Decizia nr. 1147/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 și ale art. 244 din Codul de procedură civilă și ale art. 148 lit. f) și ale art. 160^3 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art.235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 și ale art. 244 din Codul de procedură civilă și ale art. 148 lit. f) și ale art. 160^3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 4.968/99/2005 al Tribunalului Iași - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra unei noi cereri de amânare depuse la dosar de către autorul excepției de neconstituționalitate, prin care solicită un termen mai îndelungat.
Reprezentantul Ministerul Public solicită respingerea acestei cereri.
Întrucât cauza este la al doilea termen de judecată, Curtea respinge cererea de amânare, potrivit dispozițiilor art. 156 din Codul de procedură civilă.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată, iar a dispozițiilor din Codul de procedură penală ca fiind inadmisibilă, acestea din urmă neavând legătură cu soluționarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.968/99/2005, Tribunalul Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 și ale art. 244 din Codul de procedură civilă și ale art. 148 lit. f) și ale art. 160^3 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Emil Balaure într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece încalcă dreptul la un proces echitabil, prin împiedicarea recuzării întregii instanțe, prin reglementarea procedurii conexării, prin formularea unor dispoziții facultative, iar nu imperative pentru instanțele de judecată și prin faptul că încheierile date în timpul judecății nu pot fi atacate decât odată cu fondul.
Tribunalul Iași - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor Constituției.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate sunt norme de procedură, pe care legiuitorul are libertatea să le adopte pentru o bună administrare a justiției, și nu contravin prevederilor constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28 alin. 2 și 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 și ale art. 244 din Codul de procedură civilă și ale art. 148 lit. f) și ale art.160^3 din Codul de procedură penală.
Dispozițiile criticate din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:
- Art. 28 alin. 2 și 3: "Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia.
Pentru aceleași motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiași judecător.";
- Art. 163 alin. 3: "Dacă excepția este primită, dosarul se va trimite instanței care a fost mai întâi învestită, iar în cazul când pricinile se află în judecata unor instanțe de grade deosebite, la instanța cu grad mai înalt.";
- Art. 164 alin. 3: "Dosarul va fi trimis instanței mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părțile cer trimiterea lui la una din celelalte instanțe.";
- Art. 165: "În orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una din ele este în stare de judecată.";
- Art. 235: "Oricine are interes să constate de urgență mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri, mișcătoare sau nemișcătoare, sau să dobândească recunoașterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor.
Cererea poate fi făcută chiar dacă nu este primejdie în întârziere, în cazul când pârâtul își dă învoirea.";
- Art. 238 alin. 2: "Încheierea dată în timpul judecării unei pricini nu poate fi atacată decât odată cu fondul.";
- Art. 242 alin. 2: "Cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.";
- Art. 244: "Instanța poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;
2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă."
Articolul 148
lit. h) și art. 160^3 din Codul de procedură penală reglementează condițiile luării măsurii arestării preventive și, respectiv, modificarea sau ridicarea controlului judiciar instituit de instanță.
Excepția de neconstituționalitate este raportată la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
I. Cu privire la dispozițiile art. 148 lit. h) și art. 160^3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate îl constituie judecarea unei acțiuni în pretenții. Ținând cont de prevederile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate a unor legi sau ordonanțe sau a unei dispoziții din legi sau ordonanțe "care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea constată că dispozițiile criticate din Codul de procedură penală, care se referă la condițiile luării măsurii arestării preventive și la controlul judiciar instituit de instanța de judecată, nu au legătură cu soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate. Prin urmare, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 lit. h) și art. 160^3 din Codul de procedură penală.
II. Referitor la dispozițiile art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, constatând că acestea sunt constituționale. De exemplu, prin
Decizia nr. 53/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 23 februarie 2007, Curtea a statuat că, prin reglementările cuprinse în Codul de procedură civilă referitoare la imposibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instanțe sau ai unei secții a acesteia, legiuitorul nu a înțeles să limiteze accesul liber la justiție, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății.
Cu privire la dispozițiile art. 244 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 29/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, statuând că, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecății, instanța este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecății. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existența unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menită să-i permită acestuia să-și exercite rolul activ, sancționând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situația în care suspendarea ar avea caracter imperativ.
De asemenea, Curtea s-a pronunțat, prin
Decizia nr. 721/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 octombrie 2007, asupra dispozițiilor art. 165 din Codul de procedură civilă, constatând că acestea nu înlătură posibilitatea părților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, posibilitatea instanței de judecată de a dispune disjungerea cauzelor conexe neaducând atingere intereselor părților, ci, dimpotrivă, contribuind la evitarea tergiversării în soluționarea cauzei.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluțiile și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
În ceea ce privește celelalte dispoziții criticate din Codul de procedură civilă, Curtea constată că susținerile autorului excepției sunt neîntemeiate, deoarece, pe de-o parte, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, procedura de judecată este stabilită numai prin lege, iar, pe de altă parte, dispozițiile procedurale care stabilesc instanța căreia i se va trimite dosarul, în cazurile de conexitate sau de litispendență, cele care reglementează procedura de asigurare a dovezilor și cele referitoare la judecarea cauzei în lipsă nu contravin în niciun fel dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 lit. f) și ale art. 160^3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 4.968/99/2005 al Tribunalului Iași - Secția civilă.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 și ale art. 244 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.