Decizia nr. 334/1997

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Suprema de justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 16 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.821/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de intimata-reclamanta Velciu Lipova Dorina.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile acestui text de lege, potrivit cărora recursul în anulare poate fi introdus numai de procurorul general, încalcă art. 16 și art. 128 din Constituție.

Exprimandu-și opinia în conformitate cu art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța suprema apreciază ca excepția nu este intemeiata.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția, fiind legal sesizată.

În legătură cu excepția privind dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea a statuat ca prevederile acestui text sunt constituționale.

Aceste decizii, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, sunt obligatorii și au putere pentru viitor. De asemenea, art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale prevede că aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi apreciată constituțional într-o cauza și neconstitutionala în alta cat timp legitimitatea sa constituțională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozițiile sau principiile constituționale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Exercitarea recursului în anulare numai de către procurorul general nu este de natura sa aducă atingere egalității cetățenilor în fața legilor și a autorităților publice, principiu înscris în art. 16 alin. (1) din Constituție, asa cum se susține de autoarea excepției. Acest principiu privește egalitatea de tratament a cetățenilor în fața legilor și a autorităților publice și nu egalitatea de tratament juridic a cetățenilor cu autoritățile publice. Aplicarea acestui principiu nu exclude, ci chiar implica un tratament diferențiat, ținând seama de natura autorităților și de atribuțiile acestora. Astfel, Ministerul Public este o autoritate care exercită atribuții și nu drepturi subiective, iar declararea de către Ministerul Public a recursului în anulare se justifica exclusiv pe un interes privind respectarea principiului separației puterilor sau săvârșirea de către judecători a unei infracțiuni legate de hotărârea atacată pe aceasta cale. În schimb, potrivit art. 41 și următoarele din Codul de procedură civilă, urmăresc realizarea unui drept subiectiv. Competența Ministerului Public nu încalcă principiul egalității cetățenilor și dreptul părților la un proces echitabil, deoarece, asa cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, aceasta nu implica necesitatea garantarii pentru părțile din proces a accesului la toate căile de atac. Asa fiind, se retine ca dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora numai procurorul general poate exercita recursul în anulare, sunt în concordanta cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și ale art. 128 din Constituție, care dau în competența legii stabilirea căilor de atac și a modului lor de exercitate și, în consecința, excepția este vadit nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de Velciu Lipova Dorina în Dosarul nr. 2.821/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 14 iulie 1997.