Decizia nr. 971/2007

În temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale

art. 15 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prin Adresa nr. 5/5.214/C.P.T. din 9 octombrie 2007, Guvernul României a sesizat Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea Legii pentru respingerea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2007

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 9.470 din 9 octombrie 2007 și formează obiectul Dosarului nr. 1.408A/2007.

La sesizare au fost anexate, în copie, următoarele documente:

- Raportul suplimentar întocmit de Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului nr. 394 din 27 iunie 2007;

- Legea pentru respingerea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2007

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, în forma adoptată de Senat;

- extrasul din stenograma ședinței Senatului din data de 18 septembrie 2007, cuprinzând dezbaterile și votul asupra legii în discuție.

Obiectul sesizării de neconstituționalitate îl constituie unele critici privitoare la ceea ce, în opinia Guvernului, constituie "grave vicii constituționale, atât sub aspectul calificării actului normativ supus controlului și, respectiv, al procedurii de adoptare a acestuia, cât și sub aspectul soluției legislative propuse".

În funcție de aspectele sesizate, acestea formează două categorii:

I. Prima categorie de critici, referitoare la neconstituționalitatea extrinsecă a legii deduse controlului, constă în aceea că adoptarea actului normativ contestat s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (5), art. 75 alin. (1), art. 76 alin. (1) și art. 115 alin. (5) teza finală din Constituție. În acest sens, se susține:

1. Raportul suplimentar negativ al Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului a fost supus votului în plenul Senatului și a întrunit 59 de voturi pentru, 8 voturi împotrivă și 3 abțineri, nefiind votat cu cvorumul cerut pentru legile organice, în conformitate cu prevederile

art. 102 alin. (5) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea nr. 28/2005 , cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Raportul comisiei sesizate în fond se aprobă sau se respinge de Senat cu același cvorum cu care se aprobă sau se respinge legea pentru care este întocmit", deși președintele de ședință a atenționat senatorii că "acest raport trebuie să fie adoptat de plenul Senatului în condițiile art. 76 alin. (1) din Constituție și ale art. 115 alin. (5)".

2. Cu toate că raportul nu a fost votat cu cvorumul cerut pentru legile organice, minimum 69 de voturi, proiectul de Lege pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2007

a fost supus votului plenului Senatului, care a fost următorul: 12 voturi pentru, 62 de voturi împotrivă și 2 abțineri. În mod eronat, pe baza acestui vot, președintele de ședință a anunțat că, "pe cale de consecință, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului, precum și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2007

sunt respinse definitiv în plenul Senatului".

3. Proiectul de lege de aprobare trebuia transformat în proiect de lege de respingere, cu același caracter de lege organică, și supus votului, iar în situația neîntrunirii cvorumului cerut pentru legile organice (minimum 69 de voturi) trebuia reluat votul, în aceeași ședință sau în altă ședință.

4. Plenul Senatului nu s-a pronunțat asupra unui proiect de lege de respingere cu cvorumul necesar pentru adoptarea unei legi organice, considerându-se, "pe cale de consecință", că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2007

a fost respinsă.

5. Chiar dacă s-ar admite posibilitatea adoptării unei legi "pe cale de consecință", se constată că nu s-a întrunit majoritatea de voturi cerută pentru adoptarea unei legi cu caracter organic, având în vedere că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2007 , reglementând într-o materie rezervată legilor organice, a produs efecte de lege organică. Or, în cazul unei legi organice, încetarea aplicării ei nu se poate face decât tot printr-o lege cu caracter organic, fiind invocată în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 545/2006

referitoare la constituționalitatea Legii camerelor de comerț și industrie din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 25 iulie 2006.

6. Întrucât legea de respingere a fost adoptată de Senat "pe cale de consecință", în condițiile art. 76 alin. (2) din Constituție, deci ca lege ordinară, au fost încălcate dispozițiile art. 75 alin. (1) din Constituție, cu privire la competențele Camerelor Parlamentului, și ar fi trebuit să se facă aplicarea prevederilor art. 75 alin. (4), ceea ce ar fi un nonsens, atât timp cât reglementările cuprinse în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2007

au în mod clar caracter de lege organică, caz în care Senatul este considerat Cameră decizională. De altfel, în raportul Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului se precizează că "proiectul de lege urmează a fi dezbătut de Senat în calitate de Cameră decizională".

II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate intrinsecă a Legii pentru respingerea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2007 , se susține că dispozițiile proiectului de lege menționat sunt neconstituționale în raport cu prevederile constituționale ale art. 115 alin. (8), întrucât legea pentru respingerea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2007

nu reglementează măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței și nici situația actelor adoptate de Guvern în baza și pentru aplicarea ordonanței de urgență respinse. "Prin urmare, actele Guvernului prin care se reglementau organizarea și funcționarea ministerelor existente înainte de

Hotărârea Parlamentului nr. 19/2007

au fost și rămân abrogate prin actele adoptate de Guvern în aplicarea

Hotărârii Parlamentului nr. 19/2007

și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2007 , dispozițiile

art. 62 alin. (3) teza finală din Legea nr. 24/2000

fiind aplicabile numai în cazul legilor de respingere a ordonanțelor".

De asemenea, se susține că nu au fost luate în considerare nici celelalte acte normative cu forță juridică de lege care se referă la noua structură a Guvernului, respectiv

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2007

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Ministerului Economiei și Finanțelor,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007

privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2007

pentru modificarea

Legii bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006 ,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2007

cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2007 etc. În opinia Guvernului, actele normative menționate rămân în vigoare și produc efecte determinate de aplicarea

Hotărârii Parlamentului nr. 19/2007 .

În final, se solicită să se constate neconstituționalitatea Legii pentru respingerea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2007

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Avocatului Poporului, pentru a transmite punctele lor de vedere.

Avocatul Poporului consideră că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2007

nu conține norme de natura legii organice prin care să fie reglementată organizarea Guvernului. De asemenea, apreciază că "este atributul Curții Constituționale să solicite Parlamentului informații în legătură cu aprecierea sa asupra reglementării măsurilor necesare cu privire la efectele juridice produse de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2007

pe perioada sa de aplicare".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra sesizării de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, actele depuse la dosar, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorii-raportori, dispozițiile legii criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale

art. 1, 10, 15, 16 și 18 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să soluționeze sesizarea de neconstituționalitate formulată de Guvern.

Obiectul sesizării de neconstituționalitate îl constituie Legea pentru respingerea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2007

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, având următorul cuprins: "Articol unic. - Se respinge

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24 din 11 aprilie 2007

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 12 aprilie 2007."

Prevederile constituționale considerate ca fiind încălcate prin aceste dispoziții sunt următoarele:

- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 75 alin. (1): "Se supun spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi și propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaționale și a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum și proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) și (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) și (5) și articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii și adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.";

- Art. 76 alin. (1): "Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere.";

- Art. 115 alin. (5) teza finală: "Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).";

- Art. 115 alin. (8): "Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței."

Analizând sesizarea, Curtea reține că legea criticată - calificată drept lege organică - are ca obiect ordonanța care reglementează stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, cu scopul de a permite, în cel mai scurt timp, desfășurarea activității ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice centrale, instituțiilor publice și structurilor din cadrul administrației publice centrale, în noul cadru organizatoric stabilit prin

Hotărârea Parlamentului nr. 19/2007

privind modificarea structurii și componenței Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 3 aprilie 2007, în temeiul căreia Președintele României a emis

Decretul nr. 379 din 4 aprilie 2007

privind revocarea din funcție și numirea unor membri ai Guvernului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 4 aprilie 2007. Ca autoritate a puterii executive, Guvernul are rolul de a asigura conducerea și organizarea administrației publice, ceea ce a impus ca noua structură și componența acestui cadru instituțional să fie reglementate prin ordonanță de urgență.

Curtea constată că legea supusă controlului de constituționalitate a fost adoptată cu încălcarea normelor constituționale referitoare la procedura de legiferare.

În temeiul dispozițiilor alin. (7) al art. 115 din Constituție, "Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege [...]", iar potrivit alin. (5) teza finală al aceluiași articol, "Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)".

Cât privește procedura legislativă parlamentară, aceasta se realizează în condițiile prevederilor constituționale ale secțiunii a 3-a - Legiferarea din cap. 1 al titlului III și potrivit regulamentelor parlamentare.

Executivul a supus spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată, proiectul de Lege pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2007 , în temeiul art. 75 alin. (1), coroborat cu art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituție, sub calificarea de lege organică.

Prin această ordonanță, emisă în temeiul

Hotărârii Parlamentului nr. 19/2007

privind modificarea structurii și componenței Guvernului, au fost înființate unele ministere, ca urmare a unor considerente de comasare, divizare sau alte forme de organizare, și au fost stabilite unele măsuri corespunzătoare noului cadru organizatoric.

În legătură cu acest aspect, Curtea reține că, potrivit art. 117 alin. (1) din Constituție, "Ministerele se înființează, se organizează și funcționează potrivit legii".

Normele generale referitoare la organizarea și funcționarea ministerelor sunt cuprinse în

cap. II din Legea nr. 90/2001

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, lege care a fost adoptată ca lege organică, cu respectarea art. 74 alin. (1) din Constituție (înainte de revizuirea acesteia).

În

art. 36 din Legea nr. 90/2001

se menționează că ministerele și miniștrii se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere la învestitură, însă primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înființarea, desființarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere, situație care se supune votului Parlamentului, în condițiile învestiturii, așa cum prevăd

art. 37 din Legea nr. 90/2001

și art. 85 alin. (3) din Constituția revizuită.

Totodată, art. 40 din lege stabilește competența Guvernului, care aprobă prin hotărâre "rolul, funcțiile, atribuțiile, structura organizatorică și numărul de posturi ale ministerelor", în raport cu importanța, volumul, complexitatea și specificul activității acestora.

În funcție de reglementările invocate, se poate trage concluzia că Guvernul a calificat corect drept lege organică Legea de aprobare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2007 .

Așa cum rezultă din stenograma ședinței din 18 septembrie 2007, Plenul Senatului a respins, cu 12 voturi pentru, 62 voturi împotrivă și 2 abțineri, proiectul de Lege pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2007 , considerând, pe cale de consecință, că a fost respinsă și ordonanța. Semnificația acestui vot privește deci transformarea instantanee a proiectului de lege de aprobare în proiect de lege de respingere a ordonanței de urgență, cu același caracter de lege organică. Așa fiind, acest proiect de lege trebuie și el să fie adoptat cu majoritatea de voturi cerută pentru lege organică, în condițiile art. 76 alin. (1) din Constituție.

Întrucât legea dedusă controlului nu satisface această exigență, fiind adoptată în conformitate cu prevederile art. 75 și art. 76 alin. (2) din Constituție, ca lege ordinară, Curtea constată că aceasta este viciată de neconstituționalitate, în ansamblu.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea reține că nerespectarea normelor constituționale ale art. 76 alin. (1) și art. 115 alin. (5) teza finală atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora "respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".

Neconstituționalitatea extrinsecă astfel reținută face inutilă examinarea celorlalte critici cu finalitate similară, formulate prin sesizarea de neconstituționalitate.

În concluzie, Curtea arată că, în situația în care proiectul de lege pentru aprobarea unei ordonanțe nu întrunește în Camera decizională a Parlamentului votul majorității membrilor pentru adoptare prevăzut la alin. (1) sau la alin. (2) al art. 76 din Constituție, acesta se transformă în proiect de lege pentru respingerea ordonanței, care se supune unui vot distinct, urmând ca adoptarea să se facă cu respectarea prevederilor constituționale ale art. 76 alin. (1) sau (2). În ambele situații, Camera decizională va aprecia în ce măsură sunt aplicabile dispozițiile art. 115 alin. (8) din Constituție, cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței.

În cazul în care Parlamentul respinge ordonanța se impune să se precizeze în legea respectivă și efectele pe care le implică respingerea ordonanței.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (2) și (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că Legea pentru respingerea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2007

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale este neconstituțională.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului, primului-ministru și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 31 octombrie 2007 și la aceasta au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader și Augustin Zegrean, judecători.