Decretul nr. 253/1971
privind contribuția de întreținere în unele instituții de ocrotire
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Republicat prin 3
- Legea nr. 109/1998 3 iunie 1998 a bugetului de stat pe 1998
- Legea nr. 36/1999 8 martie 1999 a bugetului de stat pe anul 1999
- Legea nr. 76/2000 4 mai 2000 bugetului de stat pe anul 2000
Articolul 1
Cheltuielile pentru ocrotirea persoanelor internate, la cerere sau din oficiu, în cămine de batrini, cămine de pensionari, cămine-atelier și cămine spital se finanțează prin bugetul de stat.
Beneficiază de întreținere gratuita în instituțiile de ocrotire menționate la alineatul precedent persoanele care nu au venituri proprii și nici nu au soți, părinți sau copii cu posibilități de plată a întreținerii.
Persoanele internate care au venituri proprii datorează plata unei contribuții lunare, în raport cu aceste venituri. Dacă cei internati nu au venituri sau acestea nu sînt suficiente pentru acoperirea costului întreținerii, contribuția se datorează, integral sau parțial, după caz, de către sotii, copiii sau părinții lor, potrivit cu posibilitatiile lor de plată.
Contribuția de întreținere se stabilește de către organul care aproba internarea, pe baza normelor emise de Ministerul Muncii cu avizul Ministerului Finanțelor. La elaborarea acestor norme se va ține seama de veniturile celor ce datorează contribuția, obligațiile de întreținere pe care le au, potrivit legii, față de alte persoane, precum și asigurarea unei sume pentru cheltuielile personale ale celor internati.
Articolul 2
Prin venituri proprii ale persoanelor internate, în sensul articolului precedent, se înțeleg veniturile cu caracter permanent, indiferent de natura lor, inclusiv eventualele obligații de întreținere stabilite de către instanțele judecătorești în sarcina altor persoane; se exceptează veniturile realizate în cadrul instituțiilor de ocrotire din activitățile de producție.
Costul întreținerii celor internati se stabilește de Ministerul Muncii cu avizul Ministerului Finanțelor, pe profil de instituții de ocrotire, în raport cu cheltuielile medii lunare, exclusiv cele privind asistența medicală.
Articolul 3
Contribuția datorată, stabilită de comun acord între părți, se consemnează într-un angajament de plată, care constituie titlu executoriu.
Cînd, din motive sociale sau medicale, internarea se face din oficiu, iar persoanele care - potrivit articolului 1 alineatul 3 - datorează plata contribuției de întreținere, refuza semnarea angajamentului de plată, instituția de ocrotire sesizează instanța de judecată competența în a carei raza teritorială se afla.
Sumele realizate din încasarea contribuțiilor de întreținere se fac venit la bugetul de stat.
Articolul 4
Dispozițiile prezentului decret se aplică și persoanelor din categoria celor care îndeplinesc condițiile de internare în căminele-spital, dar care sînt menținute temporar în unitățile sanitare. Costul întreținerii în aceste unități, precum și normele de determinare a contribuției, se stabilesc de Ministerul Sănătății, cu avizul Ministerului Finanțelor.
Articolul 5
Prezentul decret intră în vigoare la data de 1 septembrie 1971. Pe aceeași dată se abroga orice dispoziții contrare.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.