Decizia nr. 893/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 329 alin. 1 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 329 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Tudorel Vrînceanu în Dosarul nr. 4.711/44/2006 al Curții de Apel Galați - Secția penală.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 25 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.711/44/2006, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 329 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Tudorel Vrînceanu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază că, atât timp cât persoanele care s-au prostituat, la îndemnul și în folosul inculpatului, puteau să dispună în mod liber de ele însele, nu se justifică incriminarea infracțiunii de proxenetism.
Curtea de Apel Galați - Secția penală apreciază că excepția invocată este nefondată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 329 alin. 1 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi."
Autorul excepției susține că textul legal criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 26 privind viața intimă, familială și privată și art. 45 privind accesul liber al persoanei la o activitate economică.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin
Decizia nr. 21 din 24 ianuarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 25 februarie 2002, s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea textului criticat sub aspectul avut în vedere de autorul excepției. Cu acel prilej, Curtea a statuat că "incriminarea și sancționarea faptelor de prostituție și de proxenetism, în Codul penal de la 1968, reprezintă și îndeplinirea obligației asumate de statul român prin
Decretul nr. 482/1955
de aderare la convenție [Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituării acestora], care prevede că părțile la această convenție decid pedepsirea oricăror persoane care, pentru a satisface pasiunile altei persoane, ademenește, atrage sau îndeamnă, în vederea prostituării, o altă persoană, chiar cu consimțământul acesteia, sau care exploatează prostituția altei persoane, chiar cu consimțământul acesteia. În preambulul convenției se arată că «prostituția și răul care o însoțește, traficul de ființe umane în vederea prostituării, sunt incompatibile cu demnitatea și valoarea persoanei umane și pun în pericol bunăstarea individului, a familiei și a comunității»".
Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că "în ceea ce privește proxenetismul, incriminat prin însăși convenția menționată, caracterul său profund antisocial nu poate fi pus la îndoială și nu se poate vorbi despre neconstituționalitatea dispozițiilor art. 329 din Codul penal".
Jurisprudența invocată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Curtea constată că textul constituțional prevede că persoana are dreptul să dispună de ea însăși în măsura în care nu încalcă bunele moravuri. Or, cum prostituția este incriminată, orice faptă ce vizează îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției este contrară bunelor moravuri. Astfel, incriminarea unui astfel de comportament este departe de a încălca prevederile art. 26 din Constituție, mai degrabă fiind o aplicare a acestora la nivelul legii.
De asemenea, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine nici dispozițiilor art. 16 din Constituție. Astfel, prevederile legale deduse controlului de constituționalitate, prin care legiuitorul a înțeles să incrimineze proxenetismul, nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care îndeamnă sau înlesnește la practicarea prostituției sau trage foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană.
Dispozițiile art. 45 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.
Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 329 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Tudorel Vrînceanu în Dosarul nr. 4.711/44/2006 al Curții de Apel Galați - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.