Decizia nr. 653/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 21, 22, 28, 29, 30, 31 și 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pentru abrogarea unor prevederi din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 9/2003 27 februarie 2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și a…
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2003
pentru modificarea și completarea
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pentru abrogarea unor prevederi din
privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, excepție ridicată de Eniko Moldovan și Robert Moldovan în Dosarul nr. 46.401/3/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se prezintă consilierul juridic Florentina Hagiolu pentru partea Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse. Lipsesc autorii excepției și partea Guvernul României, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că prevederile
art. I pct. 29 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2003 , la care se referă în mod special critica de neconstituționalitate, nu sunt aplicabile autorilor excepției, întrucât Eniko Moldovan a intrat în concediu pentru creșterea copilului până la 2 ani înainte de data de 31 decembrie 2003.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, sens în care arată că dispozițiile de lege criticate au fost abrogate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005
privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, care reglementează în mod diferit acordarea concediului și a indemnizației pentru creșterea copilului.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 46.401/3/2005, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2003
pentru modificarea și completarea
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pentru abrogarea unor prevederi din
privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă. Excepția a fost ridicată de Eniko Moldovan și Robert Moldovan într-o cauză ce are ca obiect cererea de obligare a Guvernului României și a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse la plata unor daune materiale și morale pentru adoptarea unor reglementări legale discriminatorii.
În motivarea excepției autorii acesteia susțin că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2003
și toate articolele de lege modificate prin această ordonanță au produs o gravă discriminare între părinții care au început efectuarea concediului pentru creșterea copilului până la doi ani înainte de data de 1 ianuarie 2004 și cei care au început efectuarea concediului după această dată.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată. În acest sens, arată că prin noua reglementare a bazei de calcul a indemnizației pentru creșterea copilului legiuitorul a urmărit aplicarea cu prioritate a principiului egalității de tratament a asiguraților în ceea ce privește dreptul copilului la protecție socială, precum și a principiului solidarității sociale conform căruia participanții la sistemul public de pensii își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege. De asemenea, arată că dispozițiile de lege criticate nu sunt aplicabile autorilor excepției, drepturile acestora la concediu și indemnizația pentru creșterea copilului până la 2 ani născându-se anterior datei de 31 decembrie 2003.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât dispozițiile de lege criticate nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 .
Avocatul Poporului consideră că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2003
nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută în ipoteza normelor sale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2003
pentru modificarea și completarea
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pentru abrogarea unor prevederi din
privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003, și aprobată prin
Legea nr. 577/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2004.
Curtea constată că autorii excepției de neconstituționalitate critică
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2003
pentru faptul că aceasta contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor.
În opinia autorilor excepției, actul normativ criticat instituie un tratament juridic discriminatoriu în privința acordării indemnizației pentru creșterea copilului pentru mamele care au început efectuarea concediului pentru creșterea copilului înainte de data de 1 ianuarie 2004, în comparație cu cele care au solicitat acordarea concediului după această dată.
Față de acestea, Curtea reține că obiectul de reglementare al
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2003
a fost modificarea
Legii nr. 19/2000 , lege din care au fost modificate sau completate numeroase articole prin cele 35 de puncte ale art. I. Dintre acestea, prin punctele 21, 22, 28, 29, 30, 31 și 35, actul normativ criticat a adus modificări dispozițiilor referitoare la concediul și indemnizația pentru creșterea copilului până la 2 ani, respectiv până la 3 ani a copilului cu handicap, cuprinse în art. 98, art. 99, art. 122, art. 125, art. 129, art. 133 și
art. 194 din Legea nr. 19/2000 . Art. II, III, IV și V din ordonanță conțin dispoziții tranzitorii și finale.
Prin urmare, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate privește numai aceste reglementări ale ordonanței, restrânse la tratamentul juridic diferențiat în privința indemnizației acordate în raport cu data la care titularul a început concediul pentru creșterea copilului, anterior ori după data de 1 ianuarie 2004.
Examinând excepția de neconstituționalitate a acestor texte de lege, Curtea reține că, anterior sesizării sale, problemele legate de concediul și indemnizația pentru creșterea copilului au fost reglementate după o concepție diferită prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005
privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 7/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007. Potrivit art. 28 alin. (2) din această ordonanță, "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă prevederile referitoare la concediul și indemnizația pentru creșterea copilului, cuprinse la
art. 98, 99, 121, 122, 123, 125, 125^1, 129 și 138 din Legea nr. 19/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare, și cele ale
art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, precum și orice alte dispoziții contrare."
Rezultă că, începând cu data de 1 ianuarie 2006, niciuna dintre dispozițiile legale criticate nu mai este în vigoare, iar dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005
nu pot avea nicio incidență în situațiile în care concediul pentru creșterea copilului s-a efectuat ori a început anterior datei de 1 ianuarie 2004, așa cum este cazul în speță.
Așadar, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 21, 22, 28, 29, 30, 31 și 35 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2003
pentru modificarea și completarea
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pentru abrogarea unor prevederi din
privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, excepție ridicată de Eniko Moldovan și Robert Moldovan în Dosarul nr. 46.401/3/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.