Decizia nr. 293/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 154 alin. (5) și

art. 151 alin. (9) și (10) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială Rombell Securities - S.A. din București, Ion Dușu și Adrian Băjenaru în Dosarul nr. 2.958/269/2007 al Judecătoriei Oltenița.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu autorul Societatea Comercială Rombell Securities - S.A. din București s-a întors cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă."

Președintele acordă cuvântul asupra acestui incident procedural.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, autorul fiind obligat să aducă la cunoștința Curții orice schimbare de sediu pe durata procesului.

Curtea apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită cu aplicarea art. 98 din Codul de procedură civilă.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.958/269/2007, Judecătoria Oltenița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 150 alin. (5) și

art. 147 alin. (9) și (10) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală.

Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de înscriere în cartea funciară a ipotecii asupra unui bun imobil sechestrat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se consideră că dispozițiile legale atacate sunt neconstituționale, întrucât limitează posibilitatea proprietarilor bunurilor sechestrate și a creditorilor acestora de a dispune de bunurile respective, lăsând la latitudinea organului fiscal competent aprobarea actelor de dispoziție asupra acestora.

Judecătoria Oltenița apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece prin textele de lege criticate se creează o inegalitate între creditorul fiscal și ceilalți creditori.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, deoarece textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se află în ipoteza prevăzută de normele juridice supuse controlului, iar legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2007, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 150 alin. (5) și ale

art. 149 alin. (9) și (10) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală. Aceste texte de lege au fost renumerotate după republicarea

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, fiind cuprinse în art. 154 alin. (5) și în

art. 151 alin. (9) și (10) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , asupra cărora Curtea se va pronunța prin prezenta decizie.

Excepția este raportată la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 20, ale art. 44 alin. (1) și (2), ale art. 45, 53, 135, ale art. 136 alin. (5) și ale art. 142 alin. (1), precum și la cele ale art. 13, 17 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția, Curtea Constituțională reține următoarele:

Textele de lege criticate sunt norme de procedură adoptate de legiuitor în acord cu competențele sale statuate prin art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală și nu aduc atingere principiilor constituționale și convenționale invocate.

Astfel, Curtea constatată că, potrivit prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar, potrivit art. 136 alin. (5), proprietatea privată este inviolabilă în condițiile legii organice, astfel încât legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.

Executarea silită a bunurilor imobile ale debitorului presupune aplicarea sechestrului asupra acestora de către executorul fiscal. Măsura sechestrului constă în indisponibilizarea bunurilor care formează obiectul executării, având ca scop conservarea acestora, și apare ca o măsură rațională, pe care legiuitorul are competența să o adopte, în conformitate cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție.

Prin aceasta legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea riscului la care este expus creditorul fiscal, și anume situația în care, deși se află în posesia unui titlu executoriu, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l executa ca urmare a manoperelor debitorului.

Pe de altă parte, legiuitorul a avut în vedere și interesul public al recuperării creanțelor fiscale, sursă de alimentare a bugetului general consolidat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A) d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 154 alin. (5) și

art. 151 alin. (9) și (10) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială Rombell Securities - S.A. din București, Ion Dușu și Adrian Băjenaru în Dosarul nr. 2.958/269/2007 al Judecătoriei Oltenița.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2008.