Decizia nr. 743/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 alin. (3) și

art. 277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Maria Fătu în Dosarul nr. 16.550/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 16.550/1/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 275 alin. (3) și

art. 277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului. Excepția a fost ridicată de Maria Fătu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea recursului declarat de aceasta împotriva unei hotărâri a prim-viceguvernatorului Băncii Naționale a României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate încalcă principiul constituțional al accesului liber la justiție prin faptul că interzic judecătorului sesizat cu recurs împotriva actelor emise de Banca Națională a României să se pronunțe și asupra oportunității acestor acte. Referitor la prevederile

art. 277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , susține că acestea încalcă principiul constituțional al prezumției de nevinovăție, deoarece, interzicând suspendarea actului atacat până la soluționarea definitivă a recursului declarat de petent, se prezumă, în tot acest interval, că acțiunea petentului nu este fondată și că, deci, acesta este vinovat.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale atacate nu contravin prevederilor Constituției.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată întrucât nu se poate reține că prin textele de lege atacate se încalcă în vreun fel principiul liberului acces la justiție și cel al prezumției de nevinovăție, consacrate prin Legea fundamentală.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu conțin norme contrare dreptului părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime. De asemenea, consideră că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului de nevinovăție, acest principiu având aplicare în dreptul penal, iar, pe de altă parte, interzicerea suspendării actului administrativ pe durata procesului nu constituie o măsură restrictivă îndreptată împotriva persoanei, ci o măsură de protecție a actului emis de autoritatea competentă.

Președinții celor două Camere nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 275 alin. (3) și

art. 277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 480 din 18 iulie 2007, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 275 alin. (3): "Banca Națională a României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.";

- Art. 277: "Până la adoptarea unei hotărâri de către consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, potrivit art. 275 alin. (1) sau până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de către instanța judecătorească, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, executarea actelor emise de Banca Națională a României nu se suspendă."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că susținerea autorului excepției, în sensul că dispozițiile

art. 275 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

ar contraveni prevederilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, este neîntemeiată, deoarece, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României se poate ataca, în termen de 15 zile de la comunicare, la Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât partea interesată are la îndemână mijloacele necesare pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Totodată, dispozițiile criticate fac parte din capitolul IX al titlului III din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , capitol intitulat "Căi de contestare". Curtea mai reține că limitarea prevăzută de alin. (3) al art. 275 se referă strict la evaluările și analizele calitative care au stat la baza emiterii actului administrativ și este o limitare firească având în vedere statutul legal al Băncii Naționale a României de bancă centrală.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , raportată la prevederile art. 23 alin. (11) din Constituție, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: pe de-o parte, faptul că, până la adoptarea unei hotărâri a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României sau până la pronunțarea hotărârii definitive și irevocabile a instanței de judecată, executarea actelor atacate ale Băncii Naționale a României nu se suspendă, reprezintă o măsură de protecție instituită de legiuitor, fiind totodată o măsură provizorie; pe de altă parte, raportarea la prevederile art. 23 alin. (11) din Constituție nu are incidență în cauza de față, deoarece, potrivit acestora, persoana este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare. Prin urmare, critica aceasta nu poate fi primită, neaflându-ne în ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 alin. (3) și

art. 277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Maria Fătu în Dosarul nr. 16.550/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2007.