Decizia nr. 165/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 și lit. b) pct. 2 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Valentin Secrieriu în Dosarul nr. 2.805/866/2007 al Judecătoriei Pașcani.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.805/866/2007, Judecătoria Pașcani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 și lit. b) pct. 2 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Valentin Secrieriu într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției autorul acesteia susține că "prin aplicarea unor puncte de penalizare care, în final, conduc la suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, este de natură a încălca dreptul la liberă circulație și constituie o restrângere abuzivă a exercițiului unor drepturi deja câștigate".

Judecătoria Pașcani apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că aplicarea amenzii contravenționale reprezintă o sancțiune care are scopul de a atrage atenția participantului la trafic asupra gravității faptei săvârșite, iar punctele de penalizare reprezintă un mod de coerciție complementar, cu rol preventiv. Arată că suspendarea dreptului de a conduce nu constituie o încălcare a principiului liberei circulații.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, întrucât nu încalcă dreptul la liberă circulație, care, așa cum a statuat Curtea Constituțională în

Decizia nr. 210/2007 , nu include și dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deține un permis de conducere în acest scop. Apreciază că normele legale supuse controlului de constituționalitate nu restrâng exercițiul unor drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 și lit. b) pct. 2 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 și lit. b) pct. 2: "(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: (...)

3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz; (...)

b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: (...)

2. depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 25 alin. (1) care garantează dreptul la liberă circulație și în art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege pe care autorul le critică stabilesc sancțiunile aplicabile în cazul săvârșirii anumitor contravenții, sancțiuni constând în aplicarea, pe lângă amendă, a unui număr variabil de puncte de penalizare, în funcție de gravitatea faptei. Așa cum, în mod constant, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, concretizată, de exemplu, în

Decizia nr. 1.135 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, că reglementarea unor sancțiuni contravenționale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată, din perspectiva interesului general ocrotit, iar aceste texte de lege nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , respectiv "asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului". Așa fiind, reglementarea unor sancțiuni contravenționale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată, din perspectiva interesului general ocrotit.

În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea dreptului la liberă circulație, prin suspendarea permisului de conducere, ca o consecință a acumulării punctelor de penalizare, Curtea constată că nu poate fi reținută o asemenea critică, întrucât dispozițiile art. 25 din Legea fundamentală, care privesc dreptul la liberă circulație, nu au legătură cu prevederile de lege ce formează obiect al excepției. Astfel, așa cum Curtea Constituțională a statuat, cu valoare de principiu, în

Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005, "dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume: libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Dreptul la liberă circulație, astfel cum este reglementat de Constituția României [...] nu include și dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deține un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație". Cu același prilej, Curtea a reținut că stabilirea unor reguli în ceea ce privește circulația pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce privește reținerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule nu este de natură să încalce dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituție.

În fine, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 210 din 13 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, a reținut că dispozițiile art. 53 din Constituție se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, or textele de lege criticate în prezenta cauză nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. În plus, alin. (1) al art. 53 prevede că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 și lit. b) pct. 2 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Valentin Secrieriu în Dosarul nr. 2.805/866/2007 al Judecătoriei Pașcani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2008.