Hotărârea din 25 iulie 2007

Complet de arbitraj constituit din:

Ana Diculescu-ova - arbitru

Cristian Iordănescu - arbitru

Alexandru Țiclea - arbitru

Mihai Tănăsescu - arbitru

Gheorghe Gheorghiu - arbitru

Având în vedere cererea formulată de Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (ADPFR), cu sediul în municipiul București, str. Maria Rosetti nr. 7-9, ap.18, sectorul 2, prin care solicită organizarea arbitrajului în relația cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul București, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, pentru medierea repartizării remunerațiilor reprezentând dreptul de comunicare publică-ambiental, copie privată, dreptul de radiodifuzare și dreptul de retransmitere prin cablu,

ținând seama de înscrisurile depuse de părți pe durata arbitrajului, de dezbaterile și concluziile părților,

COMPLETUL DE ARBITRI

constată:

Ca urmare a cererii de arbitraj formulate de ADPFR și înregistrate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) sub nr. 5.649 din 5 iunie 2007 privind repartizarea remunerațiilor reprezentând dreptul de comunicare publică-ambiental, copie privată, dreptul de radiodifuzare și dreptul de retransmitere prin cablu, colectate de UPFR la data de 18 iunie 2007, au fost convocate părțile, UPFR invocând chestiunea prealabilă a nelegalității cererii de arbitraj și a desfășurării arbitrajului întrucât cererea nu se încadrează în niciunul dintre obiectivele de arbitraj limitative prevăzute de

art. 131^2 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 . Întrucât ADPFR și-a menținut cererea de arbitraj, s-a procedat la constituirea completului de arbitraj prin tragere la sorți.

Din cuprinsul cererii de arbitraj reiese că între părțile implicate, la data de 28 noiembrie 2006, au avut loc negocieri privind drepturile membrilor ADPFR pentru ambiental, copie privată, posturile de radio și televiziune mici și medii fără playlist și fondul de rezervă pentru aceste categorii, pentru anii 2003-2004, fără a se ajunge la un acord, stabilindu-se o a doua întâlnire după analizarea procentelor propuse de fiecare parte. Se arată că la data de 8 decembrie 2006 părțile au avut discuții, când, deși se convenise asupra procentelor cuvenite membrilor ADPFR, UPFR a arătat că la acele procente negociate urmează a se aplică un nou coeficient, în funcție de ponderea repertoriului membrilor ADPFR în piața de muzică populară și manele.

Se afirmă că, urmare discuțiilor ulterioare, UPFR a virat la data de 4 mai 2007 suma de 101.172,72 lei în contul ADPFR, fără a preciza ce reprezintă acea sumă și că anterior depusese un tabel cu numărul de holograme utilizate, fiind agreată propunerea UPFR ca repartizarea remunerațiilor să se facă în funcție de numărul hologramelor.

La finalul cererii se precizează obiectul arbitrajului: stabilirea remunerațiilor corespunzătoare drepturilor membrilor ADPFR, ținându-se seama de criteriul agreat, respectiv numărul de holograme utilizate, raportat la sumele repartizate de către UPFR altor producători de fonograme, membri UPFR, pe baza aceleiași proceduri.

UPFR a invocat în fața ORDA, prin Adresa nr. 2.534 din 18 iunie 2007, 3 chestiuni prealabile: nelegalitatea inițierii procedurii de arbitraj, nelegalitatea constituirii unui complet de arbitraj și nelegalitatea desfășurării unei proceduri de arbitraj, cu motivarea că cererea de arbitraj este întemeiată de dispozițiile

art. 133 alin. (3), din Legea nr. 8/1996 , ori textul invocat privește gestiunea colectivă facultativă, iar nu gestiunea obligatorie realizată de UPFR, condiții în care nu există obligativitatea legală a încheierii unui protocol, iar în lipsa finalizării protocolului nu există posibilitatea de apelare la arbitraj; de asemenea, se arată că declanșarea procedurii de arbitraj implică un fine de neprimire, constând în parcurgerea etapelor prealabile în condițiile legale, ceea ce nu s-a realizat deoarece nu există baza legală pentru desfășurarea negocierilor și încheierea unui protocol. În final, UPFR constată că ADPFR a achiesat la criteriul de repartizare a sumelor stabilite de UPFR în conformitate cu dispozițiile legale și statutare și că se dorește de fapt stabilirea de către completul de arbitraj a remunerațiilor corespunzătoare membrilor ADPFR, adică a se face calculul matematic aferent sumelor cuvenite ADPFR, aspect ce nu poate constitui obiectul arbitrajului.

La aceste chestiuni prealabile, ADPFR a formulat următoarele precizări:

- privitor la legalitatea inițierii procedurii de arbitraj consideră că sunt întrunite condițiile

art. 131^2 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996

deoarece cele două organisme de gestiune colectivă nu au reușit să încheie un protocol de repartizare a remunerațiilor și de stabilire a comisionului datorat colectorului unic, ca urmare a refuzului UPFR, care a invocat prevederile art. 133 alin. (2) referitoare la drepturi gestionate colectiv facultativ. Se afirmă în continuare că textul art. 133 alin. (2) cuprinde o eroare materială, respectiv în loc să se facă referire la art 123^1, s-a facut referire la art 123^2, sens în care s-a exprimat și ORDA prin Adresa nr. 2.384 din 19 decembrie 2006; chiar dacă nu ar fi eroare, consideră că gestiunii colective obligatorii i se pot aplica regulile de la gestiunea colectivă facultativă;

- obiectul cererii de arbitraj îl constituie aspectele ce ar fi trebuit inserate în protocol: "procedura de repartiție, procentele pentru fiecare categorie de drepturi gestionate, modalitățile de evidențiere a sumelor colectate, de justificare a costurilor de colectare, de stabilire a comisionului și orice alte aspecte, conform prevederilor legale și specificului gestiunii colective". Se arată că singurul aspect asupra căruia s-a căzut de acord a fost criteriul de repartiție, respectiv numărul de holograme achiziționate, însă nu ar fi suficient pentru a considera că toate problemele referitoare la repartiție au fost rezolvate.

UPFR a depus întâmpinare în care a invocat 3 excepții:

- excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei ADPFR, întrucât contractul de mandat încheiat între producătorii de muzică, în calitate de mandanți, și ADPFR, în calitate de mandatar, cuprinde în art. 2 obiectul mandatului, constând în negocieri cu UPFR și orice alte organe de gestiune colectivă ori instituții abilitate pentru încasarea remunerațiilor reprezentând cota procentuală producătorilor de înregistrări audiovizuale, fără a se face referire la colectarea remunerației corespunzătoare drepturilor asupra fonogramelor;

- excepția necompetenței materiale a completului de arbitraj pentru stabilirea remunerației corespunzătoare dreptului la remunerație compensatorie pentru copie privată, dreptului de retransmitere prin cablu, dreptului la remunerație echitabilă pentru comunicare publică, întrucât, potrivit art. 123^1, aceste drepturi sunt gestionate obligatoriu colectiv de către organismul de gestiune colectivă UPFR, condiții în care ADPFR, în calitate de reprezentant al unor titulari de drepturi conexe ce nu sunt membri UPFR, are deschisă calea unei acțiuni în justiție pentru revendicarea remunerației. Se arată în acest sens că dispozițiile

art. 131^2 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996

nu se aplică în speță, iar UPFR nu este colector unic în raport cu ADPFR pentru remunerația corespunzătoare drepturilor conexe care se gestionează colectiv și facultativ. Apreciază că art. 129^1, coroborat cu art. 123 din lege, oferă soluția în sensul că revendicarea de către ADPFR a sumelor cuvenite membrilor săi se poate face în termen de 3 ani de la data notificării; textul reglementează și raportul dintre UPFR și ADPFR privind gestiunea obligatorie, competența de colectare revenind organismului din domeniu cu cel mai mare număr de membri, fără a fi necesare nici numirea unui colector unic și nici stabilirea unui protocol privind repartizarea sumelor colectate, ipoteza contrară fiind nelegală deoarece s-ar admite că ADPFR are aceeași competență în materia "gestiunii obligatorii" ca și UPFR, competența delegată către UPFR în baza unui protocol.

Se mai arată că stabilirea procedurii de repartiție, procentele de fiecare categorie de drepturi gestionate, modalitățile de evidențiere a sumelor colectate, de justificare a costurilor de colectare și stabilirea comisionului sunt reglementate prin lege și prin actele constitutive ale organismului de gestiune colectivă, așa cum arată art. 127 din lege. În acest context, arbitrajul nu are competența de a stabili asemenea aspecte și nici să exercite vreo acțiune de verificare a acestora, problemă ce se află sub controlul ORDA, potrivit art. 138 lit. f) și h) din lege;

- excepția prematurității acțiunii de arbitraj pentru stabilirea remunerației corespunzătoare dreptului de radiodifuzare a fonogramei, întrucât acest drept se gestionează facultativ, în baza art. 123 din lege, ceea ce impune un protocol prealabil, nominalizarea colectorului unic de către ORDA, chestiuni care nu au fost antamate la negociere.

ADPFR a răspuns la excepții precizând că are calitate de reprezentant, potrivit contractului depus la ORDA, și că numai dintr-o eroare a anexat la cererea de arbitraj un alt contract, sens în care depune contractul de mandate. Privitor la necompetența materială a arbitrajului afirmă că există temei legal pentru declanșarea procedurii de arbitraj, invocându-se dispoziția

art. 129^1 din Legea nr. 8/1996 , cu precizarea că obiectul cererii de arbitraj "nu îl constituie stabilirea cuantumului remunerațiilor, ci a cadrului criteriilor și procedurilor necesare pentru a putea determina acest cuantum", nefiind echitabil ca toate aceste aspecte să fie lăsate la aprecierea unilaterală a UPFR, ca organism direct interesat. Referitor la excepția prematurității cererii de arbitraj privitoare la remunerația corespunzătoare dreptului de radiodifuzare a fonogramelor se recunoaște că nu s-au discutat aspectele legate de această categorie de drepturi și este de acord cu excluderea acestuia din obiectul cererii de arbitraj, urmând a se desfășura procedura legală în baza art. 133 din lege.

Părțile au depus concluzii scrise arătând următoarele:

ADPFR consideră că obiectul arbitrajului îl constituie aspecte ce ar fi trebuit menționate în protocol: procedura de repartiție, procentele pe fiecare categorie de drepturi gestionate, modalitățile de evidențiere a sumelor colectate, de justificare a costurilor de colectare, stabilirea comisionului și orice alte aspecte, conform prevederilor legale și specificului gestiunii colective unice, apreciindu-se că este insuficient și inechitabil a fi rezolvate toate aceste aspecte doar de statutul UPFR în condițiile în care

Legea nr. 8/1996

este echivocă, iar statutul nu poate avea autoritatea unei dispoziții legale sau a unei hotărâri arbitrale/judecătorești. În final, se solicită a se pronunța o hotărâre care să reglementeze cadrul legal pentru desfășurarea acordului dintre părți în ceea ce privește repartiția remunerațiilor cuvenite membrilor UPFR pentru toate categoriile de drepturi gestionate colectiv de UPFR. Se mai arată că își restrânge obiectul cererii la criteriile de stabilire a remunerațiilor corespunzătoare drepturilor rezultate din comunicare publică și copie privată, pentru a stabili modalitatea de determinare a procentului pe care îl reprezintă numărul de holograme al membrilor ADFPR din totalul hologramelor achiziționate, în vederea repartiției remunerațiilor.

UPFR apreciază că încheierea unui protocol este utilă în relația cu ADPFR și că demersurile realizate - încheierea unor procese-verbale, plata unor sume de bani etc. - sunt în acest sens, dar că a solicita completului de arbitraj obligarea UPFR să încheie un protocol ale cărui clauze să fie stabilite de același complet este inadmisibil. Pretențiile ADPFR sunt nefondate pe dispozițiile

Legii nr. 8/1996 , neexistând o prevedere legală care să oblige UPFR să încheie un protocol cu un reprezentant al unor titulari de drepturi, invocându-se dispozițiile art. 123^2 din lege, care prevede un asemenea protocol numai pentru gestiunea facultativă. Dacă s-ar încheia un asemenea protocol, s-ar putea prevedea exclusiv criteriile privind repartizarea remunerației între categoriile de beneficiari și în niciun caz stabilirea remunerației corespunzătoare drepturilor ADFPR, stabilirea procedurii repartiției, procentele pe fiecare categorie de drepturi gestionate, modalitățile de evidențiere a sumelor colectate, de justificare a costurilor de colectare și stabilirea comisionului, întrucât aceste chestiuni sunt prevăzute de lege. În final se arată că ADPFR nu a propus spre dezbatere o formă de protocol ale cărui clauze să fie argumentate temeinic și, în fapt, s-a rezumat doar la niște indicații sumare, cum ar fi: repartizarea remunerațiilor colectate să fie proporțională cu utilizarea reală a repertoriului, stabilirea procentelor din piața muzicală pe diferite genuri de muzică să fie un criteriu de stabilire a remunerației cuvenite etc.

Se solicită și cheltuieli de judecată în cuantum de 12.500 lei.

*

Analizând întregul material probator, completul de arbitri reține următoarele:

Față de precizările aduse de părți și excepțiile invocate, obiectul cererii de arbitraj îl constituie remunerația corespunzătoare din comunicare publică și copie privată.

Privitor la excepția de necompetență a completului de arbitraj, în sensul că problema depusă judecății nu se află printre cele date de lege în competența arbitrajului, completul de arbitri constată că față de obiectul cererii de arbitraj sunt întrunite condițiile legale pentru realizarea arbitrajului, potrivit

art. 131^2 din Legea nr. 8/1996 , modificată și completată. Se constată că între părți au avut loc mai multe runde de negocieri, având ca obiect repartizarea remunerațiilor reprezentând dreptul de comunicare publică - ambiental și copie privată, colectate de UPFR, însă negocierile au eșuat. Rezultă că UPFR a acceptat negocierile, iar nefinalizarea acestora deschide posibilitatea realizării unui arbitraj aflat în competența arbitrilor, potrivit art. 131^2 alin. (1) lit. b) din lege, în cazul în care părțile aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei. În consecință, excepția este neîntemeiată și se respinge.

Pe fondul cauzei, completul de arbitraj constată că negocierile purtate la data de 28 noiembrie 2006 și consemnate în procesul-verbal au avut ca obiect stabilirea de procente pentru mediul rural și urban, în funcție de categoriile de utilizatori de fonograme, iar la negocierile din data de 8 decembrie 2006, deși se căzuse de acord cu procentele, cu excepția procentului pentru copia privată, ca urmare a invocării de către UPFR a unui coeficient aplicabil procentelor, negocierile au fost sistate.

Față de obiectul negocierilor cererea de arbitraj are un obiect extins, ajungându-se ca până la finalul procedurii de arbitraj ADPFR să solicite ca în protocolul dintre cele două organisme de gestiune colectivă să se prevadă: procedura de repartiție, procentele pe fiecare categorie de drepturi gestionate, modalitățile de evidențiere a sumelor colectate, de justificare a costurilor de colectare, stabilirea comisionului și orice alte aspecte, conform prevederilor legale și specificului gestiunii colective unice.

Completul de arbitraj constată că invocarea prin cererea de arbitraj a unor pretenții care nu au fost supuse în prealabil negocierii constituie un fine de neprimire ce împiedică luarea unei hotărâri. Această soluție se întemeiază pe dispozițiile art. 131 și următoarele din lege, privind reglementarea inițierii procedurilor de negociere ce trebuie însoțite de metodologii propuse a fi negociate de către comisii constituite prin decizii ale directorului general al ORDA. Negocierea metodologiilor se desfășoară conform planului stabilit între părți pe o durată de maximum 30 de zile calendaristice de la data constituirii comisiei, iar înțelegerea părților cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol ce se depune la ORDA și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Rezultă din textele legale menționate că etapa negocierilor trebuie să fie extrem de serioasă, părțile având obligația să stabilească în concret pretențiile pe care le invocă, ceea ce semnifică elemente de fapt, întemeiate pe principiile generale stabilite de lege.

Or, în speță, ADPFR, în calitate de inițiator al procedurii de negociere, nu a realizat o metodologie pe care să o propună celeilalte părți, UPFR, etapă prealabilă legală ce nu poate fi ignorată, omisă sau depășită în derularea procedurii, condiții în care urmează a se respinge cererea de arbitraj ca prematur formulată.

FAȚĂ DE CONSIDERENTELE EXPUSE

COMPLETUL DE ARBITRI

HOTĂRĂȘTE:

Se respinge cererea de arbitraj formulată de Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (ADPFR), cu sediul în municipiul București, str. Maria Rosetti nr. 7-9, ap. 18, sectorul 2, față de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul București, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, ca prematur formulată.

Se obligă ADPFR la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 12.500 lei, față de UPFR.

Completul de arbitraj

Ana Diculescu-ova

Cristian Iordănescu

Alexandru Țiclea

Mihai Tănăsescu

Gheorghe Gheorghiu