Decizia nr. 867/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 199 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Giulio-Costel Nedelcu în Dosarul nr. 2.211/121/2007 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.211/121/2007, Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 199 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Giulio-Costel Nedelcu în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la liberul acces la justiție, ale art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiției, ale art. 126 alin. (1) și (6) referitoare la realizarea justiției și la controlul judecătoresc al actelor administrative, ale art. 132 alin. (1) referitoare la principiile ce guvernează activitatea procurorilor, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece persoana amendată judiciar nu poate avea parte de un proces echitabil, întrucât nu are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată împotriva ordonanței procurorului prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva abaterii disciplinare aplicate. În opinia autorului, amenda judiciară este un act administrativ emis de parchet și, cu toate acestea, nu se poate adresa justiției pentru a verifica legalitatea lui. De asemenea, de vreme ce același procuror soluționează plângerea formulată împotriva amenzii judiciare, se încalcă principiul imparțialității și controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor.

Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât Codul de procedură penală, prin art. 199 alin. 2 și art. 198 alin. 3, instituie posibilitatea persoanei interesate de a face cerere de scutire sau reducere a amenzii, asigurând liberul acces la justiție, precum și exercitarea drepturilor constituționale.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părților de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum și de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Această soluție rezultă atât din dispozițiile art. 126, cât și din cele ale art. 129 din Constituție, potrivit cărora legiuitorul poate institui, în considerarea unei situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și modalitățile prevăzute de lege.

În sfârșit, dispozițiile art. 199 din Codul de procedură penală nu sunt neconstituționale nici în raport cu art. 124 din Legea fundamentală, întrucât atât unicitatea, imparțialitatea, cât și procedura de judecată sunt realizate după aceleași legi, cu aplicarea unui regim identic.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 199 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Procedura privitoare la amenda judiciară, care au următorul conținut:

"Amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanță, iar de instanța de judecată, prin încheiere.

Persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței ori a încheierii de amendare.

Dacă persoana amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligația sa, organul de urmărire penală sau instanța de judecată, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor legale criticate, amenda judiciară se aplică de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, iar persoana amendată pentru săvârșirea unei abateri judiciare poate cere emitentului reducerea sau scutirea de amendă.

Critica autorului excepției este fundamentată pe ideea încălcării dreptului la un proces echitabil, întrucât aceeași autoritate care a aplicat sancțiunea este chemată să hotărască și cu privire la reducerea sau scutirea amenzii judiciare, partea interesată neavând posibilitatea de a contesta în fața judecătorului ordonanța procurorului prin care i s-a respins plângerea.

Astfel, autorul excepției, pornind de la principii general valabile pentru o judecată pe fondul cauzei, le extinde, în mod eronat, și la incidentele procedurale ce se pot ivi pe parcursul soluționării litigiului. Or, nu poate fi pus semnul egalității între cele două situații. De altfel, cu privire la decizia organului emitent referitoare la cererea de scutire ori de reducere a amenzii judiciare, partea interesată poate ataca încheierea judecătorului odată cu fondul și, când contestația vizează ordonanța procurorului, are la îndemână procedura prevăzută de art. 275 - art. 278 din Codul de procedură penală, iar ulterior va putea contesta în fața judecătorului de fond în situația în care cauza este finalizată cu emiterea unui rechizitoriu sau va putea uza de dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală în situația în care cauza este finalizată cu o soluție de netrimitere în judecată, care, în mod evident, poate fi contestată și în ce privește stabilirea cheltuielilor judiciare. Dimpotrivă, s-ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, dacă pentru orice măsură sau act care în esență dinamizează procesul penal ar fi posibilă o contestare imediată.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o atitudine flexibilă referitoare la judecarea unei cauze de către o instanță imparțială, sens în care s-a cristalizat, până la proba contrarie, criteriul imparțialității personale a magistratului vizat. Astfel, chiar în Cauza Kyprianou contra Cipru, Curtea a constatat existența unei suspiciuni de imparțialitate nu din cauza faptului că aceiași judecători se pronunțaseră anterior asupra cauzei, ci datorită faptului că aceștia s-au grăbit să îl judece pe reclamant pentru comportamentul său recalcitrant din fața instanței, fără a-i adresa mai întâi un avertisment și fără a-i da posibilitatea de a-și retrage afirmațiile făcute la adresa completului. Iată de ce instanța de la Strasbourg a evitat să soluționeze în mod tranșant o astfel de problemă, menținând un statu quo tocmai pentru că s-a apreciat că circumstanțele fiecărei spețe în parte sunt edificatoare pentru a se putea stabili dacă a fost sau nu afectată imparțialitatea judecătorului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 199 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Giulio-Costel Nedelcu în Dosarul nr. 2.211/121/2007 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2007.