Decizia nr. 189/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a),

art. 33 alin. (2), (4) și (6) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dual" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 127/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mureș - Judecătorul-sindic.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Sentința nr. 1.248/A din 26 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 127/1.371/2007, Tribunalul Comercial Mureș - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a),

art. 33 alin. (2), (4) și (6) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dual" - S.R.L. din Târgu Mureș.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale invocate, întrucât limitează dreptul debitorului de a solicita reorganizarea judiciară dacă a contestat, în prealabil, starea de insolvență, iar contestația sa a fost respinsă. Atâta timp cât contestația stării de insolvență este reglementată prin lege drept o cale procedurală de apărare a debitorului împotriva cererii creditorului de deschidere a procedurii insolvenței, exercitarea ei nu trebuie să conducă la consecințe nefavorabile pentru debitorul a cărui stare de insolvență este constatată de instanță. Sub acest aspect, pierderea dreptului de a formula un plan de reorganizare apare ca o sancțiune aplicată debitorului pentru demersul său exercitat în condițiile legii.

Tribunalul Comercial Mureș - Judecătorul-sindic apreciază excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței ca fiind neîntemeiată. Arată că legiuitorul a reglementat o procedură specială care pune la dispoziția creditorului mijloace de realizare a creanței sale cu celeritate, procedură în lipsa căreia exercițiul dreptului subiectiv patrimonial al creditorului ar fi suferit o gravă încălcare.

În ceea ce privește sancționarea debitorului care contestă starea de insolvență cu pierderea dreptului de a mai depune un plan de reorganizare, instanța apreciază că aceasta nu corespunde exigențelor impuse de dispozițiile constituționale ce ocrotesc accesul liber la justiție. Sancțiunea instituită limitează dreptul debitorului de a accede la un proces echitabil și de a obține o verificare a situației sale de către o instanță judecătorească, atunci când, cu bună-credință, a avut convingerea că nu este insolvabil. Punând în cumpănă dreptul de creanță al creditorului și dreptul la un proces echitabil al debitorului, instanța consideră că ocrotirea celui dintâi nu impune încălcarea celui de-al doilea. Faptul că debitorul nu a fost capabil să aprecieze asupra situației sale financiare, în condițiile în care, în mod cert, este în discuție o apreciere subiectivă, determinată tocmai de împrejurarea că este chemat să recunoască propriul eșec, nu ar trebui sancționată atât de drastic, întrucât de cele mai multe ori debitorii care mai au totuși active și desfășoară o activitate posibil profitabilă înțeleg să conteste starea de insolvență.

Dispozițiile de lege criticate nu disting dacă sancțiunea ridicării dreptului de a depune un plan de reorganizare este aplicabilă doar celor care au introdus contestația la cererea de deschidere a procedurii cu rea-credință sau și celor care au fost de bună-credință. A concluziona că respingerea contestației dovedește reaua-credință a debitorului ar însemna negarea rolului justiției de a soluționa situații conflictuale, deci, calificarea tuturor celor care se adresează instanțelor de judecată și ale căror cereri sunt respinse ca fiind de rea-credință. Or, bunacredință se prezumă și, prin urmare, instanța apreciază că dispozițiile

art. 33 alin. (2) și (4) raportat la alin. (6) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței sunt neconstituționale, contravenind art. 21 din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul susține netemeinicia criticii de neconstituționalitate, arătând că procedura reglementată de dispozițiile criticate reprezintă o formă specială de executare silită declanșată de creditor în acord cu prevederile constituționale care ocrotesc libertatea comerțului și concurența loială. Limitarea dreptului debitorului de a depune un plan de reorganizare a fost determinată de necesitatea reducerii la maxim a cauzelor ce pot conduce la prelungirea excesivă a duratei procesului. Această măsură restrictivă instituie o responsabilizare a debitorului prin obligarea acestuia de a folosi un mijloc procedural - contestația numai după efectuarea unei evaluări a situației sale financiare. Legiuitorul furnizează totuși mecanisme procedurale de compensare, prin instituirea obligației administratorului judiciar desemnat în cauză de a întocmi, în condițiile legii, un plan de reorganizare al debitorului, astfel încât se reechilibrează drepturile și interesele în concurs în cadrul acestei proceduri.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Referitor la actul de sesizare a instanței de contencios constituțional, Curtea constată că dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

prevăd că "sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere [...]". Or, în speța de față, sesizarea Curții s-a realizat prin Sentința nr. 1.248/A din 26 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 127/1.371/2007 de către Tribunalul Comercial Mureș - Judecătorul-sindic. Sub acest aspect, Curtea reține că procedura insolvenței prezintă anumite particularități, printre care și aceea că se deschide printr-o sentință pronunțată de judecătorul-sindic, care respinge contestația debitorului și stabilește că acesta se află în stare de insolvență. Această sentință nu soluționează litigiul declanșat între creditori și debitor, situație în care sesizarea Curții ar fi fost inutilă, controlul de constituționalitate nemaiavând vreun efect asupra soluției deja pronunțate, ci reprezintă actul judecătoresc prin care se deschide procedura generală, astfel încât poate constitui actul de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate.

Prin urmare, Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a),

art. 33 alin. (2), (4) și (6) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 3 pct. 1 lit. a): "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1. insolvență este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a) insolvență este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;"

- Art. 33 alin. (2), (4) și (6): "(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară. [...]

(4) Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul este în stare de insolvență, îi va respinge contestația și va deschide, printr-o sentință, procedura generală, situație în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deținând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale și numai dacă aceștia își exprimă intenția de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2). [...]

(6) Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolvență și își exprimă intenția de a-și reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentință de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declarația debitorului, făcută până la data pronunțării sentinței, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunța o sentință de deschidere a procedurii simplificate."

Autorul excepției susține că aceste dispoziții de lege criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor criticate s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.138/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că, în ceea ce privește

art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 , acesta instituie "o prezumție de insolvență pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadență. Instituirea acestei prezumții, cu consecința răsturnării probei în sarcina debitorului, este justificată însă de necesitatea asigurării celerității în desfășurarea procedurii insolvenței, principiu recunoscut pentru desfășurarea raporturilor de drept comercial, cât și de nevoia de a se evita obligația creditorului de a dovedi starea de insolvență, fapt ce ar fi imposibil în condițiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului și la datele privind disponibilitățile bănești ale acestuia. [...]

În acest sens, Curtea a reținut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situații deosebite. O situație deosebită o reprezintă și starea de insolvența cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creanțe certe, lichide și exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile și care, sub imperiul celerității specifice soluționării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în același timp, valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor."

Cu privire la critica de neconstituționalitate a

art. 33 alin. (2), (4) și (6) din Legea nr. 85/2006 , Curtea a constatat că aceasta are în vedere, de fapt, "doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existența stării de insolvență, iar contestația i-a fost respinsă. Curtea a reținut că garantarea libertății economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toți cei care desfășoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianților debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exercițiului unor drepturi ale debitorilor care nu și-au exercitat voluntar obligațiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfășurării procedurii insolvenței ce urmărește tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanțelor creditorilor.

Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la dispariția totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluției cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluției de deschidere a procedurii insolvenței, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacă va fi respinsă contestația, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, legea pune la dispoziție mai multe căi prin care debitorul își poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiție."

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a),

art. 33 alin. (2), (4) și (6) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dual" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 127/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mureș - Judecătorul-sindic.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2008.