Decizia nr. 346/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) și

art. 33 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prod Export Matca" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.604/104/2007 al Tribunalului Olt - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate în susținerea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.604/104/2007, Tribunalul Olt - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) și

art. 33 din Legea nr. 85/2006 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Prod Export Matca" - S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea procedurii de insolvență.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 31 alin. (1) și

art. 33 din Legea nr. 85/2006

sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 44 și art. 135 alin. (1) din Constituție. Se arată că prevederile legale "restrâng egalitatea în drepturi" dintre creditori și debitori. Totodată, obligația creditorului de a depune o cauțiune reprezintă o garanție ineficientă față de abuzul de drept al creditorului.

Prevederile legale criticate contravin principiului constituțional al liberului acces la justiție, prin aceea că îl obligă pe debitor să conteste în termen de 10 zile starea de insolvență.

Sunt încălcate și dispozițiile art. 44 și art. 135 alin. (1) din Constituție, deoarece permit ca orice creditor să poată cere deschiderea procedurii insolvenței pe baza unei simple prezumții, în sensul că debitorul poate fi în stare de insolvență întrucât nu și-a achitat o datorie într-un anumit termen.

Tribunalul Olt - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția este neîntemeiată. Se arată că nu sunt încălcate niciunul din textele constituționale invocate în susținerea excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 31 alin. (1) și

art. 33 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 31 alin. (1): "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul și temeiul creanței;

b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.";

- Art. 33: "(1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, judecătorul-sindic va comunică cererea, în copie, debitorului.

(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.

(3) La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor. Cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă.

(4) Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul este în stare de insolvență, îi va respinge contestația și va deschide, printr-o sentință, procedura generală, situație în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deținând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale și numai dacă aceștia își exprimă intenția de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).

(5) Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.

(6) Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolvență și își exprimă intenția de a-și reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentință de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declarația debitorului, făcută până la data pronunțării sentinței, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunța o sentință de deschidere a procedurii simplificate.

(7) Prin sentința de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, să efectueze notificările prevăzute la art. 61."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu următoarele dispoziții din Constituție: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 135 alin. (1) referitor la economie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile art. 33 alin. (2) care stabilesc că debitorul trebuie să conteste, sau să recunoască existența stării de insolvență în termen de 10 zile de la primirea copiei nu semnifică o restrângere a accesului la justiție ori o discriminare a acestuia în raport cu alte părți care, potrivit altor dispoziții procedurale beneficiază de termene mai mari. Dispozițiile legale menționate, ca de altfel întreaga lege, prevăd o procedură simplificată, prin care debitorul care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 1 alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenței, fie după o perioadă de observație de maximum 60 de zile, ceea ce justifică termenele procedurale reglementate. În consecință, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu restrâng accesul la justiție al debitorului aflat în stare de insolvență.

Prin

Decizia nr. 381 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 24 mai 2007, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) și

art. 33 din Legea nr. 85/2006 . Cu acel prilej, Curtea a constatat că dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 și art. 135 din Constituție nu este încălcat. S-a reținut că procedura specială a insolvenței nu poate fi folosită în mod arbitrar, deoarece legea prevede condiții stricte pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii, legate de caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor, precum și de starea de insolvență reală a debitorului. Introducerea cererii nu determină automat deschiderea procedurii insolvenței. Debitorul se poate apăra față de orice solicitare în acest sens, beneficiind de toate mijloacele și garanțiile procedurale legale care condiționează desfășurarea unui proces echitabil. El poate contesta și dovedi inexistența stării de insolvență, iar dacă judecătorul-sindic va constata că nu este în insolvență va trebui să respingă cererea creditorului, continuând procedura numai când constată netemeinicia contestației. Garantarea și ocrotirea prin lege a proprietății private, precum și obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protejarea concurenței loiale și crearea cadrului favorabil valorificării tuturor factorilor de producție sunt deopotrivă valabile atât în privința apărării intereselor legitime ale debitorilor, cât și în privința promovării intereselor legitime ale creditorilor. În legătură cu acest aspect, Curtea a arătat că procedura prevăzută de textele de lege criticate a fost instituită de legiuitor tocmai ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu și-a executat voluntar obligațiile de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate al acestuia, în condițiile în care, în ceea ce îl privește, era ținut de existența unor creanțe certe, lichide și exigibile, ci s-a asigurat protecția dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanțe, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rău-platnici.

Prin

Decizia nr. 606 din 19 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 23 august 2007, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 din Legea nr. 85/2006 , precum și prin alte decizii, Curtea a constatat că nu sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1)-(3).

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) și

art. 33 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prod Export Matca" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.604/104/2007 al Tribunalului Olt - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2008.