Decizia nr. 1104/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934

asupra CECULUI, excepție ridicată de Alexandru Mădălin Niculae în Dosarul nr. 1672/324/2006 al Judecătoriei Tecuci.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că, în cauză, nu se invocă o problemă de constituționalitate, ci de interpretare a legii, determinată de intrarea în vigoare, ulterior adoptării textului de lege criticat, a Codului penal, care nu mai prevede sistemul cumulativ al pedepselor, ci sistemul alternativ. De asemenea, face referire și la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.672/324/2006, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934

asupra CECULUI, excepție ridicată de Alexandru Mădălin Niculae.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 23 alin. (12), art. 73 alin. (3) lit. h) și ale art. 154 din Constituție. În acest sens, arată că sancțiunea aplicată pentru fapta cuprinsă în

art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934

nu este în concordanță cu normele de drept penal care prevăd expres pedepsele ce se pot aplica persoanelor care au săvârșit fapte penale, prin aceea că instituie un regim sancționator mai drastic. Totodată, apreciază că, potrivit textului de lege criticat, aceeași faptă este sancționată cu două pedepse principale - amenda și închisoarea, în contradicție cu dispozițiile constituționale. În opinia autorului excepției, principiul legalității incriminării impune ca pentru o faptă prevăzută de legea penală să nu poată fi aplicată decât o pedeapsă, în modalitatea și limitele prevăzute de legea specială, respectiv Codul penal.

Judecătoria Tecuci consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "nu este încălcat principiul constituțional al legalității incriminării sau accesul liber la o activitate economică, dat fiind faptul că incriminarea acestei fapte într-o lege specială reprezintă o problemă de politică penală, având drept scop protejarea relațiile sociale cu caracter patrimonial ce presupun o anumită încredere pe care cei ce intră în aceste relații trebuie să și-o acorde".

Avocatul Poporului apreciază că "aplicarea unei pedepse care să cuprindă în mod cumulativ atât pedeapsa amenzii, cât și pe cea a închisorii nu reprezintă sancționarea unei fapte de două ori, ci doar o modalitate de sancționare a unei persoane care a săvârșit o infracțiune care ține strict de aspecte de politică penală, în sistemele legislative ale unor țări existând posibilitatea de sancționare a faptelor penale cu pedeapsa închisorii cumulativ cu cea a amenzii". În ceea ce privește problema neadaptării prevederilor

art. 84 din Legea nr. 59/1934

la dispozițiile Codului penal român actual, se arată că aceasta "nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci o problemă de neconcordanță între două acte normative aflate în vigoare". Se face referire și la Decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la recursul, în interesul legii, cu privire la aplicarea dispozițiilor

art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 , în raport cu reglementarea prevăzută prin art. 215 alin. (4) din Codul penal pentru faptele de înșelăciune în legătură cu emiterea unui cec. Prin această decizie s-a reținut că prevederile

art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 , neabrogate prin

Legea nr. 140/1996 , ca urmare a introducerii alin. 4 în art. 215 din Codul penal, și nici prin dispoziții anterioare, nu pot fi considerate scoase din vigoare, ele producându-și efectele. În concluzie, consideră că dispozițiile

art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934

asupra CECULUI, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, având următorul cuprins: "Se va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei și închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancționat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă: "[...] 3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale arătate de alineatele 1, 2, 3 și 5 al art. 1 și art. 11."

În motivarea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (12) privind libertatea individuală, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la categoriile de legi și ale art. 154 privind conflictul temporal de legi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, criticile formulate în prezenta cauză de autorul excepției vizează interpretarea și aplicarea textului de lege ce face obiectul excepției din perspectiva succesiunii legilor în timp. Astfel,

art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934

prevede aplicarea pentru aceeași infracțiune, în mod cumulativ, a pedepsei amenzii și închisorii, în timp ce Codul penal nu mai reglementează posibilitatea acestui cumul, legiuitorul optând pentru sistemul alternativ al pedepselor.

Prin prisma acestei contradicții, se apreciază că acest text de lege, adoptat anterior intrării în vigoare a Codului penal, contravine principiului legalității incriminării și stabilește un regim sancționator mai drastic.

Or, asemenea critici nu intră în competența Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. În plus, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor

art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 , sub aspectul unor critici similare, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 645 din 28 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte cu acel prilej, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934

asupra CECULUI, excepție ridicată de Alexandru Mădălin Niculae în Dosarul nr. 1.672/324/2006 al Judecătoriei Tecuci.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 noiembrie 2007.