Decizia nr. 814/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 146/1997 24 iulie 1997 (prevederi anume) privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Petru Baciu și Cornelia Baciu în Dosarul nr. 368/260/2007 al Judecătoriei Moinești.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 20 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 368/260/2007, Judecătoria Moinești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Petru Baciu și Cornelia Baciu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece "lezează interesele personale, respectiv îngrădesc accesul persoanei la serviciile justiției din România".
Judecătoria Moinești arată că accesul liber la justiție prevăzut de dispozițiile art. 21 din Constituție nu presupune gratuitate și nu se interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Prin urmare, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru reprezintă o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justiției.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la
Decizia nr. 210 din 10 iulie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, și
Decizia nr. 243 din 10 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 25 iunie 2003.
Avocatul Poporului arată că art. 21 din Constituție nu instituie nici o interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea acestor dispoziții legale, de exemplu, prin
Decizia nr. 202 din 29 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 9 iunie 2004, și
Decizia nr. 284 din 22 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007, respingând excepția de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.
Articolul 2
alin. (1) din Legea nr. 146/1997
se referă la nivelul taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin numeroase decizii, de exemplu,
Decizia nr. 284 din 22 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007, și
Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 14 aprilie 2005, s-a reținut că dispozițiile art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (cazul Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept care cere, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Petru Baciu și Cornelia Baciu în Dosarul nr. 368/260/2007 al Judecătoriei Moinești.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.