Decizia nr. 904/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Costel Puiu Maftei în Dosarul nr. 3.400/212/2007 al Judecătoriei Constanța și de Nicolae Cătălin Țenea în Dosarul nr. 24.672/301/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

La apelul nominal răspund reprezentanții autorului excepției Nicolae Cătălin Țenea, domnii avocați Neli Păduraru și Cristian Gâdea. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.180 D/2007 și nr. 1.211D/2007 au același obiect, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Domnii avocați Neli Păduraru și Cristian Gâdea sunt de acord cu conexarea, precizând însă faptul că, în Dosarul nr. 1.211 D/2007, criticile de neconstituționalitate sunt raportate și la prevederile art. 51 alin. (4) din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a celor două dosare.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.211D/2007 la Dosarul nr. 1.180 D/2007, care a fost primul înregistrat.

Reprezentanții lui Nicolae Cătălin Țenea solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată, dezvoltând motivele de neconstituționalitate formulate în fața instanței de judecată. Depun concluzii scrise la dosarul cauzei.

Ministerul Public, referindu-se la jurisprudența constantă a Curții Constituționale în materie, cu privire la care arată că își menține valabilitatea și în prezenta cauză, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.400/212/2007, Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Costel Puiu Maftei în dosarul menționat.

Prin Încheierea din 11 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 24.672/301/2006, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Nicolae Cătălin Țenea în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, asemănătoare în cele două dosare conexate, se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece permite reprezentantului competent al autorității publice să nu soluționeze plângerea părții care a formulat-o în temeiul legii în termenul prevăzut de lege și, pe cale de consecință, nici să o comunice. Prin această modalitate de legiferare, dreptul persoanelor de a se adresa instanței este îngrădit "atâta vreme cât se recunoaște, practic, numai dreptul formal de a accede la justiție, fără posibilitatea ca partea să poată acționa, în continuare, în cunoștință asupra fondului chestiunii în litigiu și fără posibilitatea de a aduce argumente în susținerea drepturilor, libertăților sau intereselor sale legitime". Se încalcă, în opinia autorilor excepției, și dreptul la petiționare, deoarece acestui drept "îi corespunde obligația constituțională a autorității de a răspunde la petiții în termenele și condițiile legii". De asemenea, se susține că textul de lege criticat nu stabilește cu claritate momentul de la care curge termenul de 20 de zile înăuntrul căruia poate fi sesizată instanța de judecată, consecința fiind că acest termen "nu poate să înceapă să curgă". Se mai arată că principiul celerității nu poate fi adus ca argument în sprijinul constituționalității prevederilor criticate deoarece "celeritate înseamnă a soluționa în timp util, și nu un comportament de inacțiune din partea Ministerului Public".

Judecătoria Constanța apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală reprezintă de fapt o concretizare a normelor constituționale ce consacră dreptul la un proces echitabil, fiind instituit tocmai în vederea respectării exigenței termenului rezonabil impusă de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Tribunalul București - Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât nu este de acceptat "ca prin anumite prevederi procedurale să se îngrădească liberul acces la justiție". Se arată că este inechitabilă sancționarea persoanei ale cărei interese au fost vătămate printr-o soluție a procurorului pentru lipsa de eficiență a organului judiciar, respectiv a prim-procurorului care nu soluționează plângerea în termenul expres prevăzut de lege. În sfârșit, se învederează faptul că, în practică, pot apărea și situații paradoxale în care, după promovarea unei plângeri la instanță în condițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, așadar fără a se cunoaște dispoziția prim-procurorului, acesta să se pronunțe în sensul admiterii plângerii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că însăși Legea fundamentală oferă legiuitorului posibilitatea să stabilească procedurile și termenele în care se exercită acestea, astfel încât instituirea unui termen în care poate fi uzitată o anumită cale procesuală nu poate fi privită ca o îngrădire a exercitării unui drept.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit căruia, "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile".

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 51 privind dreptul de petiționare.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la prevederile art. 21 din Constituție, invocate și în prezenta cauză, și cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 598 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005, și nr. 232 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că prevederile legale criticate reprezintă o concretizare a normelor constituționale ce consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenței termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.

Curtea mai constată că art. 51 din Legea fundamentală nu are incidență în cauză, întrucât dispozițiile legale criticate reglementează norme de procedură, iar nu aspecte vizând dreptul de petiționare.

Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluționarea plângerilor adresate acestora, la care se face referire în motivarea excepției, și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii autorilor excepției, nu pot constitui motive de neconstituționalitate a textului de lege criticat și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Costel Puiu Maftei în Dosarul nr. 3.400/212/2007 al Judecătoriei Constanța și de Nicolae Cătălin Țenea în Dosarul nr. 24.672/301/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2007.