Decizia nr. 830/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 4 și

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Marinel Moldovan în Dosarul nr. 434/235/2007 al Judecătoriei Gherla.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că asupra dispozițiilor criticate Curtea s-a mai pronunțat în sensul că acestea sunt constituționale, iar în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudență.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 434/235/2007, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 4 și

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Marinel Moldovan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16, ale art. 21, ale art. 24, ale art. 44 și ale art. 135. De asemenea, susține că ar fi încălcate și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, se arată că

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

nu permite o examinare profundă a pretențiilor care fac obiectul judecății și îi favorizează pe creditori, ale căror cereri se soluționează doar pe baza înscrisurilor depuse, în detrimentul debitorilor, care sunt limitați în dreptul lor de a se apăra. Totodată, arată că dispozițiile legale criticate permit obligarea debitorului la plata, în plus, a unei sume, și anume actualizarea cu rata inflației, sumă care nu reprezintă acoperirea vreunui prejudiciu.

Se apreciază că textele de lege criticate au un conținut "lax și vag" și că acestea conțin termeni pe care legiuitorul trebuia să-i definească.

Judecătoria Gherla consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare a Curții, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1, art. 4 și

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 295/2002

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 142/2002

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobată la rândul ei prin

Legea nr. 5/2003

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003).

Din examinarea susținerilor autorului excepției se constată însă că, în realitate, acesta critică numai art. 1 și art. 6 alin. (2) din ordonanță. Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestor prevederi legale, care au următorul cuprins:

- Art. 1: "(1) Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații."

(2) Suma ce reprezintă obligația prevăzută la alin. (1), precum și dobânzile, majorările sau penalitățile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.";

- Art. 6 alin. (2): "Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretențiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanța care va conține somația de plată către debitor, precum și termenul de plată."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 135 alin. (1) privind economia. De asemenea, se invocă și încălcarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblu, a mai format obiect al controlului de constituționalitate sub aspectele criticate și în prezenta cauză. Prin

Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, Curtea a statuat că

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

instituie o procedură specială și accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanțelor, ceea ce a și determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază, la înscrisuri, completate de explicațiile și lămuririle date de părți. Cu același prilej s-a stabilit că această limitare este deopotrivă valabilă pentru ambele părți, ele având condiții identice pentru exercitarea dreptului la apărare. În acest sens, Curtea s-a mai pronunțat și prin deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, și nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005.

Totodată, prin

Decizia nr. 280 din 1 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a statuat că mijloacele procedurale puse la îndemâna părților diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, fără ca una dintre părți să fie privilegiată, iar cealaltă să fie dezavantajată. Prin aceeași decizie, Curtea a stabilit, prin prisma acestor considerente și având în vedere garanțiile procesuale de care se bucură părțile, că nu sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea reține că aceste considerente expuse mai sus pun în evidență constituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) și ale

art. 6 alin (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , aceste dispoziții aflându-se în legătură directă cu critica generală pe care o face autorul excepției.

De asemenea, Curtea constată că dispozițiile constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, invocate în susținerea excepției, nu au incidență în cauză, având în vedere că procedura somației de plată este soluția pentru neîndeplinirea unei obligații din partea debitorului și nu pune în discuție vreo restrângere a dreptului de proprietate privată a debitorului.

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Cu privire la criticile legate de unele lacune legislative și de nelămurirea înțelesului unor termeni utilizați în

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , Curtea constată că aceste aspecte nu constituie o problemă de neconstituționalitate.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 6 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Marinel Moldovan în Dosarul nr. 434/235/2007 al Judecătoriei Gherla.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2007.