Decizia nr. 184/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Codul familiei, excepție ridicată de Grigore Claudiu Dâncul în Dosarul nr. 3.380/112/2006 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

La apelul nominal răspunde Maria Hurdea, mandatar al părții Simona Corina Dâncul, cu procură la dosar, fără studii juridice. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că prezumția comunității de bunuri a soților are caracter relativ.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.380/112/2006, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Codul familiei. Excepția a fost ridicată de Grigore Claudiu Dâncul într-o cauză având ca obiect soluționarea unui acțiuni de partajare a bunurilor comune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât în timpul căsătoriei pot apărea situații în care câștigurile soților sunt inegale sau în care un bun să fie achitat în exclusivitate din veniturile unuia dintre soți, situații în care nu se justifică să se rețină că bunurile dobândite sunt bunuri comune.

Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 30 din Codul familiei instituie o prezumție relativă de comunitate, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă de către soțul care pretinde că a avut o contribuție mai mare sau exclusivă la dobândirea unui bun în timpul căsătoriei.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale și celor din actele internaționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art.146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 30 din Codul familiei, cu următorul cuprins: "Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.

Orice convenție contrară este nulă.

Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și respectarea Constituției și a legilor, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată și ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private, precum și celor ale art. 17 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 17 pct. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind proprietatea.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că legiuitorul român a instituit - prin dispozițiile criticate din Codul familiei - regimul comunității de bunuri a soților, ca o consecință firească a relațiilor personale izvorâte din căsătorie și ca o măsură legală de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale soților.

Totodată, potrivit dispozițiilor alin. (3) al art. 30 din Codul familiei, se instituie prezumția relativă de comunitate a bunurilor soților, însă aceasta poate fi răsturnată de către partea care pretinde că bunul respectiv este propriu al unuia dintre soți. De asemenea, Curtea reține că bunurile comune pot fi împărțite atât în timpul căsătoriei, la cererea oricăruia dintre soți, prin hotărâre judecătorească, cât și la desfacerea căsătoriei prin divorț, cazuri în care instanța de judecată va stabili întinderea drepturilor fiecăruia dintre soți privind bunurile comune, ținând seama de participarea fiecărui soț prin munca sa sau prin mijloacele sale la dobândirea și conservarea bunurilor comune.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, Curtea reține că dreptul de proprietate este garantat, iar conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de legiuitor.

Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că dispozițiile criticate din Codul familiei nu contravin prevederilor referitoare la proprietatea privată din Constituție și din actele internaționale invocate.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au legătură cu instituirea de către legiuitor a prezumției relative de comunitate a bunurilor aparținând soților.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Codul familiei, excepție ridicată de Grigore Claudiu Dâncul în Dosarul nr. 3.380/112/2006 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2008.