Decizia nr. 883/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Pet-Co" - S.R.L. din Onești în Dosarul nr. 7.010/270/2006 al Judecătoriei Onești.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosarul Curții Constituționale, autorul excepției a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale datează din 15 martie 2007, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până la termenul fixat de instanță.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecății, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.010/270/2006, Judecătoria Onești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Pet-Co" - S.R.L. din Onești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin aplicarea dispozițiilor criticate, creditorul este lezat în dreptul său legitim de a-și realiza creanța recunoscută printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Astfel, acțiunile șicanatorii ale debitorului de rea-credință, care refuză să efectueze plata formulând contestația la executare, paralizează substanța dreptului creditorului de a-și recupera creanța, ceea ce este de natură a aduce atingere drepturilor acestuia consacrate constituțional.

Judecătoria Onești apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. În acest sens, se arată că dispozițiile criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea respingând criticile formulate prin numeroase decizii (cu titlu de exemplu,

Decizia nr. 225 din 3 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 27 iunie 2003, și

Decizia nr. 249 din 12 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003).

Avocatul Poporului consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) care consacră statul de drept și ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. De asemenea, se mai susține nesocotirea prevederilor referitoare la dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate s-a mai pronunțat, de exemplu prin

Decizia nr. 249/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, respingând critica cu un atare obiect. Cu acel prilej, Curtea a reținut că "este de principiu că orice cerere adresată justiției - acțiune, cerere reconvențională, cale de atac, în sens larg, orice act procesual - este subsecventă existenței unui drept sau unui interes legitim, contestat sau susceptibil de a fi contestat de un terț, la a cărui apărare se tinde pe această cale. Altfel spus, dreptul sau interesul persoanei sunt cele care legitimează o astfel de acțiune, delimitând-o de actele abuzive".

În ceea ce privește pretinsa nesocotire a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu creează nicio discriminare între părțile raportului juridic, întrucât nu se poate reține o similitudine între situația juridică a debitorilor și cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferențiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu.

Întrucât dreptul la un proces echitabil, ca de altfel orice drept fundamental consacrat ca atare de Constituție, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept ( Decizia Curții Constituționale nr. 454 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003).

De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței instanțelor și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ținut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituțional. Or, Curtea constată că reglementarea dedusă controlului satisface exigența impusă de norma constituțională, fiind în deplină concordanță cu prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Pet-Co" - S.R.L. din Onești în Dosarul nr. 7.010/270/2006 al Judecătoriei Onești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2007.