundamentală și nici nu se poate reține încălcarea art. 53 din aceasta, de vreme ce textul legal criticat este constituțional. De asemenea, se precizează că, în practica sa, de exemplu prin Deciziile nr. 60/2005 și nr. 497/2006, Curtea Constituțională a constatat că textul de lege criticat semnifică chiar aplicarea prevederilor constituționale ale art. 44.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 , astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 26 din Legea nr. 458/2006 , sunt constituționale. Arată, în acest sens, că nu se poate reține critica de neconstituționalitate față de prevederile art. 15, art. 16, art. 21 și ale art. 44 alin. (2) din Constituție, întrucât dispozițiile de lege criticate nu conțin norme contrare principiului universalității legii, al egalității în drepturi, al liberului acces la justiție și al garantării și ocrotirii proprietății private. Apreciază, de asemenea, că în cauză nu au incidență dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală.

Mai precizează că ordonanța criticată constituie o reglementare specială în materia restituirii metalelor prețioase și pietrelor prețioase, iar soluția acordării de despăgubiri în cazul în care acestea nu se mai regăsesc fizic este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislația trecută cu privire la dreptul de proprietate privată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții, îl constituie dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 16 noiembrie 2000, astfel cum au fost introduse prin articolul unic pct. 17 din

Legea nr. 362/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 26 septembrie 2003, având următorul conținut: "În cazul obiectelor din metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, fiind topite sau valorificate, se vor acorda despăgubiri în condițiile și în limitele stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, emise de Ministerul Finanțelor Publice și de Banca Națională a României."

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că față de redactarea textului de lege inițial criticat au intervenit modificări legislative, astfel că obiectul excepției îl reprezintă, în realitate, dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, modificate prin

art. I pct. 26 din Legea nr. 458/2006

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1004 din 18 decembrie 2006. Aceste dispoziții, care au intrat în vigoare la 90 de zile de la publicarea legii de modificare în Monitorul Oficial al României, prevăd următoarele: "În cazul metalelor prețioase și al pietrelor prețioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, fiind valorificate, se vor acorda despăgubiri în condițiile și în limitele stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență."

În motivarea excepției, autorul invocă prevederile constituționale ale art. 15 - "Universalitatea", art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 21 - "Accesul liber la justiție", art. 44 alin. (2) teza întâi, potrivit cărora "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", și ale art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Autorul excepției consideră că dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

contravin, în principal, principiului egalității în drepturi și dreptului de proprietate, consacrat de art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, deoarece permit stabilirea unor despăgubiri "la o valoare de câteva ori mai mică decât cea reală" pentru metalele prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase preluate în mod abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, fiind topite sau valorificate.

Curtea reține că dispozițiile

art. II alin. (2) din Legea nr. 458/2006

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România stabilesc un termen de 60 de zile de la data intrării sale în vigoare, termen în care Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României vor înainta Guvernului spre aprobare proiectele de norme metodologice de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000 .

Așadar, proprietarii metalelor prețioase și pietrelor prețioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, sunt despăgubiți în condițiile și în limitele stabilite prin normele de aplicare a ordonanței de urgență, emise prin hotărâre a Guvernului, în temeiul art. 108 alin. (2) din Constituție.

Curtea observă, totodată, că prin dispozițiile art. 26 alin. (2) din ordonanța de urgență criticată legiuitorul nu a reglementat "condițiile și limitele" pentru acordarea despăgubirilor în cazul obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, ci a stabilit această competență pentru Guvern, în concordanță cu prevederile art. 108 alin. (2) din Constituție.

Or, prin

Decizia nr. 497 din 8 iunie 2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 lit. c) și ale

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 7 iulie 2006, Curtea Constituțională, respingând excepția, a statuat, de principiu, că "înțelesul noțiunii de "organizare a executării legii" din cuprinsul acestei norme constituționale [art. 108 alin. (2)] are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, și anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituționale sau sancționatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor legii."

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului constituțional potrivit căruia proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, consacrat de art. 44 alin. (2) teza întâi, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate. Dimpotrivă, dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

semnifică chiar aplicarea prevederilor constituționale invocate ca fiind încălcate prin aceea că garantează persoanelor îndreptățite la asemenea despăgubiri dreptul de proprietate asupra obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase preluate abuziv și care nu se mai regăsesc în natură, fiind valorificate. Totodată, însă, potrivit art. 44 alin. (1) teza finală din Constituție, "conținutul și limitele acestor drepturi (dreptul de proprietate și creanțele asupra statului) sunt stabilite de lege". Așadar, modalitatea de reparare a abuzurilor din regimul trecut reprezintă o atribuție și, în același timp, o opțiune a legiuitorului, iar contravaloarea despăgubirilor este stabilită în concret prin normele metodologice de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000 .

Curtea nu poate reține nici că textul de lege criticat înfrânge principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Legea fundamentală, deoarece acesta nu instituie nici o măsură care să determine aplicarea unui tratament juridic diferit persoanelor aflate în aceeași situație juridică, respectiv în ipoteza normei atacate.

De altfel, în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a statuat prin deciziile sale că principiul egalității între cetățeni este înfrânt atunci când unor situații de fapt identice le corespund tratamente juridice diferite, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă.

În sfârșit, Curtea constată că prevederile constituționale ale art. 15 privind universalitatea legii, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 53 care reglementează condițiile de restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, pretins a fi încălcate, nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, excepție ridicată de Dan Berindey în Dosarul nr. 41.044/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2007.

PREȘEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.