Decizia nr. 1001/2007

Articolul 21

: "(1) În cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară Autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu, până la desființarea acestuia.

(1^1) În cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:

a) sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale;

b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;

c) sumele prevăzute de

Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2001

privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanților de către Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).

(1^2) Prevederile alin. (1) și (1^1) se aplică și proceselor în curs de judecată având ca obiect desființarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe."

Excepția este raportată la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept și alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) și (2) referitor la accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate și alin. (8) privind interzicerea confiscării averii dobândite licit, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 135 alin. (1) referitor la caracterul economiei României și alin. (2) lit. a) privind libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, ale art. 136 alin. (5) referitor la caracterul inviolabil al proprietății private, ale art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 17 privind protecția și garantarea dreptului de proprietate din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și la cele ale art. 1 privind protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția, Curtea constată că asupra constituționalității

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

s-a pronunțat, prin numeroase decizii.

Astfel, prin

Decizia nr. 460 din 1 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, Curtea a reținut, în esență, următoarele: prevederile legale criticate nu contravin principiului neretroactivității legii, statuat de art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât nu conțin nicio dispoziție cu caracter retroactiv, urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a

Ordonanței Guvernului nr. 25/2002 ; pe de altă parte, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

Totodată, prin aceeași decizie, Curtea a statuat că textele de lege criticate nu conțin norme contrare dreptului de acces liber la instanță.

Pentru motivele înfățișate în decizia anterior menționată nu poate fi reținută nici încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Cât privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

față de art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea Constituțională a reținut, prin

Decizia nr. 544 din 18 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 16 noiembrie 2005, că acestea nu contravin principiului egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

De asemenea, prin

Decizia nr. 189 din 27 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, Curtea Constituțională a constatat conformitatea dispozițiilor

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

cu art. 44 din Constituție, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reținând că dreptul de proprietate al cumpărătorului nu este încălcat, întrucât textele legale criticate nu dispun transferul unor bunuri, acestea referindu-se la răspunderea cumpărătorului în cazul neexecutării obligațiilor sale, precum și la stabilirea daunelor-interese datorate.

Pentru aceleași motive nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea art. 136 alin. (5) din Constituție.

Curtea observă, cu acest prilej, că prevederile legale criticate nu aduc atingere nici dispozițiilor art. 45 și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, deoarece accesul liber al persoanei la o activitate economică este garantat, în condițiile legii, iar statul asigură libertatea comerțului și protecția concurenței loiale prin crearea unui cadru legislativ favorabil. În speță, Statul și-a îndeplinit obligațiile constituționale prin adoptarea

Ordonanței Guvernului nr. 25/2002 , care, așa cum s-a reținut în jurisprudența Curții, este în acord cu principiile Legii fundamentale.

Așa fiind, nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea art. 1 alin. (3) și (4) din Constituție, iar dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală nu sunt incidente în speță.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (1), (1^1) și (1^2) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, excepție ridicată de Asociația Liana PAS din Venus în Dosarul nr. 170/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2007.