Decizia nr. 326/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 și art. 60 alin. 3 din Codul familiei, excepție ridicată de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția minori și familie.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Dorin Andronic, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul părții prezente solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate la încheierea de sesizare a Curții. Totodată, invocă și încălcarea prevederilor art. 16 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.043/40/2007, Curtea de Apel Suceava - Secția minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 și art. 60 alin. 3 din Codul familiei. Excepția a fost ridicată de Constantin Gheban într-o cauză având ca obiect o acțiune în stabilirea paternității din afara căsătoriei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin dispozițiile art. 1 alin. 2 din Codul familiei se creează un privilegiu, ab initio, pentru mamă și copil, în defavoarea persoanei împotriva căreia se exercită acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine și prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cât privește prevederile art. 60 alin. 3 din Codul familiei, în motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că "se introduc elemente aleatorii care, prin voința legiuitorului, prelungesc termenul de prescripție fără limită în timp, nefiind asigurat cadrul unui proces echitabil și imparțial". Arată că formularea generală a acestei prevederi creează un regim discriminatoriu pentru persoana chemată în judecată pentru stabilirea paternității din afara căsătoriei, prevederile criticate fiind neconstituționale prin raportare la principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, cât și față de principiul exercitării cu bună-credință a drepturilor și libertăților. Susține că art. 60 alin. 3 din Codul familiei este contrar și dispozițiilor art. 26 din Legea fundamentală, întrucât este de natură a pune în pericol stabilitatea familiei, viața intimă și privată, în condițiile în care, "oricând, orice femeie poate acționa în judecată orice bărbat pentru stabilirea unei pretinse paternități, în temeiul unei fictive conviețuiri ori în temeiul întreținerii minorului, probate aleatoriu, cu martori de ocazie". De asemenea, autorul excepției deduce neconstituționalitatea prevederilor art. 60 alin. 3 din Codul familiei și din raportarea acestora la dispozițiile art. 60 alin. 1 și art. 55 alin. 1 din Codul familiei, cât și prin raportare la prevederile art. 45 din Codul de procedură civilă.

Curtea de Apel Suceava - Secția minori și familie apreciază că prevederile criticate sunt constituționale. Consideră că art. 1 alin. 2 din Codul familiei nu contravine principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, întrucât nu consacră vreun privilegiu sau tratament special pentru o anumită categorie de persoane, ci se au în vedere, în mod egal, toate persoanele care se includ în această categorie. Menționează că nici reglementarea prin art. 60 alin. 3 din Codul familiei a unei derogări privind termenul de introducere a acțiunii în stabilirea paternității din afara căsătoriei nu poate constitui o încălcare a dispozițiilor constituționale invocate, întrucât, pentru a deveni aplicabile prevederile criticate, este necesar ca cerințele reglementate prin acesta să fie probate în instanță. De asemenea, arată că prevederile art. 60 alin. 3 din Codul familiei se aplică tuturor celor aflați într-o situație juridică identică și nimic nu împiedică legiuitorul să reglementeze tratamente juridice diferite pentru situații juridice diferite. Menționează că legiuitorul, din considerente de ordin social și practic, având în vedere și interesul superior al copilului, poate reglementa dispoziții derogatorii în condiții clar definite, fără ca prin aceasta să se încalce egalitatea cetățenilor în fața legii sau dreptul acestora la un proces echitabil. Făcând referire la critica art. 60 alin. 3 din Codul familiei prin raportare la prevederile art. 60 alin. 1 din același cod, reține că constituționalitatea unei dispoziții legale nu poate fi examinată prin raportarea la o altă dispoziție legală, ci prin raportare la o normă constituțională.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 1 alin. 2 și ale art. 60 alin. 3 din Codul familiei sunt constituționale. Arată că acestea nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Consideră că prevederile criticate nu împiedică părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, procesul echitabil. Menționează că celelalte dispoziții din Constituție invocate nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. 2 și art. 60 alin. 3 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conținut:

- Art. 1 alin. 2: "Statul apără interesele mamei și copilului și manifestă deosebită grijă pentru creșterea și educarea tinerei generații.";

- Art. 60 alin. 3: "În cazul în care mama a conviețuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreținere, termenul de un an va curge de la încetarea conviețuirii ori a întreținerii."

Cât privește prevederile art. 1 alin. 2 din Codul familiei, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 57 relative la exercitarea drepturilor și a libertăților cu bună-credință. Totodată, autorul excepției susține că se încalcă și prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În ceea ce privește prevederile art. 60 alin. 3 din Codul familiei, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind garantarea demnității omului, a drepturilor și libertăților cetățenilor, ca valori supreme în statul de drept, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 26 - Viața intimă, familială și privată și ale art. 57 relative la exercitarea drepturilor și a libertăților cu bună-credință. Critica de neconstituționalitate a art. 60 alin. (3) din Codul familiei se face atât prin raportare la art. 55 alin. (1) și art. 60 alin. (1) din Codul familiei, cât și prin raportare la art. 45 din Codul de procedură civilă.

Analizând excepția, Curtea observă că art. 1 alin. 2 din Codul familiei conține dispoziții cu valoare de principiu. Astfel, textul criticat reglementează preocuparea statului de a apăra interesele mamei și ale copilului, care se realizează și prin acțiunea de stabilire a paternității copilului din afara căsătoriei. Instituția ocrotirii copilului este reglementată și în acte internaționale, la care România este parte: Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin

Legea nr. 18/1990 , Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional privind drepturile civile și politice etc.

Ca atare, Curtea constată că preocuparea statului de a ocroti copilul nu aduce atingere valorilor apărate de Constituție, ci, dimpotrivă, dă expresie respectării și garantării drepturilor lui, în acord cu interesul superior al acestuia.

În același mod, Curtea nu poate reține critica privind încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât prevederile art. 1 alin. 2 din Codul familiei se aplică tuturor celor aflați în ipoteza descrisă de norma legală criticată. Pentru aceleași considerente nu se poate reține nici contrarietatea dispozițiilor criticate față de prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea observă că autorul excepției a indicat, ca temei constituțional al sesizării, și dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 57 privind exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților. Examinând această susținere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepției de neconstituționalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nicio concludență pentru soluționarea acesteia.

Curtea observă că art. 60 alin. 3 din Codul familiei, de asemenea criticat pentru neconstituționalitate, prevede faptul că, în cazul în care mama a conviețuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreținere, termenul de un an pentru formularea acțiunii de stabilire a paternității din afara căsătoriei va curge de la data încetării conviețuirii ori a întreținerii.

Curtea reține că, de regulă, termenul de prescripție de un an pentru stabilirea paternității din afara căsătoriei începe să curgă de la nașterea copilului. Prin derogare, conviețuirea pretinsului tată cu mama sau prestarea întreținerii întrerup cursul acestuia, începând să curgă un nou termen de 1 an de la data încetării acestora. Curtea constată că reglementarea unor astfel de situații derogatorii privind termenul de prescripție pentru formularea acțiunii în stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei este în acord cu principiul respectării și promovării, cu prioritate, a interesului superior al copilului, cât și cu prevederea constituțională privind garantarea demnității omului, a drepturilor și libertăților acestuia, ca valori supreme în statul de drept.

De asemenea, Curtea reține că textul criticat nu încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, asigură stabilitatea raporturilor juridice civile.

Pentru aceleași considerente, Curtea nu poate reține nici contradicția textului criticat cu dispozițiile constituționale ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și libertăților cu bună-credință.

Totodată, Curtea constată că posibilitatea formulării acțiunii de stabilire a paternității din afara căsătoriei în termen de un an de la încetarea conviețuirii ori a întreținerii, când mama a conviețuit cu pretinsul tată ori dacă acesta a prestat copilului întreținere, nu creează, prin ea însăși, nicio discriminare, fiind în acord cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.

În același mod, în legătură cu susținerea autorului excepției privind încălcarea dispozițiilor art. 26 din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul criticat dă expresie prevederilor constituționale invocate, prin reglementarea condițiilor de exercitare a acțiunii de stabilire a paternității copilului din afara căsătoriei, în ipoteza în care mama a conviețuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreținere.

Curtea observă, de asemenea, că neconstituționalitatea prevederilor art. 60 alin. 3 din Codul familiei este dedusă de autorul excepției atât din raportarea acestora la art. 55 alin. 1 și art. 60 alin. 1 din Codul familiei, cât și prin raportare la art. 45 din Codul de procedură civilă. Or, în cadrul controlului de constituționalitate, Curtea urmează a se pronunța asupra conformității dispozițiilor criticate cu textele constituționale, iar nu asupra conformității acestora cu alte dispoziții sau acte normative din legislația internă.

În fine, Curtea constată că, în ședința publică, apărătorul autorului excepției a susținut și contrarietatea prevederilor criticate în raport de dispozițiile art. 16 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, însă Curtea nu poate reține aceste critici, având în vedere că nu se regăsesc în notele scrise ale autorului și nici nu au fost menționate în încheierea instanței de fond prin care Curtea a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 și art. 60 alin. 3 din Codul familiei, excepție ridicată de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2008.