Decizia nr. 213/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) și (4) și art. 8 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) și (4) și
art. 8 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, excepție invocată de Societatea Comercială "Kranz Construcții Civile și Industriale" - S.A. în Dosarul nr. 2.769/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, pentru aceleași motive care fundamentează jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 30 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.769/1.748/2007, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) și (4) și
art. 8 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, excepție invocată de Societatea Comercială "Kranz Construcții Civile și Industriale" - S.A. în dosarul menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susțin următoarele:
- dispozițiile
art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
contravin art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) și art. 44 alin. (1) din Constituție, "întrucât permit instanței de judecată să soluționeze cauza fără a-și exercită obligația de aflare a adevărului, doar pe baza susținerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare";
- art. 4 alin. (2) din același act normativ încalcă art. 24 alin. (1) și art. 44 alin. (1) din Constituție, "întrucât posibilitatea soluționării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse și a explicațiilor date de părți împiedică exercitarea dreptului la apărare și asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar și executarea acestuia încalcă reglementarea constituțională a dreptului la proprietate";
- art. 6 alin. (1), (2) și (4) contravine art. 24 alin. (1) și art. 44 alin. (1) din Constituție, "având în vedere că înmânarea de îndată a ordonanței echivalează cu pronunțarea judecătorului înainte de a se administra orice probe", iar expresia "lămuriri și explicații" prevăzută de textul criticat "este neclară și susceptibilă de îngrădirea dreptului la apărare";
- art. 8 alin. (1), (2) și (5) din același act normativ contravine art. 16, art. 24 alin. (1) și art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât nu precizează dacă cererea în anulare pe care o reglementează este sau nu o cale de atac, dacă face parte din procedura contencioasă, sau dimpotrivă, din cea necontencioasă; cu privire la alin. (5) al art. 8 se mai susține că instituie o adevărată "dictatură a creditorilor" și permite acestora exercitarea unui eventual abuz de drept.
Judecătoria Cornetu apreciază că excepția invocată este nefondată. Procedura somației de plată este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluționare a cererilor prin care se solicită obligarea debitorului la plata unei sume de bani, în măsura în care sunt îndeplinite anumite condiții speciale referitoare la creanța debitorului și la mijlocul de probă de constatare a acesteia. Ea reprezintă un mijloc specific de realizare cu celeritate a creanței creditorului, prezentând anumite particularități referitoare la procedura de judecată care o diferențiază de procedura de drept comun, particularități care nu știrbesc însă dreptul la apărare și la un proces echitabil și nici dreptul de proprietate privată garantate prin Constituție.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, pentru argumentele reținute de Curtea Constituțională în
Deciziile nr. 109/2007
și nr. 537/2007.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) și (4) și
art. 8 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată prin
Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): "( 1) Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.";
- Art. 4 alin. (2): "În toate cazurile, pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată.";
- Art. 6 alin. (1), (2) și (4): "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.[...]
(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1), constată că pretențiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanța care va conține somația de plată către debitor, precum și termenul de plată.[...]
(4) Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunică fiecărei părți de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.";
- Art. 8 alin. (1), (2) și (5): "(1) Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
[...] (5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."
În opinia autoarei excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări; art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil; art. 24 alin. (1) potrivit căruia dreptul la apărare este garantat; art. 44 alin. (1) potrivit căruia dreptul de proprietate și creanțele asupra statului sunt garantate, conținutul și limitele acestora fiind stabilite prin lege.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat, prin numeroase decizii, cu privire la constituționalitatea art. 1 alin. (1), a art. 4 alin. (2), a art. 6 alin. (1), (2) și (4) și a
art. 8 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , prin raportare la aceleași texte din Constituție și cu o motivare asemănătoare celor din prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu:
Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003,
Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, și
Decizia nr. 274 din 24 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 10 august 2004,
Decizia nr. 116 din 16 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 20 martie 2006, și
Decizia nr. 269 din 16 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reținute, a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate invocate.
În plus, prin
Decizia nr. 1.148 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, Curtea a răspuns unor critici similare celor formulate în prezenta cauză.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin deciziile menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile și în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) și (4) și
art. 8 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, excepție invocată de Societatea Comercială "Kranz Construcții Civile și Industriale" - S.A. în Dosarul nr. 2.769/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.