Decizia nr. 201/1997

------------

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 7 martie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.275/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și următoarele din Codul de procedură civilă invocată de intimata-reclamanta Ionescu Elena.

Din examinarea concluziilor scrise depuse în motivarea excepției, rezultă ca aceasta se referă la dispozițiile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 24 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe, trecute în proprietatea statului.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 20 și ale art. 21 din Constituție, deoarece "se creează un drept exclusiv procurorului general de a se adresa justiției..."

Exprimandu-și opinia, instanța suprema apreciază ca excepția de neconstituționalitate a art. 330 și următoarele din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să soluționeze excepția privind art. 330 și următoarele din Codul de procedură civilă, precum și excepția privind

art. 24 din Legea nr. 112/1995 .

Asupra constituționalității art. 330, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care, pe de o parte, s-a constatat ca prevederile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar, pe de altă parte, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, deoarece potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii erga omnes, rezultă ca excepția privind art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă este lipsită de obiect, urmând să fie respinsă ca vadit nefondata.

De asemenea, urmează să fie respinsă ca vadit nefondata și excepția privind dispozițiile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curții Constituționale.

În ceea ce privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, recursul în anulare poate fi declarat de către Ministerul Public numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din același cod.

Autoarea excepției de neconstituționalitate nu a pus însă în discuție legitimitatea constituțională a acestui termen. Excepția privind art. 330^1 din Codul de procedură civilă este deci vadit nefondata, urmând să fie respinsă.

Cat privește

art. 24 din Legea nr. 112/1995 , este de reținut ca acesta este un text de trimitere la recursul în anulare asupra căruia Curtea s-a pronunțat prin deciziile mai susmenționate. Rezultă ca și aceasta excepție urmează să fie respinsă ca vadit nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate invocată de Ionescu Elena în Dosarul nr. 2.275/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, privind:

- dispozițiile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2 alin. 2, ale 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 24 din Legea nr. 112/1995 ;

- dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă,

fiind lipsită de obiect.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 4 iunie 1997.