Decizia nr. 622/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Ioan Brândușe în Dosarul nr. 754/55/2008 al Judecătoriei Arad - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 11 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 754/55/2008, Judecătoria Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Ioan Brândușe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că se încalcă accesul la o justiție imparțială prin stabilirea competenței de judecată în favoarea judecătoriei, câtă vreme "cercetările au fost făcute de către un judecător egal în grad cu cel care judecă contestația". De asemenea, se încalcă accesul liber la justiție prin aceea că judecătorul este delegat în penitenciar și astfel este subordonat administrativ Penitenciarului Arad, toate materialele necesare desfășurării activității fiind furnizate de acesta, iar ancheta desfășurându-se în acest cadru.

Judecătoria Arad apreciază că excepția invocată este nefondată. Arată că "este greșită aprecierea că judecătorul, care a soluționat prin încheiere plângerea, este egal în grad cu cel care judecă contestația, întrucât judecătorul nu poate fi confundat cu o instanță judecătorească. Justiția se realizează prin instanța judecătorească și, atâta timp cât instanța întrunește criteriile de imparțialitate, nu se poate vorbi de o justiție imparțială".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate nu contravin normelor constituționale invocate. Se face referire și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în care s-a decis că art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce privește executarea unei pedepse.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curții Constituționale, obiectul excepției îl constituie

Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în integralitatea sa. Curtea constată însă că, în considerentele aceleiași încheieri, se precizează că se critică doar dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2), precum și cele ale art. 38 alin. (7) din actul normativ menționat, aspect care rezultă și din susținerile autorului excepției, reținute în încheierea de sesizare. Așa fiind, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (2), precum și ale

art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, având următorul cuprins:

- ART. 6 (Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate și judecătorul delegat la compartimentul de executări penale) "(1) Executarea pedepselor se desfășoară sub supravegherea, controlul și autoritatea judecătorului delegat.

(2) Președintele curții de apel desemnează anual unul sau mai mulți judecători delegați pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru fiecare penitenciar aflat în circumscripția teritorială a curții de apel.";

- ART. 38 (Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate) "(7) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii."

În opinia autorului excepției, aceste texte de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Astfel, nu pot fi primite susținerile autorului excepției privind încălcarea, prin normele criticate, a liberului acces la justiție.

Curtea Constituțională a reținut în această privință în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 462 din 15 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, că persoana condamnată are, atât în acord cu art. 21 din Constituție, cât și cu art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată, după ce nemulțumirile acesteia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor.

Faptul că instanța competentă pentru judecarea contestației împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate este judecătoria nu este de natură să aducă atingere accesului la o justiție imparțială, deoarece justiția este guvernată de aceleași principii statuate de prevederile art. 124 din Constituție - unicitate, imparțialitate, egalitate pentru toți, indiferent de instanța judecătorească prin care aceasta se înfăptuiește.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (2), precum și ale

art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Ioan Brândușe în Dosarul nr. 754/55/2008 al Judecătoriei Arad - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2008.