Decizia nr. 686/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 21/1996 10 aprilie 1996 (prevederi anume) legea concurenței
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Adicost Exim" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 1.261/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde reprezentantul părții Consiliul Concurenței, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Consiliului Concurenței solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Depune concluzii scrise în acest sens.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.261/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție invocată de Societatea Comercială "Adicost Exim" - S.R.L. din Suceava în dosarul menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că din interpretarea prevederilor
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 , pentru a căror încălcare a fost sancționată autoarea excepției în calitate de distribuitor al unor produse, rezultă că legiuitorul a avut în vedere sancționarea directă a celui care fixează și impune prețurile, așadar a furnizorului, iar nu a distribuitorului. De asemenea, se arată că
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 21/1996
stabilește obligația aplicării unor eventuale sancțiuni cu luarea în considerare a principiului proporționalității, iar aplicarea sancțiunii amenzii asupra cifrei de afaceri atât a furnizorului, cât și a tuturor distribuitorilor nu are în vedere respectarea acestui principiu de proporționalitate între fapta săvârșită și măsura de sancționare luată. În condițiile în care activitatea distribuitorului are ca obiect distribuția produselor unui număr mare de furnizori, aplicarea unei sancțiuni pentru o posibilă încălcare a legislației concurenței - chiar numai cu unul dintre aceștia - afectează prin cuantum drepturile consacrate de art. 45 și art. 135 din Legea fundamentală. Astfel, sancțiunea aplicată unui distribuitor asupra cifrei totale de afaceri nu reflectă influența pe piață pe un anumit segment de produse, afectând în mod evident și covârșitor libertatea economică, corolar firesc al dreptului de proprietate privată ce ține de esența unei economii de piață și posibilitatea oricărei persoane de a iniția și desfășura o activitate cu scop lucrativ. Lipsa de proporționalitate între cuantumul sancțiunilor aplicate furnizorului și distribuitorilor, răspunzători solidar fără ca pentru dovada vinovăției lor să fie necesară dovedirea intenției sau a faptului că eventualele practici anticoncurențiale au fost puse în aplicare, determină ca, în soluționarea cererilor formulate, aceștia să nu poată beneficia de un proces echitabil.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că aplicarea unui regim sancționator în faza administrativă nu aduce atingere principiului liberului acces la justiție, întrucât, în fața instanței, atât furnizorul, cât și distribuitorul pot să-și exercite toate drepturile procesuale. De asemenea, faptul că legiuitorul a ales să sancționeze din punct de vedere contravențional un agent economic, prin stabilirea unui anumit sistem de determinare a cuantumului amenzii, nu determină încălcarea libertății economice sau a principiilor economiei de piață, reglementarea criticată fiind stabilită în limitele principiilor dreptului contravențional referitoare la regimul sancționator.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În opinia Guvernului, prevederile legale criticate nu încalcă normele constituționale invocate, deoarece, pe orice piață, nici furnizorii și nici distribuitorii nu se pot prevala de principiul libertății economice pentru a avea comportamente anticoncurențiale. Totodată, arată că revine instanțelor judecătorești să se pronunțe dacă aplicarea dispozițiilor legii, respectiv incidența sancțiunilor și individualizarea acestora de către autoritatea publică, a fost sau nu proporțională cu fapta săvârșită.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că normele legale criticate stabilesc amenzi contravenționale în vederea combaterii unor practici anticoncurențiale și a interzicerii concentrărilor economice având ca obiect restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenței pe piața românească și nu contravin prevederilor constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, potrivit cărora: "Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de până la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancțiunii următoarele fapte:
a) încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), ale art. 6 sau ale art. 12".
Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 45 privind Libertatea economică, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 alin. (1), potrivit cărora "Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență".
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Articolul 51
alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996
stabilește sancțiuni contravenționale în vederea combaterii unor practici anticoncurențiale și a interzicerii concentrărilor economice având ca obiect restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenței pe piața românească. Aceste dispoziții sunt în sensul art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, potrivit căruia "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție", astfel încât nu numai că nu restrâng exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți, ci dau expresie dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 45 și art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală. Principiul consacrat de Constituție potrivit căruia economia României este o economie de piață, bazată pe libera concurență, precum și garantarea liberului acces al persoanei la o activitate economică și a liberei inițiative, prevăzute de normele constituționale invocate, nu pot fi privite decât în cadrul creat de stat, prin reglementări adecvate, în realizarea sarcinilor ce îi revin potrivit art. 135 alin. (2) din Constituție. Așa fiind, stabilirea unei contravenții pentru fapte apreciate ca fiind practici anticoncurențiale și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din legea criticată, exprimă preocuparea statului pentru a asigura libertatea comerțului și respectarea principiilor concurenței loiale.
Curtea constată că nici susținerile referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil nu pot fi primite, întrucât textul de lege ce face obiectul excepției nu conține nicio dispoziție de natură să îngrădească în vreun fel acest drept. Orice persoană ce se consideră vătămată prin aplicarea
art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996
are deschisă calea accesului la justiție și poate beneficia, în mod corespunzător, de toate garanțiile pe care le presupune dreptul la un proces echitabil.
De altfel, criticile formulate vizează, în cea mai mare parte, interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale ce fac obiectul excepției, în corelație cu prevederile art. 2 alin. (2) și
art. (5) alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 . Astfel, autorul excepției susține că din interpretarea
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996
rezultă că legiuitorul a avut în vedere sancționarea directă a celui care fixează și impune prețurile, așadar a furnizorului, iar nu a distribuitorului, precum și că aplicarea sancțiunii amenzii asupra cifrei de afaceri a furnizorului și a tuturor distribuitorilor nu are în vedere principiul de proporționalitate între fapta săvârșită și sancțiunea aplicată, așa cum prevede
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 . Așadar, în esență, criticile se referă la modul de interpretare a unor prevederi legale, ceea ce nu este de competența Curții Constituționale care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță "numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [... ]". Competența de a aprecia cu privire la faptul dacă sancțiunea a fost corect aplicată, precum și cu privire la respectarea, în speță, a prevederilor
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 21/1996
revine instanței de judecată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Adicost Exim" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 1.261/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.