Decizia nr. 633/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Dumitru Macovei, Constantin Macovei și Gheorghe Macovei în Dosarul nr. 5.623/45/2006 (nr. vechi 5.623/2006) al Curții de Apel Iași - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă personal Dumitru Macovei și Constantin Macovei, precum și avocatul Vasile Conache pentru părțile David Macovei și Mihai Macovei. Lipsește Gheorghe Macovei, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, autorii excepției, Dumitru Macovei și Constantin Macovei, solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul părților David Macovei și Mihai Macovei solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că instituirea unei singure căi de atac nu poate fi considerată ca obstrucționând accesul liber la justiție.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 5.623/45/2006 (nr. vechi 5.623/2006), Curtea de Apel - Iași Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Dumitru Macovei, Constantin Macovei și Gheorghe Macovei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textul de lege criticat este discriminatoriu pentru acele persoane care au pe rol litigii de o complexitate sporită, cum este cazul partajelor judiciare, care nu pot fi catalogate astfel strict după valoare, dar presupun administrarea unui material probatoriu extrem de vast. Astfel, acele persoane ale căror litigii au un obiect ce nu depășește un miliard de lei sunt discriminate sub aspectul dreptului de a formula calea de atac a apelului în raport cu cei având litigii al căror obiect depășește această sumă.

Curtea de Apel Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că tratamentul juridic diferențiat are în vedere valoarea obiectului litigiului dedus judecății, iar nu averea părților din proces. De asemenea, arată că soluția legislativă criticată este justificată de necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor aflate pe rolul instanțelor. În sfârșit, consideră că nu există un drept al persoanei de acces la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, ci un drept la un recurs efectiv care nu a fost afectat prin textul de lege criticat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că regimul juridic diferit instituit de textul de lege criticat este justificat de situația obiectiv diferită avută în vedere de legiuitor. De asemenea, arată că nu sunt înfrânte nici dispozițiile art. 21 din Constituție, întrucât accesul liber la justiție nu impune accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac.

Avocatul Poporului consideră că art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă este constituțional. În acest sens, arată că diferențierea hotărârilor care pot fi supuse sau nu apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii sau al categoriei sociale, și, prin urmare, textul de lege criticat nu instituie discriminări de natură să aducă atingere principiului constituțional al egalității în drepturi. De asemenea, consideră că regimul juridic diferit instituit cu privire la căile de atac este determinat de deosebirea de situații care impun soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Curtea constată că, în realitate, atât critica autorilor excepției, cât și opinia instanței privesc dispozițiile

art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005

care modifică

art. I pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , prin care fusese modificat art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care, în prezent, are următoarea redactare: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege."

Autorii excepției apreciază că acest text de lege contravine art. 16 și art. 21 din Constituție care consacră principiul egalității în drepturi și dreptul de acces liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu principiul constituțional al egalității în drepturi. Astfel, prin

Decizia nr. 183 din 6 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 3 mai 2007, Curtea a statuat că "diferențierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii, și, prin urmare, textul legal atacat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constituție, de natură să aducă atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii. Regimul juridic diferit - constând în aceea că hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs - este determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor."

În ceea ce privește conformitatea textului de lege criticat cu prevederile

art. 21 din Constituție, prin Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Curtea a statuat că "instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, așa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 282^1 din Codul de procedură civilă, părților interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă. Departe de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art. 282^1 din Codul de procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces."

De asemenea, Curtea a constatat că "reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunțată în cazul Golder împotriva Regatului Unit, 1975, a statuat că: «Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept.»"

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Dumitru Macovei, Constantin Macovei și Gheorghe Macovei în Dosarul nr. 5.623/45/2006 (nr. vechi 5.623/2006) al Curții de Apel Iași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2007.