Decizia nr. 1142/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Bogdan Sabo în Dosarul nr. 1.734/84/2007 al Tribunalului Sălaj - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea nr. 62/R/2007 din 10 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.734/84/2007, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Bogdan Sabo în Dosarul nr. 1.734/84/2007 al Tribunalului Sălaj - Secția penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că formularea utilizată de legiuitor la redactarea textului ce face obiectul excepției, și anume sintagma "inculpatul a săvârșit o infracțiune", este defectuoasă. Aceasta, întrucât nu se poate afirma că s-a săvârșit o infracțiune decât în momentul în care există o hotărâre de condamnare definitivă. În opinia autorului excepției, "formularea corectă și în deplină concordanță cu Legea fundamentală ar fi «inculpatul este suspectat de săvârșirea unei infracțiuni», în locul actualei formulări."

Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată, întrucât art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală nu aduce atingere prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție, neexistând nicio încălcare a prezumției de nevinovăție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru aceleași considerente care fundamentează jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că folosirea, în dispozițiile legale criticate, a termenului "infracțiune" are o semnificație pur tehnică. Prin luarea măsurii prevăzute de aceste dispoziții legale, învinuitul sau inculpatul nu este considerat vinovat, vinovăția acestuia urmând să fie stabilită de instanța judecătorească, prin hotărâre definitivă de condamnare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri: [...]

f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

Se susține că textul de lege criticat este în contradicție cu art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, referitor la prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor legale criticate nu rezultă că inculpatului i se impută săvârșirea unei infracțiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă. De asemenea, folosirea de către legiuitor a termenului "infracțiune" are o semnificație pur tehnică, acesta desemnând încadrarea faptei cu privire la care există probe sau indicii temeinice că a fost săvârșită de inculpat într-un anumit text de lege, care prevede fapta ca infracțiune și o sancționează cu o pedeapsă de o anumită gravitate. Așa fiind, contrar susținerilor autorului excepției, dispozițiile legale examinate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție, referitoare la prezumția de nevinovăție.

În același sens Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 76 din 8 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 22 februarie 2005, și prin

Decizia nr. 245 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 30 martie 2006. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția adoptată și argumentele ce au stat la baza acestor decizii se mențin și în cauza de față.

În plus, criticile privind caracterul defectuos al redactării prevederilor criticate și propunerea de reformulare a acestora, în sensul arătat în motivarea excepției, nu intră în competența de soluționare a Curții, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Prin urmare, Curtea Constituțională nu se poate pronunța cu privire la o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat și nici nu poate face propuneri de lege ferenda.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Bogdan Sabo în Dosarul nr. 1.734/84/2007 al Tribunalului Sălaj - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2007.