Reglementări din 8 mai 2007

Anexa A.1. Inspecția rapidă și evaluarea tehnică rapidă a unor tipuri de structuri specifice

A.1.1.

Inspecția rapidă și criterii

Procedeul începe cu recunoașterea zonei afectate sau a zonei probabile să fie afectată. Se va nota nivelul general de degradări sau lipsa acestora, deoarece aceasta reprezintă o informație importantă pentru identificarea degradării și a severității acesteia.

Clădirea selectată pentru inspecție prin metoda propusă - este examinată într-o primă fază numai de la exterior;

inspectorul

trebuie, în cazul când este posibil, să cerceteze tot perimetrul clădirii. În mod obișnuit, în această fază, se examinează numai exteriorul clădirii cu excepția cazurilor în care sunt evidente anumite degradări sau există unele informații în acest sens.

Procedeul prezentat are drept scop maximizarea numărului de clădiri care se inspectează în perioada imediată după seism. Dacă, în mod evident, o clădire nu prezintă avarii puternice, inspecția se limitează la examinarea ei la exterior.

Fiecare clădire este evaluată cu ajutorul a șase

criterii de bază

prezentate în tabelul 4.3.1. din textul metodologiei. Acestea sunt utilizate pentru clasificarea clădirii privind starea ei fizică din punctul de vedere al siguranței ocupanților și a publicului.

Cele șase criterii selectate pentru efectuarea

Inspecției post-seism

au fost alese deoarece ele reprezintă modificări ușor observabile ale stării clădirilor sau degradări care, separat sau combinate, permit

inspectorilor

să marcheze construcția ca o CLĂDIRE NESIGURĂ sau, în cazul pericolelor de prăbușire sau altor cauze, să marcheze CLĂDIRILE CU ZONE NESIGURE.

Deoarece efectuarea

Inspecției post-seism

se realizează cu

inspectori , în scopul utilizării judicioase a personalului cu calificare superioară pentru cazuri mai complexe, este evident că evaluarea degradărilor este grosieră.

Inspectorii

trebuie să semnaleze degradările structurale și nestructurale puternice și ușor observabile cum ar fi colapsuri parțiale, înclinarea clădirilor sau prăbușirea parțială a coșurilor sau altor elemente. În plus, modificarea unor condiții de teren, ca de exemplu alunecări ale acestuia, care pot pune în pericol siguranța construcțiilor reprezintă motive justificate pentru marcarea clădirii ca fiind CLĂDIRE NESIGURĂ -

INTRAREA INTERZISĂ (ANEXA A.7.4)

.

În cadrul

Anexei 5

se prezintă

“Formularul pentru Inspecția post-seism”.

Clădirile care aparent sunt în siguranță vor fi marcate cu o placardă cu inscripția CLĂDIRE INSPECTATĂ -

POATE FI UTILIZATĂ FĂRĂ RESTRICȚII

(vezi Anexa A.7.1) pe care se precizează dacă inspecția a fost realizată numai la exterior sau dacă s-a efectuat și la exterior și la interior. În general,

Inspecția post-seism

se realizează la început numai la exterior, din motivele prezentate mai sus. Clădirile sunt inspectate și la interior dacă locatarii au semnalat unele probleme, dacă nu este posibil să fie examinată în întregime (întregul perimetru) la exterior sau dacă există anumite suspiciuni evidente privind starea acestora.

Clădirile nesigure trebuiesc marcate cât mai urgent cu placarda corespunzătoare iar locatarii informați că trebuie să le părăsească imediat. Se plasează placarde cu specificația CLĂDIRE NESIGURĂ -

INTRAREA INTERZISĂ (ANEXA A.7.4)

la toate intrările clădirii respective.

Deoarece unele clădiri nu pot fi apreciate și clasificate nici în categoria

aparent sigure

nici în

nesigure

și marcate în consecință cu placarde CLĂDIRE INSPECTATĂ sau CLĂDIRE NESIGURĂ, este necesară marcarea unei a treia categorii de clădiri cu placarde cu inscripția CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT (Anexa A.7.2.). Această marcare se face în cazul când nivelul de siguranță este îndoielnic iar starea fizică

a structurii nu este nici

aparent

sigură

nici

evident

nesigură . Placarde cu CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT sunt plasate la toate intrările clădirii iar locatarii informați în privința semnificației degradărilor.

În general, accesul în aceste clădiri este permis numai pentru cazuri de urgență și acestea se specifică pe placardă. O structură marcată cu CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT va fi supusă unei

Evaluări Tehnice Rapide

(vezi paragraf 4.1), această cerință trebuind să fie indicată de

Inspector

pe Formularul de Inspecție.

În cazul identificării unor degradări locale care ar putea provoca accidente asupra locatarilor, fără să reprezinte pericol pentru cedarea structurii, zona se marchează cu placarda CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE Anexa A.7.3.).

A.1.2.

Inspecția clădirilor cu pereți structurali din zidărie

Clădiri cu pereți din zidărie s-au executat în România încă din secolele trecute, atât pentru realizarea locuințelor cât și pentru construcții social-culturale. Ele au fost executate într-o mare varietate de forme în plan și pe verticală, cu utilizarea unei game largi de materiale pentru realizarea diverselor elemente structurale. Alcătuirea de ansamblu și de detaliu a acestora poartă amprenta perioadei când ele au fost construite, atât din punctul de vedere al materialelor de construcție utilizate, cât și al concepției de bază.

Caracteristic pentru această categorie de structuri este că pereții structurali alcătuiti din zidărie au atât rolul de a transmite încărcările verticale -gravitaționale - terenului de fundare cât și rolul de a prelua încărcările orizontale provenite din acțiunea seismică. În marea majoritate a cazurilor, pereții structurali sunt din:

-

zidărie simplă executată cu cărămizi sau blocuri și un liant care de obicei este un mortar de var;

-

zidărie înrămată care este executată ca cea prezentată mai sus dar prevăzută pe contur cu stâlpișori și centuri din beton armat.

Structurile realizate cu pereți din zidărie simplă constituie cel mai vulnerabil tip de structură utilizat în zone seismice, datorită faptului că pereții sunt practic lipsiți de ductilitatea necesară asigurării unei bune comportări sub acțiunea seismelor. De altfel, în țări ca Statele Unite sau Noua Zeelandă, în zonele cu activitate seismică intensă nu este permisă execuția unor astfel de structuri.

Prevederea pe conturul pereților a unor elemente din beton armat - centuri orizontale și stâlpișori verticali

- au ca efect o ameliorare a comportării pereților structurali sub acțiuni seismice, ductilitatea lor rămânând totuși redusă.

A.1.3.

Caracteristici ale structurilor și comportarea lor la cutremur

O posibilă clasificare a clădirilor cu pereți structurali din zidărie ar putea fi făcută prin corelarea sistemelor structurale cu perioada când acestea au fost executate. Astfel putem identifica:



clădiri foarte vechi din zidărie, executate în secolul XIX

dar și în primele decenii ale secolului XX. Acestea sunt în principal locuințe unifamiliale cu parter sau parter + etaj, cu ziduri groase și planșee din lemn, șarpante din lemn cu învelitoare din țigle sau olane sau tablă, uneori cu subsol parțial sau pe toată suprafața clădirii. Zidurile sunt groase, realizate cu cărămizi de argilă arsă și mortar de var, de obicei de calitate slabă. În localitățile cu fond construit tradițional se pot întâlni și clădiri tradiționale de vârste variabile, cu pereți portanți groși din materiale locale (chirpici, ceamur, pământ bătut etc.), asimilabile într-o anumită măsură cu zidăria. Planșeele sunt executate din lemn sau cu grinzi din profile metalice cu bolțișoare din cărămidă (de obicei peste subsol) sau cu podină de lemn. Clădirile au șarpante din lemn cu învelitoare din țigle sau olane sau tablă.



clădiri vechi cu ziduri portante, executate aproximativ în prima jumătate a secolului XX. În această categorie putem include clădirile unifamiliale cu 1 sau 2 niveluri și cele de locuit

colective și social-culturale cu 4-5 niveluri și chiar mai multe. În majoritatea cazurilor, planșeele acestor clădiri sunt realizate din beton armat, cu excepția ultimului nivel unde se pot întâlni planșee din lemn. Există de asemenea și clădiri din această categorie cu planșee alcătuite din grinzi de metal și bolțișoare din cărămidă. Aceste clădiri pot fi caracterizate, în majoritatea cazurilor, printr-o configurație neregulată, atât în plan cât și pe verticală, ele fiind concepute în perioada în care proiectarea construcțiilor se făcea numai pentru preluarea încărcărilor verticale. În anumite cazuri, pereții structurali pot fi asociați cu stâlpi din beton armat, plasându-le la limita cu structurile cu stâlpi și grinzi din beton armat (structuri mixte), alcătuite pentru preluarea numai a încărcărilor verticale, și pereți din zidărie.



clădirile noi cu pereți structurali din zidărie, executate după anii 1950, care, în principiu, au beneficiat într-o măsură mai mare sau mai redusă de o concepție de alcătuire care ține seama de acțiunea seismică. În această categorie pot fi întâlnite blocurile de locuit cu P+4 niveluri executate în perioada 1955 -1965 cu o varietate mare de soluții constructive, în special pentru planșee - beton armat monolit, fâșii prefabricate cu goluri, nervuri din beton armat și corpuri de umplutură etc. Deși aceste clădiri au avut alcătuiri mai ordonate din punctul de vedere al poziționării elementelor structurale, al existenței unor centuri și stâlpișori din beton armat etc., multe au avut de suferit în urma cutremurului din 1977 datorită nivelului conceptual limitat al normelor tehnice și al practicii de proiectare în România din perioada respectivă.

Caracteristic pentru toate clădirile din zidărie este comportarea cu ductilitate limitată a pereților structurali. Alcătuirile constructive utilizate în țară nu au asigurat, în general, pereților structurali capacitatea de a împiedica cedările din efectul forțelor tăietoare induse de seisme. În consecință, cel mai frecvent tip de avarie întâlnit la structurile de acest tip este fisurarea, de obicei înclinată, în X, a pereților structurali.

A.1.4.

Evaluarea clădirilor cu pereți structurali din zidărie

Aceste clădiri sunt relativ ușor de inspectat deoarece elementele structurale sunt în multe cazuri vizibile, fiind acoperite cu tencuială, care în cazul producerii unor seisme puternice se desprinde sau chiar cade, permițând accesul la elementul structural respectiv. Desigur, inspectarea clădirilor cu decorațiuni arhitectuale - cum este cazul unor clădiri social-culturale sau chiar locuințe - este dificilă, echipa de evaluare trebuind să analizeze cu atenție clădirile respective. În cele ce urmează se prezintă cele mai frecvente tipuri de avarii care pot fi întâlnite în cazul structurilor din zidărie sau clădirilor tradiționale asimilabile cu zidăria, afectate de seisme:

-

fisuri orizontale în lungul îmbinării planșeului cu pereții structurali;

-

fisuri înclinate, datorate eforturilor principale de întindere;

-

strivirea locală a zidăriei sub acțiunea unor sarcini concentrate (ca de ex. sub grinzile planșeului) datorită calității slabe a acesteia;

-

fisuri verticale sau înclinate la intersecția pereților, asociate sau nu cu dislocări ale zidăriei datorate eforturilor de întindere sau a țeserii defectuoase (sau inexistente) a pereților care se intersectează;

-

fisuri înclinate în zonele de rezemare ale buiandrugilor, pătrunse sau nepătrunse pe toată grosimea peretelui structural;

-

fisuri înclinate deasupra golurilor din pereți, ce pun în evidență descărcarea în boltă a zidăriei; uneori fisurile pot trece și prin buiandrugii din beton armat;

-

fisuri înclinate în șpaleții de zidărie dintre ferestrele pereților exteriori;

-

fisuri orizontale în șpaleții de zidărie, datorate momentelor încovoietoare provenite din acțiunea seismică.

Principiile pentru efectuarea inspecției ce se vor prezenta în cele ce urmează vor fi aplicate cu discernământ, utilizând judecăți inginerești care să permită adoptarea celei mai potrivite soluții pentru marcarea unei clădiri inspectate.

a.

Nivelul general de avariere . După identificarea pereților structurali se va examina cu atenție fiecare perete pentru evidențierea fisurilor. Pereții deviați de la verticală, fisuri diagonale cu deschideri mari, dislocarea unor zone majore pe care pot fi identificate, indică pericolul de prăbușire a clădirii.



Colaps total sau parțial ............................................. CLĂDIRE PRĂBUȘITĂ (RUINĂ), care se

etichetează separat de autorități sau CLĂDIRE NESIGURĂ,



Clădirea sau unul din niveluri cu înclinare

accentuată

CLĂDIRE NESIGURĂ

b.

Pereții structurali . Pereții structurali din zidărie sunt în general ușor de identificat, deoarece în cazul producerii unor seisme puternice finisajele se degradează și ele, permițând inspecția elementelor structurale. Se vor examina pereții structurali pentru identificarea atât a fisurilor înclinate, cât și a unor striviri și dislocări de zidărie, în special la intersecțiile lor. În cazul pereților înrămați, se vor cerceta elementele din beton armat - centuri și stâlpișori - pentru identificarea unor fisuri. Fisurarea înclinată puternică a pereților, asociată cu fisurarea elementelor din beton armat ce înrămează zidăria, evidențiază reducerea semnificativă a capacității peretelui respectiv de a prelua forțe tăietoare. Se vor examina cu atenție pereții fisurați care ar putea conduce la căderea șarpantei.



Pereți structurali deviați de la verticală

CLĂDIRE NESIGURĂ



Fisuri diagonale pătrunse cu deschideri

�

3 mm

CLĂDIRE NESIGURĂ



Dislocări de zidărie

CLĂDIRE NESIGURĂ



Fisuri ce pot provoca deteriorarea reazemelor

grinzilor planșeului

CLĂDIRE NESIGURĂ

c.

Stâlpii din beton armat . Se vor examina stâlpii pentru evidențierea degradărilor sau a unor deplasări accentuate care pot provoca cedarea reazemului vertical.



Stâlpi vizibil deviați de la verticală

CLĂDIRE NESIGURĂ



Stâlpi flambați sau puternic degradați

CLĂDIRE NESIGURĂ



Stâlpi cu armătură flambată și beton strivit

CLĂDIRE NESIGURĂ

d.

Planșeele . Avarierea planșeelor realizate din beton armat monolit este posibilă în cazul structurilor cu nesimetrii pronunțate, mai ales în zonele în care există reduceri de rigiditate - casele scărilor, ascensoare, etc. În cazul clădirilor cu planșee din lemn, acestea nu asigură conlucrarea pereților pentru preluarea încărcărilor seismice cu care sunt solicitate structurile. Este posibilă degradarea reazemelor grinzilor care pune în pericol stabilitate planșeelor sub încărcări verticale. De obicei, dacă zidăria este puternic fisurată este de așteptat ca planșeele de lemn să fi suferit și ele degradări importante.



Fisurarea puternică a planșeelor din beton în zonele caselor scărilor, fisuri ce pornesc din colțurile golurilor

din planșee

CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT



Deplasarea sau cedarea prin forfecare a îmbinarii

planșeului din lemn cu pereții structurali din zidărie

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

e.

Șarpanta . Se vor identifica fenomene de lunecare sau separare a șarpantei față de pereții pe care reazemă. Se vor examina cu atenție popii și alte elemente verticale și orizontale ale șarpantei care ar putea pune în pericol reazemele elementelor componente ale șarpantei. Se vor verifica în mod special elementele care suportă fermele șarpantelor.



Separarea șarpantei de pereți

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE



Fisurarea puternică/degradarea elementelor

structurale ale șarpantei

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

f.

Fundații . Se vor examina fundațiile clădirilor, inclusiv eventualele subsoluri pentru identificarea unor fisuri importante cu deschideri mari, tasări diferențiate precum și orice alte indicii privind mișcări ale terenului provocate de acțiunea cutremurului.



Fundații fracturate

CLĂDIRE NESIGURĂ

g.

Alte pericole . Parapetele, cornișele și placajele pereților reprezintă în mod frecvent elemente care pot să cadă în cazul unor clădiri din zidărie puternic afectate de cutremur. Deplasarea sau degradările evidente pot fi observate din exterior dar inspectarea podurilor, parapetelor sau cornișelor trebuie facută din apropiere. Vezi și paragraful 4.6 pentru alte detalii.



Parapete sau cornișe fisurate

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Separarea, căderea parțială a placajelor

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

A.1.5.

Inspecția structurilor din beton armat

Structurile din beton armat sunt curent întâlnite în România la clădirile de locuit, birouri, social-culturale - școli, spitale etc. Betonul armat a început să fie utilizat pe scară mai extinsă de la începutul anilor ‘30 pentru realizarea structurilor clădirilor ce fac obiectul prezentei metodologii. Structurile cu elemente din beton armat au avut de atunci o evoluție constantă pe măsura cunoștințelor specialiștilor privind atât calitățile și comportarea materialului propriu-zis cât și nivelul dezvoltarii ingineriei seismice în general.

Având în vedere perioada mare de timp care a trecut de la începuturile utilizării betonului armat în construcții, este evident ca există o mare varietate de alcătuiri și rezolvări constructive, acestea reflectând atât nivelul cunoștințelor inginerilor structuriști în domeniu și deci a practicii de proiectare din țară cât și anumite elemente conjuncturale care au impus adoptarea unor soluții constructive particulare.

Astfel, în prezent, se pot întâlni în România o multitudine de tipuri de structuri din beton armat care ar putea fi categorisite după cum urmează:

-

construcții cu stâlpi și grinzi din beton armat proiectate numai pentru preluarea încărcărilor verticale;

-

structuri în cadre din beton armat;

-

structuri cu pereți structurali din beton armat;

-

structuri duale - alcătuite din cadre ce conlucrează cu pereți structurali din beton armat.

Practic, în toate cazurile elementele structurale orizontale care preiau în mod direct încărcările gravitaționale - plăcile - sunt din beton armat.

Din punctul de vedere al tehnologiilor de execuție, există în prezent în România:

-

structuri monolite - în care toate elementele structurale au fost executate din beton armat monolit;

-

structuri mixte - la care anumite elemente structurale (în special cele ale planșeului - plăci și/sau grinzi) au fost realizate cu elemente prefabricate, și

-

structuri integral prefabricate în care întreaga structură este alcătuită din elemente prefabricate a căror conlucrare a fost asigurată prin execuția unor îmbinări realizate cu beton turnat monolit.

În cadrul prezentei metodologii, care are drept scop evaluarea în regim de urgență a siguranței construcțiilor afectate de seism, s-a preferat abordarea în comun a principiilor și a procedurii de evaluare a siguranței construcțiilor cu structuri din beton armat, pentru toate tipurile precizate mai sus.

Se punctează în cele ce urmează caracteristicile fiecărui subsistem structural ce alcătuiește o structură din beton armat.

A.1.6.

Caracteristicile subsistemelor structurale

a.

Subsistemul planșeu, component al structurilor din beton armat, pe lângă rolul de a prelua direct încărcările gravitaționale, asigură, lucrând ca diafragme orizontale, de regulă, practic indeformabile, conlucrarea elementelor verticale pentru preluarea încărcărilor provenite din acțiunea seismică. Aportul structurii orizontale a planșeelor la comportarea întregii clădiri este deosebit de important asigurând formarea unei structuri spațiale care rezistă acțiunii seismice. Planșeele sunt alcătuite din:

-

grinzi și plăci ce lucrează pe o direcție;

-

grinzi și plăci ce lucrează pe două direcții;

-

grinzi și nervuri ce lucrează pe o direcție;

-

plăci rezemate direct pe pereți structurali ce lucrează pe una sau două direcții;

-

planșee tip dale.

Din punct de vedere tehnologic plăcile sunt monolite, formate din elemente prefabricate sau mixte din predale prefabricate cu suprabetonare.

b.

Structurile cu stâlpi și grinzi din beton armat executate pe o scară largă în perioada interbelică, până la cutremurul din 1940 și chiar ulterior producerii acestuia, au fost proiectate numai pentru preluarea încărcărilor gravitationale. Structurile din această categorie sunt caracterizate prin alcătuirea lor dezordonată, prin existența unor stâlpi și grinzi care au numai rolul de a prelua încărcările verticale. Practic se poate afirma că structurile menționate au supraviețuit cutremurelor prin care au trecut datorită prezenței pereților din zidărie executați în ochiurile dintre stâlpi și grinzi. Aceste structuri au suferit degradări puternice atât ale elementelor din beton armat cât și ale pereților de zidărie. Proiectarea structurilor s-a facut fără să se țină seama de probabilitatea producerii unor seisme. În majoritatea cazurilor se constată că elementele verticale din beton armat - stâlpii - sunt subdimensionate, chiar pentru preluarea încărcărilor gravitaționale aferente.

c.

Structuri în cadre din beton armat - sunt alcătuite din elemente structurale tip bară - stâlpi și grinzi - astfel îmbinate și dimensionate încât să fie capabile sa preia atât efectele încărcărilor gravitationale cât și a celor orizontale provenite din acțiunea seismică. De obicei, structurile în cadre, au alcătuiri regulate, cu stâlpii poziționați pe o rețea mai mult sau mai putin ordonată și cu grinzi plasate pe două direcții. Astfel clădirea dispune de o structura dispusă, în general, după două direcții care împreună cu planșeele formează o structură spațială.

Desigur conceptele de alcătuire de ansamblu a cadrelor și de detaliu a elementelor componente

-

stâlpi și grinzi - precum și nivelul forțelor orizontale pentru care au fost dimensionate cadrele au evoluat în timp. Introducerea în normele tehnice de după seismul din 1977 a conceptului de asigurarare a comportării ductile a structurilor în ansamblu a reprezentat un salt calitativ important în proiectarea antiseismică a acestora. Astfel structurile în cadre executate mai recent, au asigurate condițiile unei comportări ductile convenabile în cazul producerii unui cutremur puternic, fiind proiectate după normele în vigoare, cu elemente structurale având secțiuni din beton mai generoase precum și armături transversale mai puternice, capabile să confineze zonele de beton ale articulațiilor plastice potențiale.

d.

Structuri cu pereți structurali din beton armat sunt structurile la care preluarea încărcărilor orizontale provenite din acțiunea seismică se realizează practic integral de pereții structurali. Aceștia pot lucra individual (pereții plini) sau pot conlucra (doi sau mai mulți) prin prezența unor rigle de cuplare (pereți cu goluri) special alcătuite. Acesti pereți asigură și preluarea și transmiterea la fundații a încărcărilor gravitationale provenite din zonele aferente de planșee.

De obicei aceste structuri dispun și de stâlpi din beton armat care asigură transmiterea la fundații a încărcărilor gravitationale care nu se descarcă prin pereții structurali.

Sistemul structural a fost aplicat pe scară foarte largă în România, începând de la sfârșitul anilor ‘50. A fost utilizat în diverse variante de dispunere în plan a pereților - în sistem fagure sau în sistem celular - și constructive de execuție: integral monolit, mixt - în care planșeele au fost realizate din elemente prefabricate pline sau predale prefabricate și suprabetonare - și integral prefabricate.

Principalul avantaj pe care acest tip de structură îl prezintă față de structurile în cadre este deformabilitatea lui redusă sub acțiunea încărcărilor orizontale provenite din seisme.

Desigur așa cum arătam la structurile în cadre, conceptele de alcătuire generală și de detaliu a structurilor au evoluat foarte mult în special după seismul din 1977. Adoptarea explicită în normele tehnice a conceptelor de comportare ductilă a structurilor sub acțiunea seismică, de asigurare a formării unor anumite mecanisme favorabile de disipare a energiei seismice, conferă structurilor proiectate și executate în perioade mai recente, calități superioare de comportare în comparație cu cele proiectate la începutul perioadei. Am subliniat acest aspect deoarece este important pentru echipele de evaluare să cunoască perioada când structurile analizate au fost executate. Această cunoaștere le ușurează sarcina, concentrându-le atenția asupra anumitor aspecte cunoscute că pot reprezenta surse de risc pentru structura în ansamblu.

e.

Structurile din panouri mari prefabricate – se întâlnesc la clădiri de locuit cu număr mic și mediu de niveluri, includ o gamă variată de rezolvări constructive de detaliu, fiind structuri cu pereți structurali din beton armat, alcătuiți din panouri mari, suprapuse și/sau alăturate, elemente produse în serie, în fabrici specializate, transportate și montate pe șantier. Au fost des folosite la construcțiile de locuințe și în special la construcțiile de P+4, respectiv P+8, cămine de nefamiliști și internate, începând cu anii 1960, pe baza unor proiecte tip, realizate de IPCT, adaptate la condițiile locale și tehnologiile din teritoriu de institutele de proiectare județene.

f.

Caracterul de perete structural unitar (comparabil cu cel monolit) decurge din realizarea îmbinărilor orizontale și verticale, armate și monolitizate, între panourile respective.

Îmbinările verticale pot fi:

o

îmbinări deschise pe una sau pe ambele direcții

o

îmbinări închise, care se dezvoltă strict în spațiul creat de intersecția panourilor.

Îmbinările orizontale pot fi:

o

cu rezemare pe un strat de mortar

o

cu subbetonare

Panourile mari alcătuiesc structura de rezistență a clădirii; după rolul pe care îl au în structură pot fi panouri portante, auto-portante sau de umplutură. După poziția în clădire pot fi panouri mari pentru pereți interiori și panouri mari pentru pereți exteriori. Panourile de pereți interiori

neportanți sunt folosiți la compartimentarea spațiilor limitând în general spațiile auxiliare. Unele compartimentări sunt din pereți despărțitori ușori (ziduri b.c.a., cărămidă, fâșii b.c.a. etc.).

Cele mai răspândite tipuri de clădiri sunt Proiectele IPCT 770 (P+4) și IPCT 772 (P+8), și Proiect 1340 - după 1984, cele executate corect prezentând o comportare foarte bună la cutremurul din 1977.

Deoarece au existat diferite serii și variante de adaptări la teren a unor structuri de acest tip, se recomandă ca investigarea lor să fie efectuată numai de personal tehnic care a fost instruit în mod specific cu privire la zonele care pot prezenta semnificație din punct de vedere al eventualelor avarieri vizibile.

Aceste structuri integral prefabricate nu trebuie confundate de evaluatori cu cele la care structura este monolită dar fațadele sunt executate din panouri prefabricate și care ajung la regim de înălțime P+9…P+10.

g.

Structurile duale - reprezintă o combinație între structurile cu cadre din beton armat și cele cu pereți structurali. Ele au început să fie utilizate în România în ultimii ani, alcătuirea și dimensionarea lor fiind deci marcată de conceptele moderne de alcătuire a structurilor antiseismice.

Aceste structuri au rezultat în urma unor necesități funcționale de obținere a unor spații libere mai ample, în special la parterul clădirilor cu pereții structurali. Din punct de vedere structural ele reprezintă o asociere a două tipuri total diferite de structuri care însă, constrânse de diafragmele orizontale realizate de planșee să conlucreze pentru preluarea încărcărilor seismice, își suplinesc punctele slabe. Structurile rezultate, în cazul în care sunt corect alcătuite și detaliate, au o comportare foarte bună sub acțiunea încărcărilor seismice, datorită faptului că elementele lor structurale sunt alcătuite în conformitate cu conceptele și principiile normelor actuale de proiectare.

Structuri cu caracteristici specifice de vulnerabilitate

Există o serie de structuri monolite realizate între 1960 și 1977, a căror alcătuire și comportare la seism s- a dovedit deficitară.

Structuri cu parter flexibil

Aceste structuri aveau 1-2 niveluri de rigiditate redusă, ca urmare a prevederii la parter sau la primele 2 etaje a spațiilor pentru magazine și servicii rezolvate cu stâlpi și grinzi (așa-numitele structuri cu parter flexibil), în timp ce restul etajelor erau cu pereți structurali (diafragme). La cutremurul din 4 martie 1977 suprasolicitările la care au fost supuse prin excitații apropiate de rezonanță, au produs la structurile cu parter flexibil avarii concentrate la parter, iar în cazuri specifice consecințele au fost grave, fiind înregistrat și un colaps parțial.

Structuri tip OD

Structurile tip OD (orientare dublă) sunt denumite astfel ca urmare a orientării camerelor dintr-un apartament pe ambele fețe ale blocului (pentru a avea iluminare naturală echilibrată), dar care au avut drept consecință o structură mai îngustă și zveltă, cu prevederea unui singur perete structural median longitudinal, suprasolicitat la cutremur. Acest tip de structură a înregistrat un caz extrem în 1977.

A.1.7.

Evaluarea clădirilor din beton armat monolit

Clădirile având structura din beton armat sunt, în multe cazuri, mai ușor de inspectat decât alte tipuri de construcții deoarece, elementele lor structurale: stâlpi, grinzi, pereți sunt de cele mai multe ori vizibile, nefiind acoperite cu finisaje arhitecturale. În consecință, eventualele avarii structurale ca de exemplu fisurarea și expulzarea betonului sau alt tip de deteriorare pot fi cu ușurință cercetate. Ceea ce este foarte important pentru evaluarea cu succes a siguranței unei clădiri este în primul rând identificarea sistemului structural, iar apoi inspectarea zonelor vulnerabile, specifice fiecărui tip de structură.

Ca urmare a variabilității sporite a tipurilor de alcătuiri și a dependenței sporite de condițiile de execuție pe șantier, clădirile monolite sunt mai susceptibile de a prezenta defecte locale care să se transforme în avarii la seism. În cele ce urmează se prezintă zonele cu degradări posibile care vor trebui inspectate.

DEGRADĂRI POSIBILE :

STRUCTURI CU CADRE DE BETON ARMAT

-

Fisurare în zona îmbinărilor grindă-stâlp.

-

Expulzarea betonului de acoperire la grinzi și stâlpi cu expunerea armăturii.

-

Stâlpi deviați de la verticalitate.

-

Avarierea prinderilor panourilor de închidere.

-

Devierea de la verticalitate a panourilor de închidere.

-

Fisurarea pereților din zidărie cu fisuri care se extind și în elementele componente ale cadrelor.

-

Deteriorarea șaibei (planșeului).

-

Fisurarea pereților despărțitori.

STRUCTURI CU PEREȚI DIN BETON ARMAT

-

Etaj cu deplasări relative de nivel remanente.

-

Pereți structurali fisurați, fisuri diagonale pătrunse.

-

Fisuri înclinate la colțurile golurilor (a riglelor de cuplare).

-

Fisurarea pereților despărțitori.

-

Deteriorarea șaibelor (planșeelor).

-

Avarierea parapeților.

-

Dislocarea șarpantei de structura de beton.

-

Expulzarea betonului de acoperire cu punere în evidență a armăturilor.

Principiile pentru efectuarea inspecției se aplică pe baza unor judecăți inginerești care să permită adoptarea soluției celei mai potrivite pentru marcarea unei clădiri inspectate. În anumite condiții, utilizarea marcajului de CLĂDIRE NESIGURĂ ar putea fi uneori exagerată, utilizarea unui marcaj mai puțin restrictiv ca de ex. CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT sau CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE ar putea fi mai potrivită. De subliniat că lista degradărilor posibile nu este exhaustivă, putând exista și alte zone vulnerabile ale structurii.

a.

Nivelul general

de

degradare . Într-o primă etapă se inspectează în totalitate exteriorul clădirii/structurii pentru a depista eventuale degradări, incluzând colapsul parțial, înclinarea semnificativă a clădirii sau a unuia din niveluri, sau expulzarea masivă a betonului din pereții, stâlpii și grinzile structurii.



Colaps total sau parțial.............................................CLĂDIRE NESIGURĂ, sau după caz CLĂDIRE PRĂBUȘITĂ (RUINĂ), care se etichetează separat de autorități.



Înclinare semnificativă a clădirii sau a unuia din

etaje

CLĂDIRE NESIGURĂ

b.

Plăci și grinzi . Se examinează plăcile și grinzile pentru depistarea eventualelor avarii în zonele de rezemare ale acestora.



Separarea de reazemul vertical

CLĂDIRE NESIGURĂ



Alte defecțiuni sau suspiciuni privind pierderea

capacității de rezistență a zonelor de rezemare

CLĂDIRE NESIGURĂ

c.

Stâlpi . Stâlpii pot face parte dintr-un sistem structural pe cadre sau pot fi doar elemente portante supuse la încărcări verticale. Prima grijă în evaluarea siguranței stâlpilor individuali este pierderea capacității de preluare a încărcărilor verticale, caz în care poate să apară colapsul. Stâlpii care fac parte dintr-un sistem structural pe cadre pot avea articulații plastice la extremități, care apar în cazul unor mișcări seismice puternice. Aceasta are ca efect atât pierderea rezistenței lor la încovoiere, cât și o pierdere apreciabilă, dacă nu chiar totală, a capacității de preluare a încărcării verticale. Pot apărea de asemenea cedări din forță tăietoare, în special la stâlpii cu secțiuni mari, fenomen care poate conduce la pierderea capacității de preluare a încărcărilor verticale. Stâlpii de beton armat ai etajelor flexibile constituie zone vulnerabile. Stâlpii scurți sunt de asemenea frecvent avariați.



Flambaj local al armăturii cu expulzarea betonului în zone de articulații plastice la stâlpi

sau chiar fracturarea acestora

CLĂDIRE NESIGURĂ



Expulzarea masivă și expunerea armăturii verticale

CLĂDIRE NESIGURĂ



Fisură mare înclinată care traverseaza stâlpul

CLĂDIRE NESIGURĂ

d.

Cadre . Se examinează elementele componente ale cadrelor pentru identificarea fisurării, expulzării și distrugerii betonului. O fisură amplă, în X, în zona îmbinării grindă-stâlp (nodurile

cadrelor) indică o deteriorare importantă. Lipsa armăturii continue în partea de jos a grinzilor prin zona nodurilor poate conduce la formarea timpurie a articulației plastice în timpul încărcărilor ciclice.

O importanță deosebită la cadre, o are atât valoarea absolută a deplasării relative de nivel cât și valoarea remanentă a acesteia. Cadre cu elemente puternic fisurate la care s-au constatat expulzarea sau distrugerea locală a betonului au rezistența și rigiditatea serios afectate. În această situație, ele nu mai sunt capabile să preia în condiții de siguranță încărcările verticale sau să reziste unor replici ulterioare ale seismului. De asemenea, deplasările relative de nivel remanente sunt foarte importante deoarece efectele P- �

asupra stâlpilor slăbiți sau avariați pot conduce la cedarea acestora.



Cadre cu degradări importante

CLĂDIRE NESIGURĂ



Fisurarea severă a zonei de îmbinare grindă-stâlp.

CLĂDIRE NESIGURĂ



Deplasarea relativă de nivel remanentă, sesizabilă la

orice nivel

CLĂDIRE NESIGURĂ

e.

Diafragme orizontale . Zonele care trebuiesc inventariate includ îmbinările dintre planșee și pereți și locurile unde există fie deschideri mari, fie planșeele prezintă o variație mare de rigiditate în plan. Atenția cea mai mare trebuie acordată îmbinării dintre planșee și pereți pentru identificarea unor cedări sau reduceri ale capacității de transfer a forței orizontale la elementele de pe contur. Problemele legate de deschiderile mari includ ruperea plăcii în două sau mai multe părți.



Legături rupte între planșee și pereți

CLĂDIRE NESIGURĂ



Șaiba ruptă sau serios avariată

CLĂDIRE NESIGURĂ

f.

Pereți structurali plini . Trei zone importante ar trebui examinate la pereții structurali ai unei structuri. Aceste zone sunt: zonele din câmpul pereților structurali cuprinse între etaje, elementele verticale de pe contur în care sunt concentrate armăturile verticale pentru preluarea efectelor compresiunii excentrice și îmbinările pereților cu planșeele structurii.

Cedările în oricare din aceste zone se pot concretiza în cedarea peretelui structural respectiv.



Fisuri diagonale (din forță tăietoare) mai mari de 3 mm lățime, extinse pe toată înălțimea dintre planșee

.

CLĂDIRE NESIGURĂ

sau CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT



Lunecarea cu mai mult de 5 mm la nivelul

rosturilor orizontale ale pereților

CLĂDIRE NESIGURĂ



Expulzarea betonului și evidențierea armăturii

verticale la elementele verticale de pe contur

CLĂDIRE NESIGURĂ



Fisuri orizontale cu grosime

�

3 mm extinse prin

elementele verticale de pe contur

CLĂDIRE NESIGURĂ

g.

Pereți structurali cuplați . Inspectarea pereților cuplați trebuie să includă cele două tipuri de elemente structurale componente. Astfel, pereții se vor cerceta în zonele și pentru identificarea avariilor posibile prezentate la paragraful anterior. O atenție deosebită se acordă inspecției riglelor de cuplare care, în majoritatea cazurilor, sunt primele elemente care intră în lucru în cazul producerii unui seism, fiind deseori puternic degradate. Aceste rigle sunt cercetate în scopul depistării fisurării lor puternice - în X. Fisuri cu deschideri mai mari de 2-3 mm, pătrunse pe toată grosimea riglelor reprezintă indicii că riglele au fost puternic afectate de seism.



Fisurarea puternică a riglelor de cuplare

CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT



Fisurarea puternică a riglelor asociată cu strivirea și

expulzarea betonului din montanți

CLĂDIRE NESIGURĂ

h.

Pereți

de

umplutură

din

zidărie . Aceștia sunt examinați pentru identificarea fisurării lor diagonale. Se urmărește dacă fisurile trec și prin elementele de beton armat de care sunt marginite. Acțiunile seismice puternice pot produce, prin degradarea la colțuri a panourilor din zidărie, efecte de “stâlpi scurți” care au ca rezultat cedarea fragilă a acestora. De obicei pereții din zidărie sunt tencuiți, fapt care face uneori dificilă inspectarea acestora.

În cazul pereților puternic fisurați, se urmăresc bucătile de pereți care se pot desprinde din structură și ar putea să cadă, provocând accidentarea oamenilor.

În marea majoritate a cazurilor, chiar în cazul producerii unor mișcări seismice cu intensitate redusă, se produce o desprindere (fisurare) a panoului din zidărie față de elementele din beton armat situate pe contur.



Fisurarea puternică a majorității panourilor de

zidărie

CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT



Fisuri puternice ale panourilor de zidărie ce se

extind și în elementele din beton

CLĂDIRE NESIGURĂ



Desprinderea-fisurarea panourilor de zidărie față

de elementele din beton armat de pe contur

CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT

A.1.8.

Evaluarea structurilor metalice și din lemn

Structuri metalice și structuri din beton cu armătură rigidă

Structurile metalice clasice precum și cele din beton cu armatură rigidă - b.a.r. - au fost utilizate pe o scară foarte redusă până la sfârșitul anilor ‘80 la construcțiile de locuințe și social-culturale. Utilizarea acestui tip de structură s-a limitat în perioada respectivă la clădiri

înalte

cu destinația de birouri ca de exemplu Palatul Telefoanelor, Palatul C.F.R. (structuri metalice) și Casa Presei Libere (b.a.r.), Palatul Parlamentului.

După anul 1990, s-a reluat utilizarea acestor tipuri de structuri la clădiri înalte și foarte înalte.

În cazul cutremurelor de mare intensitate, clădirile cu structura metalică sau din beton cu armătură rigidă care aparțin clasei A, potrivit pct. 1.1 din Metodologie, vor fi cercetate de echipe de specialiști formate din Experți Tehnici care cunosc în detaliu aceste tipuri de structuri. Se vor respecta principiile din cap. 3.1 și Anexa A.2, din Metodologie “Probleme speciale pentru clădiri ce adăpostesc funcțiuni vitale sau care prezintă pericol public”.

Structuri din lemn și materiale locale

Aceste tipuri de structuri sunt relativ rare și se pot întâlni la săli de sport, hale cu diferite destinații, biserici, sau alte construcții similare intrând în

categoria

construcțiilor speciale.

După cutremurele de mare intensitate, aceste construcții vor fi examinate și evaluate de către experți tehnici atestați pentru exigența A3.

Se întâlnesc, structuri din lemn și pentru clădiri de locuit cu puține niveluri (parter sau P+1 niveluri și/sau pod), mai ales în mediul rural sau pentru case de vacanță. Ele pot fi realizate din lemn ecarisat și/sau panouri fibrolemnoase. Degradările și avariile posibile în cazul cutremurelor de mare intensitate ale structurilor din lemn ale acestor clădiri sunt:

-

desprinderea de pe fundații și deplasarea clădirii;

-

avarierea sau distrugerea îmbinărilor dintre elemente, în special atunci când au fost defectuos realizate sau acolo unde s-au produs degradări în timp prin ruginirea pieselor metalice de legătură, fungi ori suprasolicitare;

-

deformarea generală cauzată de insuficiența elementelor de contravântuire.

Degradări posibile în cazul clădirilor din paiantă de tip rural:

-

deformarea generală cauzată de alunecarea terenului, lipsa unei fundații sau încastrări eficiente;

-

ruperea unor montanți, diagonale sau îmbinări

-

prăbușiri locale, cu deformarea și căderea umpluturii și tencuielii.

În cazul prezenței într-o localitate a unui mare număr de clădiri din lemn și/sau a structurilor din lemn de mari dimensiuni și/sau cu grad mare de ocupare, având în vedere caracteristicile particulare de alcătuire și comportare, aceste clădiri trebuiesc evaluate de echipe de specialiști care să cunoască în detaliu structurile respective.

Construcțiile protejate sau cu caracter de monument istoric se vor evalua cu respectarea reglementărilor din domeniu.

A.1.9.

Elemente nestructurale

În afara de degradările structurale pe care o clădire le poate suferi în timpul unui cutremur și care pun în pericol stabilitatea construcției în ansamblu, deteriorarea elementelor nestructurale poate reprezenta o sursă de risc pentru viața oamenilor. Având în vedere scopul prezentei metodologii, vom prezenta în cele de urmează riscurile pe care le prezintă avarierea în timpul seismelor a elementelor nestructurale asupra ocupanților, după producerea unui cutremur puternic.

Următoarele elemente nestructurale vor fi cercetate în cadrul

Evaluării tehnice rapide :

1.

Parapete, atice, ornamente arhitecturale, console, copertine etc.

2.

Pereți exteriori de închidere, placare ale acestora.

3.

Pereți despărțitori neportanți.

4.

Tavane suspendate și corpuri de iluminat.

5.

Instalații și echipamente de gaze, pentru încălzire, electrice.

6.

Ascensoare.

Inspectarea elementelor menționate se face pe baza precizărilor ce urmează, analizând din punct de vedere ingineresc fiecare situație concretă. Degradările elementelor nestructurale pot avea grade diferite de afectare, semnificația lor trebuind să fie decisă de la caz la caz. În anumite cazuri, echipa de evaluare poate decide, pe baza unei analize atente, că marcarea recomandată anterior - de exemplu CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE - nu este justificată. În acest caz, dacă se ajunge la concluzia că un șoc seismic ulterior ar putea pune în pericol viața oamenilor, evident marcarea trebuie modificată.

A.1.10.

Parapete, atice, ornamente arhitecturale, console, copertine etc.

Un pericol mare în zonele urbane îl reprezintă prăbușirea (căderea) parapeților, aticelor și consolelor și chiar a firmelor. Desigur majoritatea acestor elemente care nu au fost suficient asigurate vor cădea în timpul cutremurului principal, există un pericol real ca parapete, atice și alte asemenea elemente să cadă în urma unui șoc ulterior sau chiar din acțiunea greutății lor proprii. Rezultă deci absolut necesar ca acele clădiri care au suferit degradări evidente la exterior să fie atent examinate.

a.

Parapete din zidărie. Multe din clădirile vechi cu structură din zidărie portantă au balcoanele executate din zidărie, neancorate suficient de structura principală a clădirii, devenind astfel surse importante de risc dacă sunt puternic fisurate. În aceste cazuri, specialiștii vor examina parapetele cu atenție - din exterior sau de pe acoperișul clădirii - eventual cu un binoclu. Dacă nu se constată prezența unor tiranți, centuri etc. care să asigure legătura parapetelor de structura de rezistență a clădirii orice fisură identificată reprezintă un motiv care pune sub semnul întrebării și stabilitatea acestora.

Parapete parțial dislocate

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Parapete fisurate (fără evidențierea unor legături)

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

b.

Parapete din beton. La construcțiile executate mai recent majoritatea parapetelor sunt realizate din beton armat. Acestea pot fi periculoase numai dacă au suferit deteriorări majore puse in evidență prin înclinarea lor evidentă precum și prin exfolierea și fisurarea betonului la bază.

Înclinarea puternică

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Exfolieri extinse

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

c.

Atice, pereți de calcan la pod, coșuri de fum, ornamente arhitecturale, firme etc. La clădirile mai vechi aceste elemente nu sunt corect și suficient ancorate de structură. Orice indiciu de fisurare, de separare a acestora de structură precum și existența oricărui element voluminos și greu ancorat de clădire reprezintă surse importante de risc.

Dislocare parțială

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Defecțiuni grave în zona de ancorare/rezemare

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

d.

Acoperișuri cu învelitori cu țigle sau olane. Învelitorile cu țigle sau olane, rezemate pe șarpante de lemn pot prezenta pericol de cădere în special din cauza unor avarii ale structurii șarpantelor de lemn cât și a unor rezemări și ancorări incorecte.

Pericol de cădere a țiglelor/olanelor

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

e.

Copertine, console. Acestea sunt de obicei prevăzute pentru acoperirea zonelor de la intrarea clădirilor și pentru susținerea unor elemente decorative. Pericolul principal pe care îl reprezintă pentru

viața

oamenilor

îl

reprezintă

fie

căderea

lor,

fie

deteriorarea

zonelor

de ancorare/rezemare pe structură.

Înclinarea/căderea parțială a elementelor

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Degradarea zonelor de rezemare/ancorare

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

A.1.11.

Pereți exteriori de închidere, placaje

Structurile din beton armat sunt în general prevăzute cu închideri din zidărie din cărămidă sau blocuri din

b.c.a. precum și cu panouri prefabricate neportante. De asemenea, pereții exteriori, în anumite cazuri, sunt prevăzuti cu placaje ceramice care uneori pot reprezenta pericole pentru viața oamenilor.

a. Majoritatea clădirilor cu structuri în cadre sau cu pereți structurali din beton armat monolit au prevăzute închideri exterioare din zidărie de cărămidă sau blocuri b.c.a. Datorită deplasărilor mari impuse structurilor de cutremurele puternice închiderile exterioare din zidărie pot suferi degradări importante cum ar fi fisurare puternică, dislocarea pereților care poate fi favorizată și de o defectuoasă ancorare a acestora de structură.

Pereți din zidărie dislocati, puternic fisurați

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Pereți înclinați spre exterior

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

b. Panouri prefabricate de închidere. Aceste panouri au fost utilizate în anii ‘80 pe o scară relativ extinsă pentru realizarea închiderilor exterioare ale clădirilor multietajate cu structuri din beton armat. Ele au fost realizate din panouri tristrat din beton armat cu termoizolatie sau fâșii din

b.c.a. și ancorate de structură prin diverse sisteme. De obicei ele includ și ferestre. Principalul risc pe care acestea îl prezintă aceste elmente este pericolul ca acestea să se desprindă și eventual să cadă, să se spargă geamurile datorită, în special, deplasărilor laterale mari ale structurii precum și unor forțe perpendiculare pe acestea. Șocuri seismice ulterioare sau chiar greutatea proprie acestor elemente pot provoca dislocarea totală și căderea acestor elemente.



Nivelul general de degradare. Dacă se constată fenomene de dislocare a panourilor, fisurare a acestora, spargerea geamurilor etc. pe o scară extinsă nivelul de avariere pune în evidență că

întregul sistem de închidere reprezintă un risc pentru viața oamenilor. În acest caz întreaga zonă din jurul clădirii trebuie să fie declarată

CLĂDIRE

CU ZONE NESIGURE.



sistemele de ancorare ale pereților. Dacă de la exterior nu se constată avarii importante, este recomandabil, în cazul în care structura prezintă semne evidente de degradare, să se cerceteze zonele și detaliile de ancorare ale panourilor. De asemenea, se vor examina nivelurile care au suportat deplasări importante. Atât în cazul pereților cazuti cât și în cel în care s-au constatat legături

ale

acestora

deteriorate

sau

rupte

zona

se

va

marca cu.

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

c. Placaje ceramice. Placajele ceramice executate în special pe pereții plini de capăt ai clădirilor multietajate sunt în numeroase cazuri incorect executate, sau insuficient prinse de elementele suport. În multe cazuri, acțiunile climatice au deteriorat prinderea acestor placaje de suprafețele pe care le acoperă, accentuând pericolul de cădere a acestor placaje în cazul deplasărilor impuse clădirilor de acțiunea seismelor. Placajele ceramice, dacă nu au căzut în timpul producerii cutremurelor, prezintă un risc important de cădere fie datorită unor șocuri seismice ulterioare fie din greutatea lor proprie. Astfel, în cazul constatării dislocărilor sau a căderii placajelor, zona se va marca cu

CLĂDIRE

CU ZONE NESIGURE

A.1.12.

Pereții despărțitori neportanți

Principala grijă care trebuie avută este ca acești pereți, degradati în timpul cutremurelor,

să nu cadă ulterior, prezentând deci un pericol important pentru viața oamenilor.

a.

Nivelul general de degradare. În cazul în care seismul a avut ca efect prăbușirea unor pereți despărțitori sau aceștia au suferit degradari majore datorită fie deplasărilor relative de nivel excesive ale structurilor fie unor forțe de inerție perpendiculare pe planul acestora, în general, este recomandabil să se evacueze zona.

Pereți despărțitori prăbușiți, parțial prăbușiți

sau puternic avariați

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

b.

Degradarea pereților din zidărie sau fâșii.

În clădirile cu structuri din beton armat pereții despărțitori sunt deseori afectati de actiunea seismică. Pereții grei poziționați de obicei la casa scărilor, la ascensoare sau între două apartamente reprezintă un pericol important pentru viața oamenilor. Aceștia sunt tencuiți, fapt care face mai dificilă uneori identificarea lor iar, de obicei, după un seism chiar moderat apar fisuri și desprinderi ale acestora pe contur, la contactul lor cu structura de rezistență. Echipele de evaluare vor căuta să identifice fisurarea în X a pereților despărțitori, dislocarea acestora sau ieșirea lor din plan.

Pereți

despărțitori

fisurați,

dislocați

cu

desprinderi

puternice

pe

contur

.

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

A.1.13 Tavane suspendate, corpuri de iluminat

De obicei cele mai importante avarii ale tavanelor suspendate apar în timpul cutemurului; se pot produce însă prăbușiri ale acestora și în perioada de după seism. Avariile pot afecta atât plăcile de tavan propriu- zise, rețeaua de susținere a acestora precum și elementele - corpurile de iluminat - atașate. În cadrul inspecției se va urmări în principal starea rețelei de susținere a tavanelor, a elementelor de prindere a acestei rețele de tavan și pereți etc.

Prabușirea sau inițierea prăbușirii tavanelor

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

A. 1.14. Echipamente pentru instalații de gaze, încălzire, electrice

În cele mai multe cazuri echipamentele pentru instalații sunt afectate de acțiunea seismică datorită rezemării și ancorării lor incorecte. Elementele cu înălțime mare, grele sunt în mod special afectate. De asemenea, ele pot fi lovite sau deteriorate prin căderea unor alte echipamente insuficient ancorate.

a.

Echipamente pentru încălzire. Cazanele și boilerele pentru încălzirea clădirilor sunt alimentate cu combustibil lichid sau gaze naturale.

În cazul unor evenimente seismice severe lunecarea sau chiar răsturnarea unor echipamente neancorate sau slab ancorate sunt fenomene posibile. Se vor examina elementele de ancorare pentru identificarea unor indicii de lunecare, smulgere a ancorajelor precum și deteriorări datorită unor echipamente căzute în vecinătate. Se vor cerceta conductele de alimentare pentru identificarea unor zone sparte care să permită scurgerea combustibilului în special dacă s-au constatat lunecări sau deplasări ale echipamentului propriu-zis. De asemeni se vor cerceta coșurile de fum deoarece în cazul când acestea au fost fisurate sau deteriorate ele prezintă pericol de incendiu sau intoxicații cu oxid de carbon.

Echipamente răsturnate sau deplasate

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Conducte de alimentare cu combustibil rupte sau fisurate.

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Coșuri de fum sparte

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

În toate cazurile echipamentele respective nu vor fi utilizate.

b.

Conducte suspendate. Se vor cerceta elementele de rezemare ale acestora pentru identificarea eventualelor degradări.

Suporți care au cedat pot provoca ruperea în lanț a altora și uneori pot produce colapsul întregii rețele de conducte.

Serie de suporți cedați

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Suporți cedați (în număr limitat și nu apropiat)

CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT

c.

Alte echipamente. Având în vedere că scopul principal al

Evaluării tehnice post-seism

este prevenirea accidentării oamenilor și a pierderii vieții acestora orice echipament de instalații va fi cercetat din punct de vedere al probabilității de a se răsturna și a accidenta oameni aflați în vecinătate. Se vor cerceta suporții pentru rezervoare/vase de expansiune suspendate sau alte elemente care ar putea să cadă în cazul producerii unei replici ulterioare a seismului.

Pericol de cădere

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

A.1.15. Ascensoare .

În cazul producerii unor cutremure severe ascensoarele sunt elemente care în majoritatea cazurilor vor fi afectate. În cadrul inspecției se vor cerceta: ancorajele și elementele de prindere ale motoarelor, poziția cablelor de tracțiune pe roțile tractoare, poziționarea corectă a cabinei pe șinele de ghidare, integritatea acestor șine și a prinderilor de structură, poziția contragreutății pe șinele de ghidare, funcționarea ușilor cabinei.

a.

În general ca o regulă generală ascensoarele nu vor fi utilizate după un cutremur. Dacă se presupun degradări, zona cu ascensoarele va fi marcată cu CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE până când întreaga instalație va fi verificată de o întreprindere specializată. Ușile și butoanele de acționare vor fi marcate ca NESIGURE.

Degradări posibile

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

b.

Contragreutăți. Cel mai mare pericol pentru oameni îl reprezintă ieșirea contragreutății de pe șine. Principalul pericol îl reprezintă lovirea cabinei ascensorului cu contragreutatea și accidentarea în consecință a ocupanților acesteia. De asemeni, o contragreutate “deraiată” poate provoca degradarea șinelor de ghidare, a prinderii acestora și chiar a cablurilor de tracțune.

Contragreutate “deraiată”

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

c.

șinele de ghidare. La clădirile care au suferit deplasări puternice în timpul seismului șinele de ghidare se pot desface de ancoraje. De asemenea, ele nu își mai păstrează pozițiile permițând contragreutății să “deraieze”.

Șine de ghidare deteriorate

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Ancoraje rupte

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

d.

Motorul. Se va cerceta motorul propriu-zis, rolele de antrenare, și alte accesorii pentru depistarea unor eventuale ruperi ale ancorajelor a întregului echipament. Se va cerceta poziția cablelor de ridicare.

Cedarea ancorării motorului

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Ieșirea cablelor din ghidaje

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

e.

Usi. Uneori ușile ascensoarelor se blochează din cauza deplasării excesive a structurii. Se va cerceta fiecare ușă pentru a evidenția defecțiuni.

Defecțiuni

ale

ușilor

.................................................CLĂDIRE

CU

ZONE

NESIGURE

IMAGINI PRIVIND UNELE SITUAȚII CONSTATATE DUPĂ CUTREMURE DE MARE INTENSITATE

Preluate selectiv din „Documentare privind investigarea de urgență a siguranței post-seism a clădirilor și stabilirea soluțiilor cadru de intervenție”, CNRRS, 2005, colaborare la elaborarea acestei metodologii

Colapsul parțial și înclinarea pronunțată a tronsonului de colț al blocului 30 din Șoseaua Ștefan cel Mare 33, structură de tip „parter flexibil” sau „ slab”. Demolarea tronsonului afectat a fost obligatorie (București, 1977)

CLĂDIRE NESIGURĂ – INTRAREA INTERZISĂ

Colapsul total al tronsonului central al Centrului de Calcul Electronic al MTTc din strada Gării de Nord, București.

CLĂDIRE NESIGURĂ – INTRAREA INTERZISĂ

„Scufundarea” și înclinarea unei întregi clădiri.

CLĂDIRE NESIGURĂ – INTRAREA INTERZISĂ

Înclinarea clădirii datorită zdrobirii stâlpilor de la primul nivel.

CLĂDIRE NESIGURĂ – INTRAREA INTERZISĂ

Prăbușirea parțială a unei clădiri din centrul București. Construcția era un potențial pericol atât pentru utilizatorii ei, cât și pentru trecători și pentru clădirile

învecinate.

CLĂDIRE NESIGURĂ – INTRAREA INTERZISĂ

Colapsul construcției la primele două niveluri. Se impune demolarea ei.

CLĂDIRE NESIGURĂ – INTRAREA INTERZISĂ

Încercuirea zonei periculoase.

Prăbușirea totală a unui tronson al blocului OD16 din Bulevardul Păcii 16. Este necesară încercuirea ariei afectate până la înlăturarea resturilor construcției. (București, 1977). CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Clădire vizibil înclinată.

CLĂDIRE NESIGURĂ – INTRAREA INTERZISĂ

Bloc de apartamente înclinat datorită tasărilor diferențiate.

CLĂDIRE NESIGURĂ – INTRAREA INTERZISĂ

Clădire înclinată datorită lichefierii terenului de sub fundații.

CLĂDIRE NESIGURĂ – INTRAREA INTERZISĂ

Construcția centrală grav avariată reprezintă un real pericol pentru cele două clădiri adiacente. Se impune demolarea ei.

CLĂDIRE NESIGURĂ – INTRAREA INTERZISĂ

Prăbușire de teren.

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE.

Tasarea construcției datorită cedării terenului.

CLĂDIRE NESIGURĂ – INTRAREA INTERZISĂ.

Tasarea construcției și ridicarea trotuarului ca urmare a lichefierii terenului.

CLĂDIRE NESIGURĂ – INTRAREA INTERZISĂ

IMAGINI PRELUATE DIN BAZA DE DATE INCERC

Prăbușirea parțială a unei clădiri cu structura din zidărie și beton armat în 1977.

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE.

Cedarea stâlpilor de la parter și prăbușirea fațadei unei structuri pre-1940 cu schelet de beton armat în 1977.

CLĂDIRE NESIGURĂ-INTRAREA INTERZISĂ.

După seism, fațada și zona vecină deteriorată au fost a fost înlăturate, efectuând-se reparații locale.

Consolidarea finală s-a efectuat în 2004-2005

Clădire care, aparent, nu prezintă avarii majore vizibile la exterior la cutremurul din 1977. Examinarea detaliată în interior a arătat că betonul carbonatat era măcinat și zdrobit, armătura grav afectată, astfel încât clădirea a fost condamnată și demolată.

CLĂDIRE NESIGURĂ-INTRAREA INTERZISĂ.

Clădiri construite înainte de 1940 distruse la cutremurul din 1977. Fiecare ansamblu construit s-a separat prin avariere în câteva părți. Părțile din prim-plan și-au pierdut caracteristicile de structură sau clădire propriu-zisă, fiind evident ruine și ar putea fi etichetate special de autorități ca niște CLĂDIRI PRĂBUȘITE - RUINE, fără a se efectua inspecții post-seismice.

Părțile din fundal, din care s-au rupt secțiunile distruse, sunt parțial avariate dar ar fi putut fi inspectate, urmând a fi aplicate placarde, de ex. de „Clădiri nesigure”. În fapt, la data respectivă părțile de clădire neprăbușite au fost demolate.

Anexa A. 2. Probleme speciale pentru clădiri adăpostind funcțiuni vitale și/sau care prezintă pericol public. Pre-certificarea stării clădirilor

Această abordare permite accesul anticipat la documentația privind structura și starea acesteia înainte de seism, inspectarea imediată în situații de urgență cu o evaluare rapidă și amănunțită a avariilor, prin persoane calificate, familiare cu proiectarea structurală și siguranța sistemelor vitale ale clădirii respective.

Pre-certificarea stării clădirilor pentru o evaluare tehnică rapidă are în vedere evitarea consecințelor grave care pot fi cauzate de întreruperea activității și/sau a locuirii și a se relua cât mai grabnic activitatea/utilizarea în siguranță, în următoarele cazuri :

-

clădirile de importanță vitală din clasa A conf. pct. 1.1 și/sau clădirile din clasele de importanță și expunere 1 și 2 potrivit Cod de proiectare seismică Partea I - “Prevederi de proiectare pentru clădiri”, indicativ P100-1/2006

;

-

clădirile care prezintă pericol public ;

-

clădiri care au fost proiectate, expertizate sau consolidate de specialiști înscriși în echipele de evaluatori ai autorității locale respective ;

-

cvartale cu un număr mare de clădiri realizate de institute de proiectare locale după proiecte repetitive / tipizate ;

-

orice clădire sau grup de clădiri din marile ansambluri.

Acest tip de inspecție privată de urgență poate facilita luarea unor decizii rapide privind închiderea sau reocuparea unor zone/clădiri locuite (reducerea întârzierii inspectării, mai ales din cauza lipsei de personal care este trimis în zonele cel mai grav avariate, care nu cuprinde și zona în cauză)

În acest scop este necesar un contract cu o firmă și un expert atestat, încheiate, după caz, de instituția cu personalitate juridică din clădirea de importanță vitală, de primăria localității sau de asociațiile de proprietari.

În cazul în care aceste contracte și programe de inspecție sunt încheiate cu consultarea tehnică a Primăriei localității și a Inspectoratului de Stat în Construcții, deciziile luate de experți, măsurile și placardele aplicate pot avea aceeași valabilitate cu cele aplicate de inspectorii și inginerii delegați de autoritățile locale.

Proprietarul pune la dispoziția expertului cartea construcției și orice altă documentație potrivit Legii 10/1995 privind calitate în construcții și Normativului privind comportarea în timp a construcțiilor – P

130 – 1999, expertul urmând a completa datele prin investigații preseismice, identificând zonele semnificative și/sau critice din construcție care vor fi inspectate după cutremur spre a evalua imediat siguranța construcției.

Proprietarii persoane juridice și fizice care doresc să aplice acest sistem trebuie să parcurgă următoarele etape :

-

încheierea unui contract cu un expert atestat și/sau

a o firmă pentru expertizare anticipată și inspectare în caz de urgență , pentru structură, instalații / echipamente etc., după caz ;

-

pregătirea proiectului / planurilor clădirii ; planșe structurale, arhitecturale și cu sistemele mecanice, de instalații vitale, descrierea oricăror defecte și avarii precedente; informații despre clădire (fotografia clădirii, adresa, descrierea clădirii - vechime, număr de etaje, dimensiuni, materiale), valoarea curentă estimată a clădirii, numărul de intrări în clădire, lista de utilizări clădire- birouri, apartamente etc.

-

pregătirea planului de expertizare / inspectare anticipată, obținerea de informații referitoare la clădire ;

-

pregătirea documentației de precertificare pentru a fi comparată cu cea de la inspecția post-seism ;

-

urmărirea periodică / anuală a stării clădirii ;

-

consultarea tehnică a Primăriei localității și a Inspectoratului de Stat în Construcții; inspecția imediată după cutremur.

În cazul unui seism puternic, potrivit contractului, se inițiază programul de inspectare în decursul unui interval redus de timp (8…24 ore), se anunță proprietarul și se aplică placarde potrivit prezentei metodologii. Prezentarea raportului de evaluare detaliată se face în 72 de ore de la producerea situației de urgență și se aduce la cunoștința autorităților locale.

În cazul clădirilor proiectate conform unor normative recente, având proiect și documente pe faze specifice de execuție vizate de Inspectoratul de Stat în Construcții, procedura de evaluare va fi mai simplă și există premisele pentru a se lua rapid decizia de aplicare a placardei adecvate.

Anexa A. 3. Soluții cadru pentru sprijiniri provizorii, materiale, scule, echipamente

Reguli de realizare a sprijinirilor provizorii

Sprijinirea structurilor avariate de cutremur are ca scop asigurarea functionalității acestora și prevenirea unei eventuale prăbușiri, până la executarea consolidării.

În principiu, sprijinirile preiau

încărcările verticale

ale elementelor de susținere rupte (stâlpi, grinzi).

De obicei, sprijinirile se fac cu lemn rotund, respectiv cu bile din lemn de brad având diametre cuprinse între 12-18 (20) cm - Fig. A.3.1.a, cu popi metalici extensibili de inventar - Fig. A.3.1.b sau cu eșafodaje metalice de inventar Fig. A.3.1.c.

Sprijinirile constituie măsuri de “prim ajutor” și se execută pe baza unor schițe și a unor calcule sumare, efectuate la fața locului, neexistând timpul necesar întocmirii unor proiecte propriu-zise.

La executarea sprijinirilor trebuie avute în vedere o serie de

reguli , după cum urmează:

a)

Punerea sub sarcină a sprijinirii se face prin împănare

(fig. A.3.2)

Penele se execută din lemn de esență tare (stejar, fag) având în vedere că ele sunt încărcate perpendicular pe fibră, spre deosebire de popi care sunt încărcați în lungul fibrelor. Se prevăd totdeauna două pene, astfel alese încât prin suprapunere să realizeze doua fețe paralele.

Penele se bat cu ciocanul, dar nu se forțează excesiv pentru a nu rupe elementele structurii. Periodic, penele se controlează și se bat din nou, pentru a se asigura lucrul efectiv al popilor.

b)

Reacțiunea transmisă de popi trebuie să se repartizeze pe o suprafață corespunzătoare

Popii nu trebuie rezemați direct pe pământ sau pe trotuare din asfalt sau din straturi subțiri de beton (fig. A.3.3). Pentru transmiterea reacțiunii popului la teren se prevăd traverse din lemn de esență tare, (traverse pentru căi ferate) care, la terenuri slabe, se dispun în formă de rețea creând aria necesară (fig. A.3.3 b și c).

Pentru a calcula forța capabilă pe care o poate transmite popul, se poate conta pe o rezistență admisibilă medie a acestora de cca.120 daN/cm 2 . Rezultă o forță capabilă a unui pop cu diametrul de 20 cm de cca.30 tf.

c)

Popii trebuie solidarizați între ei prin contravântuiri

Contravântuirile au următoarele roluri:

c.1)

În situațiile în care clădirea nu poate asigura împiedicarea tendinței de deplasare laterală a întregului sistem, contravântuirile vor asigura ca sistemul de popi să fie structuri stabile.

În acest scop se leagă popii între ei cu scânduri sau șipci bătute în cuie dispuse astfel încât să închidă (împreună cu popii) triunghiuri nedeformabile (fig.5.4). În acest fel sistemul de popi și scânduri se transformă în grinzi cu zăbrele cu rigiditate mare la deplasări laterale.

c.2)

Împiedică tendința de flambaj a popilor lungi (fig. A.3.4.b). Trebuie urmărit ca împiedicarea flambajului individual al popilor să se facă pe

ambele direcții .

Distanța “d” între punctele de fixare a popilor cu secțiunea circulară cu diametrul “a” se poate lua:

d



15 a admițându-se la popii care suportă încărcări mici:

d



30 a.

d)

Popii nu trebuie să rezeme pe elementele structurale orizontale, ci reacțiunea lor trebuie transmisă până

la teren

În cazul avarierii unui element structural vertical (stâlp, perete) de la parter, sprijinirea se va realiza conform Fig. A.3.5.a.

Să presupunem însă că, la o structură s-au rupt stâlpii la etajul II, astfel încât aceasta trebuie sprijinită. Dacă popii s-ar rezema pe grinzile etajului inferior (fig. A.3.5.b) greutatea etajelor superioare ar supraîncărca aceste grinzi care ar putea să se rupă. Soluția corectă este de a continua sprijinirea până la pământ (fig. A.3.5.c).

Sprijinirea lucrează în totalitatea ei atunci când popii sunt bine împănați, la toate etajele. Împănarea trebuie făcută treptat, altfel se rup grinzile structurii fixate prin popi. Împănarea se începe de la etajele inferioare către cele superioare. Trebuie urmărită coliniaritatea cât mai exactă a popilor.

e)

Greutatea etajelor superioare trebuie preluată treptat de către sprijinire și nu brusc, la un singur nivel . Aceasta se realizează continuând sprijinirea pe încă cca.2 nivele

deasupra etajului

deteriorat (fig. A.3.6).

Dacă s-ar sprijini numai etajul la care stâlpul este rupt (fig. A.3.5.b), grinda acelui etaj ar trebui să transmită sprijinirii

toată

forța axială care revenea stâlpului rupt. Ea ar fi astfel în pericol de a se rupe, mai ales că reacțiunea popului (forța concentrată în apropierea reazemului, dirijată de jos în sus), constituie o încărcare cu totul diferită de cele la care a fost proiectată grinda. Continuând sprijinirea și deasupra nivelului la care s-a rupt stâlpul, forța axială se transmite treptat sprijinirii prin grinzile mai multor etaje, (fig. A.3.5.c).

f)

Sprijinirea trebuie proporționată potrivit sarcinii care îi revine . Nu trebuie risipit material lemnos, atât de necesar după cutremure, sprijinind excesiv elemente ușoare (balcoane, grinzi rupte local), sau care își găsesc echilibrul chiar și fără sprijiniri, cum ar fi scările în mai multe rampe sau scările în spirală. În schimb stâlpii etajelor inferioare, care suportă încărcări importante și sunt elemente vitale pentru stabilitatea și rezistența structurii, trebuie asigurați - atunci când sunt rupți - prin sprijiniri adecvate.

g)

Sprijiniri diagonale

Sprijinirea provizorie a unui element structural vertical (stâlp, perete) se poate realiza cu diagonale de lemn sau metalice, îmbinate fest, pentru a acționa ca elemente comprimate - vezi fig. A.3.7.

h)

Sprijinirea grinzilor avariate

Grinzile avariate se pot sprijini provizoriu cu popi de lemn sau metalici, verticali sau înclinați poziționați în zonele afectate - vezi fig. A.3.8.

i)

Sprijinirea pereților din zidărie

În Fig. A.3.9 este arătat un exemplu de sprijinire provizorie a unui perete din zidărie pentru cazul avarierii unui șpalet iar în Fig. A.3.10 se prezintă un detaliu de sprijinire a unei bolți.

j)

Sprijinirea pereților dizlocați, care tind să se răstoarne odată cu peretele

Un exemplu de rezolvare greșită a unei astfel de sprijiniri este dat în fig. A.3.11.

În Fig. A.3.12 se prezintă exemplificări de sprijiniri orizontale ale pereților iar în Fig. A.3.13 de sprijiniri orizontale și verticale ale acestora.

Fig. A.3.1

Fig. A.3.2

Fig. A.3.3

Fig. A.3.4

Fig. A.3.5

Fig. A.3.6

Fig. A.3.7

Fig. A.3.8

Fig. A.3.9

Fig. A.3.10

Fig. A.3.11

Fig. A.3.12

Fig. A.3.13

Exemple de consolidări de urgență și de consolidări temporare

Susținerea etajelor superioare utilizând cricuri și profile metalice dublu T.

Susținerea cu ajutorul unor straturi încrucișate de grinzi de lemn.

Susținerea etajelor superioare utilizând cricuri și profile metalice.

Susținerea prin introducerea unor stâlpi sau pereți adiționali din beton.

Susținerea cu popi metalici în jurul stâlpilor puternic degradați.

Susținerea cu elemente metalice lângă un stâlp degradat prin sfărâmarea betonului

Susținerea cu popi și contravântuiri de lemn în jurul stâlpilor puternic degradați. (București, 1977)

Anexa A.4. Soluții cadru pentru reparații rapide locale la structuri din zidărie, beton, metal, lemn etc

A.4.1.

Reparații locale

Realizarea unor niveluri de protecție antiseismică adecvată construcțiilor expuse acțiunilor seismice de mare intensitate se face prin operațiile de

expertizare tehnică , prin proiectarea și execuția

măsurilor de

intervenție

în condițiile definite în reglementările în vigoare. Ele presupun un efort tehnic și financiar considerabil, precum și o perioadă de timp corespunzătoare. În anumite situații particulare, poate să apară necesitatea realizării unor lucrări de

intervenție

locală

(reparații) de urgență, în perioada imediat următoare producerii unui cutremur de mare intensitate, fără a se putea urmări metodologia de evaluare, stabilirea deciziei de intervenție, proiectarea lucrărilor de intervenție, inclusiv de avizare, prevăzute în reglementările în vigoare.

Reparațiile locale de urgență, efectuate în asemenea situații

nu

înlocuiesc

măsurile definitive de intervenție, care vor trebui realizate ulterior, în condițiile prevăzute în reglementările în vigoare.

Reparațiile locale de urgență vor fi astfel concepute încât să nu stânjenească realizarea măsurilor definitive de intervenție.

A.4.2.

Repararea structurilor cu pereți structurali din zidărie

a.

Tipuri de construcții cu pereți structurali

Construcțiile cu pereți structurali din zidărie de cărămidă au fost mult folosite înainte de anul 1940. În ultimii 30 de ani acest sistem constructiv a fost relativ puțin folosit, iar pereții structurali au fost asociați - de obicei - cu planșee, centuri și sâmburi din beton armat rezultând astfel structuri cu o comportare la cutremur sensibil îmbunătățită.

Atenția capitolului de față este îndreptată, în primul rând, către construcțiile vechi din zidărie care sunt în mai mare măsură vulnerabile la acțiuni seismice.

Sistemele constructive ale acestor construcții sunt corelate, de obicei, cu numărul de niveluri. Distingem astfel:

(1)

Construcții cu P ... P+2 niveluri - sunt realizate cu planșee din lemn iar pereții pot fi lipsiți de centuri;

(2)

Construcții cu până la P+4 niveluri - planșeele pot fi realizate din boltișoare de cărămidă rezemate pe grinzi metalice; pereții sunt uneori întăriți cu centuri din beton armat; scările sunt din lemn, piatră cioplită sau din beton armat.

(3)

Construcții cu până la P+7 niveluri - pereții structurali din zidărie pot fi asociați cu stâlpi din beton armat; planșeele pot fi din boltișoare de cărămidă și grinzi metalice sau din beton armat; pereții sunt de obicei întăriți cu centuri din beton armat; scările sunt din beton armat.

Sistemele constructive descrise sunt cele mai caracteristice pentru construcțiile respective; există, desigur și alte combinații de elemente structurale pentru aceste construcții, mai ales la construcțiile mai noi, la care betonul armat a fost din ce în ce mai mult utilizat.

b.

Degradări caracteristice la construcțiile vechi cu pereți structurali

Degradările construcțiilor cu pereți structurali în urma cutremurelor de mare intensitate se diferențiază funcție de sistemul lor constructiv.

Construcțiile joase, descrise la punctul (1) al paragrafului precedent, prezintă următoarele tipuri de degradări:

Planșeele de lemn

sunt solicitate în planul lor ceea ce face să se constate (fig. A.4.1).

-

o rețea de fisuri neregulate, foarte caracteristice, în tencuiala tavanului;

-

desprinderera scafei de perete;

-

mișcarea grinzilor de lemn din reazemele lor (pereții structurali). La pereți se constată:

-

o tendință de desfacere, mai pronunțată la etajele superioare, manifestată prin crăpături puternice în lungul intersecțiilor (fig. A.4.2). Această tendință se datorează lipsei de legături sigure ale pereților prin centuri sau prin pereți transversali suficienți de deși și bine țesuți. Tendința este accentuată de prezența

bovindourilor

(prelungiri în consolă ale încăperilor etajelor superioare) care tind să se smulgă (fig. A.4.3);

-

la nivelele inferioare, crăpături diagonale în pereți mai ales în șpaleții pereților de fațadă (fig. A.4.4.a).

Aceste crăpături se datorează acțiunii forțelor tăietoare provocate de încărcările seismice orizontale. Fisurile oblice în șpaleți sunt periculoase; ele crează un plan de lunecare, zidăria pierzându-și astfel capacitatea de a prelua încărcări verticale (fig. A.4.4.b).

La construcțiile din categoriile (2) și (3) definite în paragraful precedent este mai puțin marcată tendința de desfacere a pereților arătată în fig. A.4.2. În schimb sunt foarte frecvente crăpăturile în diagonală în pereți, atât în șpaleții pereților de fațadă cât și în pereții interiori. Aceste crăpături sunt mai puternice la nivelele inferioare, acolo unde forțele tăietoare generate de încărcările orizontale seismice sunt maxime.

c.

Remedierea degradărilor construcțiilor cu pereți structurali

La

planșeele de lemn

fisurile din tencuiala tavanelor, deși spectaculoase, sunt lipsite de importanță, cu condiția ca grinzile să nu fie putrezite la reazeme. Ele se repară prin chituire sau prin retencuirea porțiunilor cu tencuială căzută.

Repararea

pereților

trebuie să aibă în vedere:

-

asigurarea împotriva desfaceri pereților;

-

asigurarea preluării încărcărilor verticale, mai ales în situațiile cu cele din fig. A.4.4;

-

crearea unor planuri verticale rezistente la forțe orizontale.

Asigurarea împotriva dizlocării (desfacerii) pereților se face prin executarea de

tiranți

metalici sau prin

centuri

de beton armat.

Tiranții se fac de obicei din oțel beton cu diametrul de 18 ... 32 mm, funcție de grosimea peretelui și de încărcările ce revin acestuia. De preferință tiranții se dispun cât mai distribuit pe înălțimea clădirii (fig. A.4.5) și a peretelui (fig. A.4.6). De obicei tiranții se pun perechi de o parte și de alta a pereților

transversal

pe planul peretelui dizlocat. Peretele dizlocat este fixat de către tiranți prin intermediul unor

plăci de repartiție

care este bine să fie cu dimensiuni cât mai mari și cât mai rigide. Plăcile de repartiție se pot îngloba în centuri din beton armat ca în fig. A.4.7. În aceste cazuri tirantul se întinde cu ajutorul unor manșoane dublu filetate. Centurile astfel realizate constituie o bună legătură a pereților.

Șpaleții crăpați diagonal ca în fig. A.4.4 se repară cel mai sigur prin rezidire. Se execută sprijiniri pe lățimea ferestrelor - vezi fig. A.3.9, se demolează șpaletul degradat și apoi se rezidește.

Pereții plini puternic crăpați se consolidează prin placare cu beton armat, preferabil torcretat. Placarea se face pe ambele fețe, prevăzându-se legături din beton armat (“dopuri”) între cele două placaje. Pe această cale se obțin planuri rezistente atât la forțe verticale cât și la forțe orizontale.

Fisurile mai puțin extinse pot fi reparate local prin tencuire cu mortar de ciment aplicat peste o plasă din bare de oțel beton (fig. A.4.8).

Fisurile locale, în pereți cu rol secundar în asigurarea rezistenței ansamblului, pot fi reparate prin injectare cu mortar de ciment.

În cazul avarierilor extinse la clădirile din materiale locale (chirpici, ceamur, pământ bătut), este în general dificil și nerentabil să se aplice soluții inginerești, optându-se pentru reconstrucție.

A.4.3.

Repararea elementelor cadrelor din beton armat

STÂLPII

avariați datorită eforturilor de compresiune mari (fig. A.4.9.a), a compresiunii excentrice (fig. A.4.9.b) sau a forțelor tăietoare (fig. A.4.9.c) pot fi reparați, în principiu, prin două procedee:

-

tăierea completă a stâlpului (demolare) și returnare, după ce s-au luat măsuri pentru asigurarea continuității armăturii, cu porțiunile de stâlp rămase. Când este necesar, porțiunea de construcție care a suferit deplasări pe verticală datorită ruperii stâlpului se readuce în poziția inițială prin ridicare cu ajutorul unor prese hidraulice. Printre procedeele de returnare a stâlpilor demolați care au dat rezultate bune este și procedeul PREPAKT care constă, în principiu, în introducerea în cofraj numai a agregatelor, care se injectează apoi cu mortar de ciment sub presiune; returnarea stâlpilor se poate executa, de asemenea, cu betoane realizate cu cimenturi cu întărire rapidă;

-

cămășuirea stâlpului rupt cu beton armat sau cu o cămașă metalică;

-

o măsură de intervenție provizorie eficientă este și prevederea unor sprijiniri metalice capabile să preia încărcările verticale ce revin stâlpului în cauză.

Cămășuirea este un procedeu larg folosit în consolidarea structurilor de beton armat, de aceea ne oprim mai atent asupra ei.

Cămășuirea propriu-zisă este precedată de înlăturarea porțiunilor de beton avariate (care cedează ușor la lovituri de ciocan) și curățirea elementului de tencuieli, ornamente etc. De obicei nu este necesar a sparge betonul nedegradat, nici a-l ciopli pentru a-i da rugozitate, operații dificile și costisitoare și care nu influențează calitatea cămășuirii. De asemenea, nu este nevoie - de obicei - să se dezvelească armăturile vechi.

Atunci când cămășuirea traversează planșee, întinzându-se pe mai multe nivele, asigurarea continuității se realizează fie prin spargerea și returnarea capetelor de grindă, fie prin trecerea armăturilor prin găuri sparte în plăci și cămășuirea în zona nodului. După montarea armăturilor și a cofrajelor, betonul vechi se udă abundent cu apă (intermitent, timp de 24 ore) pentru a nu sorbi laptele de ciment din betonul nou.

Cămășuirea constă dintr-o coajă de beton armat cu grosimea minimă de 8 cm (beton turnat), respectiv 5 cm (beton torcretat), grosimea curentă fiind de 12-15 cm. Se prevăd armături transversale sub formă de etrieri și agrafe pentru stabilizarea armăturilor longitudinale.

Un exemplu de cămășuire cu beton a stâlpilor este prezentat în fig. A.4.9.a.

Cămășuirea metalică se realizează cu profile laminate (corniere) solidarizate cu plăcuțe sau zăbreluțe - vezi fig. A.4.10.b..

Problema principală la acest tip de cămășuire o constituie

asigurarea conlucrării

profilelor metalice cu structura din beton armat. În principiu, există următoarele posibilități pentru realizarea conlucrării:

-

aplicarea unei cămășuieli suplimentare, ușoare, din beton armat, pe toată înălțimea stâlpului; în acest caz se lasă un anumit spațiu între profile și betonul vechi care să permită intrarea unui strat de beton care să asigure conlucrarea;

-

injectarea cu rășini epoxidice a spațiului dintre profile și beton;

-

executarea unei cămășuieli locale, sub forma unui guler de beton armat, în dreptul nodului cadrului.

b)

Grinzile avariate - vezi fig.

A.4.11 .a, b, c - se repară, în mod curent, prin cămășuire

Soluția cea mai severă de remediere o constituie cămășuirea. Un exemplu de cămășuire simplă este dat în fig. A.4.12. Operațiile sunt similare cu cele de la cămășuirea stâlpilor. Se prevăd, la cca.80 cm găuri în placă pentru betonare. Este bine ca turnarea să se facă pe o parte a grinzii, urmărind umplerea totală a

cofrajului și apariția betonului în găurile de pe cealaltă parte a grinzii (fig. A.4.12). Se folosește beton cu o foarte bună lucrabilitate, cu agregate cu granulometrie bine studiată și cu dozaj sporit de ciment. Prin găurile pentru betonare se trec etrieri închiși care îmbunătățesc conlucrarea între coaja de beton și ansamblul placă-grindă. În același scop se poate face și o suprabetonare a plăcii chiar dacă aceasta nu este deteriorată.

S-au utilizat și cămășuieli de grinzi la care s-a evitat perforarea plăcii, betonarea făcându-se prin introducere de beton sub presiune în cofrajul bine etanșat și prevăzut cu orificii pentru aerisire și pentru controlul bunei betonări.

Atunci când se urmărește refacerea sau sporirea capacității portante numai la încovoiere (forțele tăietoare sunt preluate fără dificultăți) se poate executa o soluție ca în fig. A.4.13. Această soluție este deosebit de avantajoasă la grinzile înalte sau în cazul plăcilor groase, dificil de perforat.

Indiferent de tipul de cămășuire, o problemă de bază o constituie asigurarea conlucrării cămășuielii cu stâlpii structurii. Pentru aceasta, armăturile longitudinale, nu se opresc la fața stâlpului ci trebuie luate măsuri pentru legarea acestora de stâlp. O soluție recomandabilă o constituie amenajarea unui capitel în jurul stâlpului, în care să se ancoreze armăturile și să se asigure continuitatea transmiterii eforturilor (fig. A.4.14). Armăturile longitudinale în cămășuire se termină la fața stâlpului, prin ciocuri puternice dezvoltate în plan orizontal. Continuitatea este asigurată prin armăturile din capitel.

Fisurile care nu diminuează sensibil capacitatea portantă a grinzilor pot fi tratate prin

injectare cu rășini

epoxidice . Aceste rășini, în cazul grinzilor, servesc mai ales pentru asigurarea continuității materialului (beton) și pentru protecția armăturilor.Ele nu restabilesc aderența între oțel și beton (dacă aceasta s-a deteriorat în urma lunecării armăturilor).

A.4.4.

Repararea sistemelor cu pereți structurali din beton armat

a)

Pereți plini

Soluția cea mai sigură de reparare a pereților plini o constituie placarea cu beton armat. Rezultatele cele mai bune se obțin atunci când placajul se execută pe ambele fețe ale elementelor. Grosimea minimă a placajului este de 8 cm la beton turnat și 5 cm la beton torcretat. Armăturilor verticale li se asigură continuitatea prin mustăți care trec prin găuri practicate în planșee la distante de cca. 80-100 cm.

Deteriorarea zonei comprimate de beton (fig. A.4.15-2) este o avarie foarte periculoasă: ea precede cu puțin ruperea totală a peretelui structural și prăbușirea structurii. Măsurile care se iau atunci când se constată asemenea avarii trebuie să fie foarte severe. Pe lângă placarea peretului respectiv trebuie luate măsuri pentru întărirea zonei comprimate prin amenajarea de bulbi armați corespunzator longitudinal și transversal.

Fisurile înclinate provocate de forțele tăietoare (fig. A.4.15-3) se tratează diferit, funcție de importanța peretelui în asigurarea rezistenței și stabilității ansamblului. Pereții cu rol hotărâtor pentru siguranța sistemului structural se repară sau se consolidează prin placare. În cazurile în care pe direcția peretelui avariat există suficiente elemente capabile să preia forțe orizontale, iar peretele în cauză își păstrează capacitatea de a prelua momente încovoietoare, fisurile înclinate se pot repara prin injectare cu rășini epoxidice restabilind astfel continuitatea betonului din inimă.

Fisurile orizontale de sub planșee (după direcția rostului de turnare fig. A.4.15-4) sunt, în general, puțin periculoase și pot fi reparate prin injectare.

b)

Rigle de cuplare

Grinzile de cuplare sunt elemente specifice ale pereților cu goluri; ele constituie “prima linie de rezistență” a peretelui, respectiv, sunt primele elemente care se plastifică la suprasolicitarile generate de un cutremur de mare intensitate. Ele pot fi avariate din încovoiere (fig. A.4.16-1) sau din acțiunea forțelor tăietoare (fig. A.4.16-2).

Restabilirea rezistenței și rigidității riglelor de cuplare este de mare importanță pentru comportarea ulterioară a structurii. Riglele puternic avariate pot fi reparate prin demolare și rebetonare. Operația reușește atunci când betonul este de calitate slabă și poate fi înlăturat fără a afecta prea mult armăturile. De obicei, armăturile existente trebuie completate cu armături noi (armături longitudinale și etrieri). Problema care se pune în acest caz este asigurarea ancorajului armăturilor longitudinale. Ea poate conduce la necesitatea prevederii unei lățimi mai mari a riglei decât grosimea peretelui și prelungirea ei pe cei doi șpaleți învecinați sub formă de placaj.

Riglele care nu pot fi ușor demolate se consolidează prin placare, procedeul fiind asemănător celui utilizat la consolidarea pereților plini.

A.4.5.

Repararea structurilor metalice și a celor combinate cu beton armat

Potrivit precizărilor din Anexa A.1, pct. A.1.8, se recomandă ca structurile de acest tip să fie evaluate de specialiști la nivel de expert tehnic, care vor stabili și măsurile de intervenție, iar dacă este cazul se vor aplica prevederile din cap. 3.1 și Anexa A.2, din Metodologie “Probleme speciale pentru clădiri ce adăpostesc funcțiuni vitale sau care prezintă pericol public”.

În cazul structurilor vechi, cu elemente de metal înglobate în zidărie sau beton armat, se vor analiza starea fiecărui material și posibilitățile efective de conlucrare viitoare, optându-se, de la caz la caz, pentru reparare-refacere sau înlocuire a structurii portante.

A.4.6.

Repararea structurilor din lemn

În cazul structurilor pentru clădiri importante sau cu grad mare de ocupare cum ar fi: biserici, săli de sport, clădiri cu destinație comercială, etc., precum și în cazul clădirilor realizate industrial de firme de construcții, soluția de reparare va fi dată de specialiști la nivel de expert tehnic, cu experiență în acest tip de clădiri, cu participarea proiectanților soluțiilor respective, potrivit precizărilor din cap. 3.1 și Anexa A.2, din Metodologie “Probleme speciale pentru clădiri ce adăpostesc funcțiuni vitale sau care prezintă pericol public”.

Fig. A.4.1

Fig. A.4.2

Fig. A.4.3

Fig. A.4.4

Fig. A.4.5

Fig. A.4.6

72

Fig. A.4.7

Fig. A.4.8

Fig. A.4.9

73

Fig. A.4.10

Fig. A.4.11

Fig. A.4.12

74

Fig. A.4.13

Fig. A.4.14

75

Fig. A.4.15

Fig. A.4.16

76

Anexa A.5

Pag 1

FORMULAR PENTRU INSPECȚIA RAPIDĂ POST-SEISM

INSPECȚIA A FOST EFECTUATĂ DE:

(Numele și prenumele / instituția, firma, nr. legitimație etc)

...........................................................................................................................................

……………………………………………………………………………………………………...

DATA .......................ORA ................... ARIA INSPECTATĂ :

EXTERIOR

EXTERIOR ȘI INTERIOR

DESCRIEREA CLĂDIRII

ADRESA: ..............................

..............................................

..............................................

………………………………..

TIPUL CONSTRUCȚIEI :



Zidărie portantă



Cadre din beton armat

DESTINAȚIA CLĂDIRII :



Locuințe colective



Locuință individuală

Proprietar

/

Administrator:

(nume, număr telefon ) ................



Pereți structurali din beton



Cladire comerț

....................................................

........................................

Număr de etaje

, subsol

.......,

suprafețe

desfășurate (aprox.)

m 2 .

Număr de apartamente ......... Număr

de

apartamente neutilizabile .........

armat



Stâlpi și grinzi proiectate pentru încărcări gravitaționale



Schelet metalic



Birouri



Autorități locale / Guvern



Școală



Clădire publică



Monument istoric

EVALUAREA CLĂDIRII

Inspectează clădirea conform listei de mai jos și marchează căsuțele din coloanele corespunzatoare.

EFECTE CONSTATATE

Da

Nu

-

Colaps, colaps parțial, cedare fundații

-

Clădirea sau unul din etaje înclinate

Minore / deloc

Moderate

Severe

-

Degradări ale pereților sau alte defecte structurale

-

Parapete, coșuri, atice sau alte elemente în pericol de cădere

-

Alunecări de teren sau crăpături în teren

-

Alte fenomene constatate .......................

...................................................................

...................................................................

MARCAREA CLĂDIRII

Alege una din variantele de marcare a clădirii pe baza analizei evaluarii efectuate. Efecte grave constatate ce pun în pericol clădirea în ansamblu reprezintă o justificare pentru marcarea cu CLĂDIRE NESIGURĂ. Efecte grave locale și efecte moderate permit marcarea cu CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT. Zonele ce prezintă pericol de cedare a elementelor nestructurale se vor marca cu CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE. Plasează la intrarea principală placarda : CLĂDIRE INSPECTATĂ.

Placarde cu CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT sau CLĂDIRE NESIGURĂ se vor plasa la toate intrarile.

CLĂDIRE INSPECTATĂ (placardă verde) CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT (placardă galbenă) CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE (placardă albastră) CLĂDIRE NESIGURĂ (placardă roșie)

77

Pag 2

Notează toate datele înscrise pe placardele plasate pe clădire

................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................................

............................................................................................

………………………………………………………………………………………………………… ACȚIUNI VIITOARE. Marchează casetele ce urmează după cum este necesar.

Se vor împrejmui următoarele zone și marca cu CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

................................................................................................................................................

................................................................................................................................................



Se recomandă efectuarea unei Evaluări Tehnice Rapide pentru



Structură,

Terenul de fundare,

Alte aspecte….instalații, echipamente

Recomandări ............................................................................................................................

................................................................................................................................................

Comentarii generale

78

Anexa A. 6

Pag 1

FORMULAR PENTRU EVALUAREA TEHNICĂ RAPIDĂ

EVALUAREA A FOST EFECTUATĂ DE:

(Numele și prenumele / instituția, calitatea, nr. legițimatie)

...............................................................................................................................………… DATA ....................ORA…………..

MARCAREA FINALĂ :

CLĂDIRE INSPECTATĂ

CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE CLĂDIRE NESIGURĂ

DESCRIEREA CLĂDIRII

ADRESA: ............................…….

............................................…….

............................................……..

Proprietar / Administrator: (nume, număr telefon) ................

...............................................................

.............................

Numar de etaje

, subsol

......., suprafețe desfășurate (aprox.)

.

m 2 .

Număr de apartamente .........

Număr de apartamente neutilizabile

.........

EVALUAREA CLĂDIRII

TIPUL CONSTRUCȚIEI :



Zidărie portantă



Cadre din beton armat



Diafragme din beton armat



Pereți structurali din beton armat



Stâlpi și grinzi proiectate pentru încărcări gravitaționale



Schelet metalic

DESTINAȚIA CLĂDIRII

:



Locuințe colective



Locuință individuală



Cladire comerț



Birouri



Autorități locale / Guvern



Școală



Clădire publică



Monument istoric

Efectuează evaluarea clădirii urmărind aspectele de mai jos, și marchează căsuțele din coloanele corespunzătoare. Pe pagina următoare există spațiu pentru o schiță a clădirii.

ASPECTE GENERALE

-

Colaps, colaps parțial

-

Clădirea sau unul din etaje inclinate

-

Alte aspecte

Da

Nu

DEGRADĂRI STRUCTURALE

-

Fundații

-

Acoperișuri șarpante

-

Planșee (pentru încărcări verticale)

-

Stâlpi, stâlpișori în zidărie

-

Planșee (șaibe orizontale) contravântuiri

Minore

Moderate

Severe

orizontale

-

Pereți structurali, contravântuiri verticale

-

Îmbinări elemente prefabricate

-

Alte aspecte

DEGRADĂRI ELEMENTE NESTRUCTURALE Minore

Moderate

Severe

-

Parapete, ornamente

-

Placaje, geamuri / ferestre

-

Tavane, corpuri iluminat

-

Pereți interiori despărțitori

-

Ascensoare

-

Scări căi de evacuare

-

Electricitate, gaze

-

Alte aspecte

79

Pag 2

PERICOLE (DEGRADĂRI) GEOTEHNICE

Minore

Moderate

Severe

-

Alunecări de teren

-

Mișcări de teren, crăpături

-

Alte aspecte

COMENTARII GENERALE :

................................................................................................................................................

................................................................................................................................................

Desenează o schiță a clădirii și precizează elementele, porțiunile degradate

MARCAREA CLĂDIRII. Marchează casuța corespunzătoare marcării anterioare a clădirii. MARCAREA ANTERIOARĂ

CLĂDIRE INSPECTATĂ

CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT

CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE CLĂDIRE NESIGURĂ

Inspectorul care a efectuat marcarea ...................................………………………………

Data ...........................

Dacă este necesar modifică marcarea clădirii pe baza analizei evaluării efectuate.

Efecte grave

vezi FORMULARUL PENTRU INSPECȚIE.

ACȚIUNI VIITOARE . Marchează casetele ce urmează după cum este necesar.



Se vor împrejmui și

se

vor

marca

cu

CLĂDIRE CU ZONE

NESIGURE următoarele zone........................................................................................................

...........................……………………………………………………………………………. Se recomandă efectuarea unei Expertize Tehnice pentru

Structură,

Terenul de fundare, Alte aspecte

instalații, echipamente

Recomandări ............................................................................................................................

Comentarii generale

80

CLĂDIRE INSPECTATĂ

POATE FI UTILIZATĂ FĂRĂ RESTRICȚII

Adresa clădirii:………………………………………

.......................................................................................

.......................................................................................

Această clădire a fost inspectată după cum se precizează mai jos. Nu au fost observate degradări structurale aparente.



Inspectată numai la EXTERIOR



Inspectată numai la INTERIOR

re.

.........

.........

feno

men c

Va rugăm sa raportați la Primărie orice

are pare periculos pentru utiliza

ului:

.......

.......

.......

Comentarii ale inspector

...........

..........

..........

………

.........

.................................

..................

.........

.........

……

DEP

.........................

...........................

.........

……

U ÎN

................

....................................

…………

…………………………...

Data : ...........................

...........

ocuri spori clădi

st ins

.........

seis degr rii.

..........

......

mice adă

.

.

ulte

Ora : ...........

: Ș

iei pot zare a

a a fo

Atenție

rioare

inspecț

rile și riscul

d

C

ur

e ut

lădi ge

.....

ili

re

pectată în condiții de nță pentru :

...............................................

....................................................

(Autoritatea locală, Primăria)

Inspecția a fost efectuată de :

(numele, prenumele,

instituția,

firma,

nr. legitimație etc.)

.......................................................

................................................…...

83

N

ĂRTAȚI, MODIFICAȚI SAU ACOPERIȚI ACEASTĂ PLACARDĂ FĂRĂ APROBAREA AUTORITĂȚILOR LOCALE

84

Anexa A.7.2

CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT

Adresa clădirii:………………………………………………

....................................................................................………..

..................................................................................................

ATENTIE: Clădirea a fost inspectată și au fost identificate următoarele degradări :

............

ise

.....

.......

.

................................................................................................................................

..........

..............

.........

.........

.............

Intrarea, locuirea și utilizarea legală a clădirii sunt perm după cum urmează: .....................................

.

....

................................................................................................

.

....

e:

........

........



Nu intrați în următoarele zon

...........

.........

este

..................................................

....

.....….

...........

rtă du

..........

……

........

rată

........

.................................

.................…..

de scu

.........

cții:



Intrarea

permisă pentru:

........

restri

.............

.................

.................................……



Alte

………………………………….

.....................

.........................................................

Data : ..............

..............

a a f pentr

.........

.........

ost i

u :

...........

........

nspe

........

.....

Ora .......

lădire

urgență

...........

...........

C

ctată în condiții de

.

.....................................

.

..............................................

(Autoritatea locală, Primăria)

Inspecția a fost efectuată de :

(numele, prenumele,

instituția,

firma,

nr. legitimație etc.)

..........................................................

..........................................................

.............................................................................

………………………………………………….

………………………………………………….

NU ÎNDEPĂRTAȚI, MODIFICAȚI SAU ACOPERIȚI ACEASTĂ PLACARDĂ FĂRĂ APROBAREA AUTORITĂȚILOR LOCALE

82

CLĂDIRE

Data : ............................

Ora : ...............

Clădirea urge

i de

.

..............................

.

..............

(

a locală, Primăria)

CU ZONE NESIGURE

.........

......

în

.

condiți

Adresa clădirii:……………………………………………..

……………………………………………………………….

..........

inspe

.........

.........

.......

ctată

………………………………………….................................

..........

..........

Autor

nță pe

.......

.......

itate

a fost

ntru :

........

........

Această

clădire

a

fost

inspectată,

fiind

identificate următoarele degradări ale elementelor nestructurale

:

....................................................................................

.....................................................................................

.....................................................................................

.....................................................................................

...........

...........

..........

cinăt

..........

..........

tea

.............................................................

.

..

.............................................................

.

..

.............................................................

ația î

, su

n v

nt in

Accesul

și

circul

e

a

zonelor

igure

PĂ

degradate, nes

terzise.

Inspecția a fost efectuată de: (numele,

prenumele,

instituția,

firma,

nr. legitimație etc.)

.........................................................

……………………………………..

.........................................................

..........................................................

NU

INDE

85

RTAȚI, MODIFICAȚI SAU ACOPERIȚI ACEASTĂ PLACARDĂ FĂRĂ APROBAREA AUTORITĂȚILOR LOCALE

83

86

Anexa A.7.4

CLĂDIRE NESIGURĂ INTRAREA INTERZISĂ

(ACEASTĂ PLACARDĂ NU REPREZINTĂ ORDIN DE DEMOLARE)

Adresa clădirii:..……………………………………….….

.....................................................................................................

Această

clădire

a

fost

inspectată

și

s-a

constatat

că structura de rezistență a fost serios degradată, după cum urmează, fiind periculos să fie utilizată:

.......

.......

.......

pția

.........

.........

.........

............................................................

........

........

........

cu de

........

........

exce

.........................................

..

.

........

........

nter i în oate

.........

zis, cris

......................

.

.

..

.

........

ul

ați

e p

Acces

i

obținerii

unei autoriz

s

la Primărie. Intrarea în clădir

provoca

rănirea

sau

moartea persoanelor care nu respectă interdicția .

Data : .............................. Ora : ....

.

.

c

o

........

clăd de ur

.........

re a

........

fost

........

.......

A eastă

i

inspectată în c ndiții

gență pentru :

. ....................................................

.......................................................

(Autoritatea locală, Primăria)

Inspecția

a

fost

efectuată

de

: (numele, prenumele, instituția, firma, nr. legitimație etc.)

........................................................

........................................................

NU ÎNDEPĂRTAȚI, MODIFICAȚI SAU ACOPERIȚI ACEASTĂ PLACARDĂ FĂRĂ APROBAREA AUTORITĂȚILOR LOCALE

84

Anexa A. 8

Lista dotării minime a inspectorilor și inginerilor structuriști pentru investigarea pe teren

Nr.

Crt.

Articole obligatorii

Articole opționale / alternative

1.

Metodologie

2.

Stoc formulare și placarde

Planșetă portativă de formatul formularelor

Formulare pe calculator Lap-top

3.

Hărți, planuri

4.

Pixuri color, creioane, gume, markere cu cerneală rezistentă la apă

5.

Mijloace de fixare / lipire pe clădiri

(bandă adezivă, cuie)

Cordon inscripționat cu interdicția de

trecere în numele autorității locale

6.

Ruletă min. 5 m

7.

Lanternă

-

Binoclu

-

Lupă de fisuri

-

Aparat foto digital

8.

Cască de protecție

Mască igienică / antipraf

9.

Asigurare contra accidentelor

10.

Halat – jachetă protecție

Bocanci protecție

11.

Mănuși protecție

12.

Ecuson – Legitimație

Ștampilă

13.

Acces la sistemele de achiziție,

depozitare și prelucrare a datelor

Calculator Lap-top la birou

Telefon celular

14.

Mică trusă de prim-ajutor de buzunar

Notă : din considerente practice, unele articole pot fi atribuite pe echipe

BIBLIOGRAFIE

1.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul național de management al situațiilor de urgență

2.

HG 1491 / 2004 pentru aprobarea Regulamentului cadru privind structura, organizarea, atribuțiile, funcționarea

și dotarea Comitetelor ministeriale și Centrelor operative pentru situații de urgență

3.

HG 2289 / 2004 privind funcțiile de sprijin în cadrul privind Sistemului național de management al situațiilor de urgență

4.

Ordinul MTCT 2289/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind structura, organigrama, atribuțiile, funcționarea, dotarea și constituirea Comitetului ministerial și Centrului operativ din cadrul MTCT

5.

REGULAMENT privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență specifice riscului la cutremure și/sau alunecări de teren. ANEXA la Ordinul comun MTCT/MAI nr. 1995 - 1160/2005-2006 ;

6.

NORMATIV privind planul de apărare în cazul producerii unei situații de urgență specifice provocate de cutremure și/sau alunecări de teren. Anexa B la Regulament

7.

Ordonanța Guvernului României privind reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, nr.20/1994.

8.

Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții. Monitorul Oficial al României, partea I nr. 12/24.I.1995.

9.

Cod de proiectare seismică Partea I - “Prevederi de proiectare pentru clădiri”, indicativ P100-1/2006, aprobat de MTCT cu ordinul nr. 17.11/19.09.2006, publicat în Monitorul Oficial Partea I, anul 174 (XVIII) -Nr. 803 din 25 septembrie 2006 și în Buletinul Construcțiilor vol. 12-13/2006.

10.

Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcțiilor de locuințe, social-culturale, agrozootehnice și industriale. Indicativ P 100-92, cap.11 și 12;

11.

Cod de proiectare pentru

structuri din zidărie, indicativ CR6-2006, aprobat de MTCT cu ordinul nr. 1712/19.09.2006. publicat în Monitorul Oficial,.

12.

Manualul pentru investigarea de urgență post-seism și stabilirea soluțiilor cadru de intervenție imediată pentru punerea în siguranță provizorie a construcțiilor avariate, indicativ ME-003-99, Buletinul Construcțiilor nr. 2/1999. MLPAT, 1999

13.

Eurocode 8, Part 1.4: "Design Provisions for Earthquake Resistance of Structures – General Rules – Strengthening and Repair of Buildings", 1998.

14.

Applied Technological Council, ATC 20 (1989) Procedures for post-earthquake safety evaluations of buildings.

15.

Applied Technological Council, ATC 20–1 (1989) Field Manual for post-earthquake safety evaluations of buildings.

16.

Applied Technological Council, ATC 20-2 (1995) Addendum to ATC 20 post-earthquake building safety evaluation procedures.

17.

Applied Technological Council, ATC-21-1: "Rapid Visual Screening of Buildings for Potential Seismic Hazards: Supporting Documentation", 1988.

18.

Federal Emergency Management Agency FEMA 178. NEHRP Handbook for the Seismic Evaluation of Existing Buildings, 1992.

19.

Federal Emergency Management Agency FEMA 273 1997, NEHRP Guidelines for the Seismic Rehabilitation of Buildings.

20.

FEMA 154-Rapid Visual Screening of Buildings for Potential Seismic Hazards: A Handbook, 2nd Edition. Prepared for FEMA by the Applied Technology Council. Redwood City, CA, 2002. Approximately 162 pages. [Supersedes FEMA-154, 1988].

21.

Baggio, C. et al.: Instruction for the I level Post earthquake damage, usability and emergency measures. National Seismic Survey and National Group for Defence against Earthquakes. (2000) Italy.

22.

EPPO and European Centre on Prevention and Forecasting of Earthquakes: Risk elements removal, temporal support and proping. Handbook no.2, Athens 2000

23.

New Zealand Society for Earthquake Engineering Inc. Post-earthquake building safety evaluation procedures. Preparedness checklist and response plan for territorial authorities. 1998

24.

Takashi Kaminosono, Fumitoshi Kumazawa, Yoshiaki Nakano. Quick inspection manual of damaged reinforced concrete buildings due to earthquakes. Based on the Disaster of 1999 Kocaeli Earthquake in Turkey. National Institute of Land and Infrastructure Management, Ministry of Land, Infrastructure and Transport. 2002.