Cerințe din 20 iunie 2008
pentru amenajarea și utilizarea terenurilor, altele decât aerodromurile autorizate, pe care pot ateriza, respectiv de pe care pot decola aeronave civile care execută zboruri interne încadrate în categoria operațiunilor aeriene civile de lucru aerian sau aviație generală
prezumat în vigoare
Capitolul I Generalități
1.1. Prevederi generale. Aplicabilitate
1.1.1. Prezenta reglementare stabilește, în conformitate cu prevederile
art. 9 pct. (5) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.172/2003
pentru aprobarea procedurii de autorizare a zborurilor cu aeronave civile și de stat în spațiul aerian național, cu modificările ulterioare, cerințele minime pentru amenajarea și utilizarea terenurilor, altele decât aerodromurile autorizate, destinate zborurilor aeronavelor care execută operațiuni aeriene de lucru aerian sau aviație generală în spațiul aerian național.
1.1.2. Prevederile prezentei reglementări se aplică numai în cazul terenurilor amenajate și utilizate cu caracter temporar, situate în afara localităților urbane și utilizate exclusiv pentru efectuarea zborurilor VFR, denumite în continuare terenuri temporare. Prin utilizare cu caracter temporar se înțelege utilizarea terenului pentru o perioadă mai mică de 6 luni într-un an calendaristic.
1.1.3. Operatorii aeronavelor poartă întreaga responsabilitate pentru stabilirea și amenajarea terenurilor temporare pe care le utilizează, conform cerințelor din prezenta reglementare, pentru realizarea condițiilor de siguranță a zborului, precum și pentru supravegherea desfășurării operațiunilor aeriene civile desfășurate pe aceste terenuri.
1.1.4. Terenurile temporare destinate a fi folosite pentru operațiuni de lucru aerian sau aviație generală se autorizează de către operatorii aeronavelor implicați.
1.1.5. Ca parte integrantă a procesului de autorizare a terenurilor temporare, operatorii aeronavelor trebuie să elaboreze o documentație tehnică pentru fiecare teren temporar utilizat.
1.1.6. Formatul, structura și conținutul formularelor care alcătuiesc documentația tehnică de autorizare a terenurilor temporare de aeronautică civilă se stabilesc de Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), se aprobă prin decizie a directorului general al AACR și se publică pe pagina web a AACR.
1.2. Definiții
1.2.1. În sensul prezentei reglementări, termenii utilizați au următoarele semnificații:
- arie de decolare și aterizare - suprafața pătrată, delimitată pe un heliport temporar și destinată aterizării și decolării elicopterelor;
- arie de siguranță - aria definită în exteriorul ariei de decolare și aterizare a unui heliport temporar, degajată de obstacole, destinată reducerii riscurilor deteriorării materiale în cazul în care elicopterul se abate accidental de la aria de decolare și aterizare;
- forță majoră - un eveniment imprevizibil și inevitabil care generează imposibilitatea temporară sau definitivă de executare a unui zbor în conformitate cu autorizarea acordată;
- manual operațional - documentul care stabilește organizarea compartimentelor de zbor și operaționale ale operatorului aeronavei și relațiile dintre acestea, precum și procedurile și instrucțiunile care guvernează activitatea acestora în vederea asigurării siguranței zborului;
- obstacol - orice obiect fix (natural sau artificial, temporar ori permanent) sau mobil, ori părți ale acestuia, care prin amplasare, proprietăți fizice, caracteristici constructive și/sau funcționale afectează ori poate afecta siguranța activităților aeronautice;
- operator al aeronavei - persoana fizică sau juridică care efectuează operațiuni aeriene cu o aeronavă civilă; în cazul operațiunilor aeriene civile de aviație generală, operator al aeronavei este considerat pilotul aflat la comanda aeronavei; în cazul operațiunilor aeriene civile de lucru aerian, operator al aeronavei este considerată persoana deținătoare a documentului de certificare care stă la baza efectuării operațiunii respective;
- pistă - suprafața dreptunghiulară definită în perimetrul unui teren de zbor, amenajată adecvat tipului de sol (înierbat sau sol compact) și destinată aterizării și decolării avioanelor;
- siguranța zborului - capacitate a activității aeronautice constând în evitarea afectării sănătății sau pierderii de vieți omenești, precum și a producerii de pagube materiale;
- suprafețe de limitare a (înălțimii) obstacolelor - seria de suprafețe care definesc un volum al spațiului aerian pe și în jurul unui teren temporar de aeronautică civilă, care trebuie menținut liber de obstacole cu scopul de a permite zborul aeronavelor în condiții de siguranță;
- teren de zbor - suprafața dreptunghiulară delimitată pe un teren temporar și destinată aterizării și decolării avioanelor;
- zbor VFR - zborul efectuat în conformitate cu regulile de zbor la vedere;
- zonă de siguranță - zona adiacentă unui teren temporar de aeronautică civilă, indiferent de proprietar, definită cu scopul de a limita înălțimea obstacolelor și de a preveni efectele negative de orice natură, directe și/sau indirecte, asupra operării aeronavelor și ansamblului activităților aeronautice - în interesul siguranței zborului aeronavelor și securității aeronautice;
1.2.2. Ceilalți termeni aeronautici utilizați au înțelesul din Codul aerian civil.
Capitolul II Terenuri temporare pentru avioane
2.1. Caracteristici fizice ale terenului de zbor
2.1.1. La alegerea/stabilirea unui teren de zbor, operatorul aeronavei va urmări ca terenul respectiv:
a) să fie degajat de obstacole care pot afecta siguranța zborului (rețele electrice/telefonice, clădiri, stâlpi/piloni, canale, copaci, proeminențe de teren etc.);
b) să fie orientat cu axul longitudinal pe direcția predominantă a vântului în zonă;
c) să permită aterizarea, rularea și staționarea avioanelor la sol, în condiții de teren uscat sau umed;
d) să nu prezinte denivelări (gropi, șanțuri, mușuroaie etc.);
e) să nu fie într-o zonă inundabilă și să permită drenarea naturală a apelor pluviale.
2.1.2. Terenul de zbor va fi de formă dreptunghiulară, cu lungimea de minimum 500 m și lățimea de 100 m.
2.1.3. Pentru siguranța operațiunilor aeriene:
a) suprafața terenului de zbor trebuie amenajată și menținută în stare bună de utilizare, adecvat tipului de sol (înierbat sau sol compact);
b) lungimea terenului de zbor trebuie stabilită astfel încât să permită decolarea și aterizarea tipurilor de aeronave folosite, corespunzător caracteristicilor/performanțelor acestora, dar nu mai mică de 500 m;
c) panta longitudinală a terenului de zbor nu trebuie să fie mai mare de 2 %.
2.1.4. Dacă pe terenul de zbor se delimitează explicit o pistă de decolare-aterizare, aceasta va avea lungimea de minimum 500 m și lățimea de minimum 1,5 anvergura maximă a avioanelor folosite, dar nu mai puțin de 30 m.
2.1.5. - (1) Situarea terenului de zbor va fi definită prin coordonate geografice cu precizia de o zecimală de minut.
(2) Se admite și definirea numai prin distanțe și direcții față de repere ușor de recunoscut pe teren și pe hartă.
2.2. Identificarea și evaluarea obstacolelor
2.2.1. Operatorul aeronavei trebuie să identifice obstacolele semnificative din zona terenului temporar și să evalueze influența acestora asupra siguranței zborului.
2.2.2. - (1) Regimul de obstacolare în zona terenului temporar se definește prin următoarele suprafețe virtuale de limitare a înălțimii obstacolelor, asociate terenului de zbor: suprafețe de decolare/aterizare (culoare aeriene de acces), suprafețe de tranziție și suprafața orizontală.
(2) Caracteristicile suprafețelor menționate la alin. (1) sunt prezentate în figura 2-1.
Figura 2-1: Suprafețele de limitare a înălțimii obstacolelor. Zone de siguranță
2.2.3. Unde condițiile locale nu permit realizarea pantelor precizate pentru suprafețele de limitare a înălțimii obstacolelor în culoarul aerian de acces, se admite panta de 1: 50 pe lungimea totală de 2.000 m.
2.2.4. În perimetrul terenului de zbor nu se admit obiecte fixe, cu excepția mijloacelor vizuale necesare navigației aeriene, care trebuie să fie frangibile și marcate în culori contrastante cu fundalul.
2.2.5. Direcțiile de apropiere finală și de decolare trebuie să fie libere de obstacole (rețele electrice, stâlpi, copaci, proeminențe ale terenului etc.).
2.2.6. Orice obiect care poate constitui prin înălțimea sau poziția sa un pericol la aterizare sau la decolare și care nu poate fi înlăturat trebuie marcat vizibil.
2.2.7. - (1) În situații de forță majoră, pentru locurile care nu au fost evaluate anterior, operatorul aeronavei poate aplica o procedură specifică de aterizare/decolare care să permită evaluarea din aer de către pilot a compatibilității locului cu performanțele avionului și cu natura misiunii.
(2) Dimensiunile locului vor fi cel puțin egale cu dimensiunile terenurilor de zbor autorizate.
(3) Responsabilitatea pentru alegerea terenului și siguranța aterizării îi aparține în totalitate pilotului comandant.
(4) Fiecare operator care utilizează terenuri temporare are obligația de a elabora procedura specifică menționată la alin. (1), care va fi inclusă, după caz, în Manualul operațional al operatorului aeronavei.
2.3. Semnalizări la sol și marcaje
Semnalizările la sol și marcajele pe un teren temporar se fac cu respectarea prevederilor secțiunii 4 din anexa 1 la Reglementarea aeronautică civilă română RACR - RA, Regulile aerului, ediția 02/2006, cu modificările și completările ulterioare.
2.4. Parcarea avioanelor
2.4.1. Pe durata parcării avioanelor operatorul aeronavei trebuie să adopte măsurile adecvate de protecție, siguranță și supraveghere a acestora.
2.4.2. La rularea sau tractarea avioanelor, precum și în pozițiile de parcare trebuie să existe o distanță de cel puțin 5 m între extremitățile avioanelor și între extremitățile avioanelor și obiectele din jur (clădiri, garduri, copaci, vehicule etc.).
2.4.3. Platforma de parcare, de încărcare etc. se va amenaja în exteriorul terenului de zbor, lateral, la o distanță de cel puțin 10 m de marginea acestuia.
2.5. Documentația tehnică de autorizare
Documentația tehnică aferentă terenurilor temporare trebuie să includă:
a) fișa terenului de zbor;
b) harta (schița) terenului de zbor;
c) harta (schița) de zonă și obstacole a terenului de zbor;
d) tabel cu obstacole la terenul de zbor;
e) fișa de inspecție periodică a terenului de zbor.
Capitolul III Terenuri temporare pentru elicoptere
3.1. Caracteristici fizice ale terenurilor temporare pentru elicoptere
3.1.1. - (1) La alegerea/stabilirea unui teren temporar pentru elicoptere, denumit în continuare heliport temporar, operatorul aeronavei va urmări ca acesta să fie degajat de obstacole care pot afecta siguranța zborului (rețele electrice/telefonice, clădiri, stâlpi/piloni, copaci, proeminențe de teren etc.), corelat cu direcția vântului predominant.
(2) Ariile de decolare/aterizare și, respectiv, de siguranță trebuie:
a) să permită aterizarea și staționarea elicopterelor la sol, în condiții de teren uscat sau umed;
b) să nu prezinte denivelări (gropi, șanțuri, mușuroaie etc.);
c) să nu fie într-o zonă inundabilă și să permită drenarea naturală a apelor pluviale.
3.1.2. Aria de decolare/aterizare va fi de formă pătrată, cu latura 2D (unde D este cea mai mare dintre dimensiunile maxime de gabarit ale elicopterelor folosite, când rotoarele sunt pornite).
3.1.3. Aria de siguranță situată la exteriorul ariei de decolare/aterizare trebuie să fie la nivelul acesteia, de formă pătrată, cu latura 2D+10 m.
3.1.4. Pentru siguranța operațiunilor aeriene:
a) heliportul temporar trebuie să permită decolarea și aterizarea tipurilor de elicoptere folosite, corespunzător caracteristicilor/performanțelor acestora;
b) suprafațele de decolare/aterizare și, respectiv, de siguranță trebuie amenajate și menținute în stare bună de utilizare, adecvat tipului de sol (înierbat sau sol compact) și de condițiile acestuia (praf, nisip, zăpadă);
c) panta suprafețelor nu trebuie să fie mai mare de 8°.
3.1.5. - (1) Situarea heliportului temporar va fi definită prin coordonate geografice cu precizia de o zecimală de minut.
(2) Se admite și definirea numai prin distanțe și direcții față de repere ușor de recunoscut pe teren și pe hartă.
3.2. Identificarea și evaluarea obstacolelor
3.2.1. Operatorul aeronavei trebuie să identifice obstacolele semnificative din zona heliportului temporar și să evalueze influența acestora asupra siguranței zborului.
3.2.2. - (1) Regimul de obstacolare în zona heliportului temporar se definește prin următoarele suprafețe virtuale de limitare a înălțimii obstacolelor, asociate ariilor de decolare/aterizare și, respectiv, de siguranță: suprafețe de decolare/aterizare (culoare aeriene de acces) și suprafețe de tranziție.
(2) Caracteristicile suprafețelor menționate la alin. (1) sunt prezentate în figura 3-1:
Figura 3-1: Suprafețe de limitare a înălțimii obstacolelor. Zone de siguranță
3.2.3. Direcțiile de apropiere finală și de decolare trebuie să fie libere de obstacole (rețele electrice, clădiri, stâlpi, copaci, proeminențe ale terenului etc.).
3.2.4. Orice obiect care poate constitui prin înălțimea sau poziția sa un pericol la aterizare sau la decolare și care nu poate fi înlăturat trebuie marcat vizibil.
3.2.5. Pentru executarea misiunilor aviochimice cu elicoptere destinate acestui scop, alegerea și omologarea ariilor (platformelor) de decolare/aterizare revine echipajelor și trebuie îndeplinite în totalitate următoarele prevederi:
a) aria de decolare/aterizare trebuie să fie de minimum 6 m x 6 m, amplasată pe sol tare, care să nu permită înfundarea roților, fără praf sau obiecte care ar putea fi antrenate de curentul de aer, ducând astfel la lovirea sistemului portant;
b) platformele betonate, asfaltate sau cele mobile, acolo unde există, trebuie să fie la nivelul solului;
c) în exteriorul ariei de decolare/aterizare de 6 m x 6 m, terenul trebuie să fie plan și la nivelul acesteia, pe o porțiune cel puțin egală cu două diametre ale sistemului portant; d) întreaga suprafață nu trebuie să depășească o înclinare mai mare de 8°;
e) în zonele unde se execută misiuni pentru tratarea viței de vie sau a pomilor, în condițiile existenței platformelor amplasate în aceste plantații, zborul se va desfășura astfel:
(i) se vor crea culoare de siguranță (pe direcțiile vântului predominant), prin înlăturarea (temporar) a stâlpilor de spalier, pe o distanță care să asigure un unghi de pantă de decolare mai mic de 40°;
(îi) se vor alege locuri de amplasare a platformelor pe terenuri mai ridicate față de plantațiile înconjurătoare, numai când decolările către pante descendente ale solului nu prezintă niciun fel de dificultate;
(iii) se vor asigura zonele marginale ale platformei cu bordura de siguranță de 10 cm x 10 cm, care, în cazul cedării frânelor, să împiedice rulajul elicopterelor în afara platformei.
3.2.6. Cu excepția zborurilor aferente serviciilor medicale de urgență, toate operațiunile aeriene de noapte cu aeronave civile sunt interzise pe heliporturile temporare.
3.2.7. - (1) Pentru zborurilor aferente serviciilor medicale de urgență, locul de operare trebuie să fie suficient de mare (dimensiuni cel puțin de 2D x 2D), pentru a asigura degajarea de obstacole.
(2) Pentru zborurile aferente serviciilor medicale de urgență, efectuate pe timpul nopții, locul trebuie să fie iluminat (de pe pământ sau din elicopter), pentru a permite identificarea exactă a locului de aterizare și a eventualelor obstacole. Acest teren trebuie să aibă dimensiunile cel puțin de 2D x 4D.
(3) Procedurile de decolare și aterizare pentru zborurile aferente serviciilor medicale de urgență, pe terenuri neevaluate anterior, vor fi conținute în Manualul operațional al operatorului aeronavei.
3.2.8. - (1) În situații de forță majoră, pentru locurile care nu au fost evaluate anterior, operatorul aeronavei poate aplica o procedură specifică de aterizare/decolare, care să permită evaluarea din aer de către pilot a compatibilității locului cu natura misiunii și cu clasa de performanță a elicopterului.
(2) Dimensiunile locului vor fi de 1,5-2 ori mai mari decât ale ariei de decolare/aterizare și ale ariei de siguranță de pe heliporturile temporare autorizate.
(3) Responsabilitatea pentru alegerea terenului și siguranța aterizării îi aparține în totalitate pilotului comandant.
(4) Fiecare operator care utilizează heliporturi temporare are obligația de a elabora procedura specifică menționată la alin. (1), care va fi inclusă, după caz, în Manualul operațional al operatorului aeronavei.
3.3. Semnalizări la sol și marcaje
Pe un heliport temporar trebuie să existe:
a) indicator al direcției vântului:
(i) vizibil din aer și de la sol, amplasat la o distanță corespunzătoare pentru a nu constitui un obstacol și a nu fi influențat de turbulențe atmosferice locale;
(îi) vizibil de la locul de decolare și aterizare al elicopterelor și amplasat cât mai departe de clădiri, copaci sau teren accidentat;
(iii) în formă de trunchi de con/"mânecă de vânt" (vezi fig. 2-2); în mod excepțional se poate utiliza un steag cu înălțimea de minimum 3 m și cu dimensiunile pânzei de 0,8 m x 1,0 m. În ambele variante se recomandă utilizarea de materiale textile ușoare, în două culori, de preferință alb cu roșu, în 5 benzi alternante, prima și ultima fiind de culoare roșie;
b) marcaje pentru vizualizarea perimetrului ariei de decolare/aterizare: pot fi utilizate fanioane dreptunghiulare cu înălțimea de 50 cm și cu dimensiunile pânzei de 20 cm x 30 cm, dispuse cel puțin în colțurile ariei respective.
Fanioanele vor fi de culoare albă vara și roșie iarna.
3.4. Documentația tehnică de autorizare
Documentația tehnică aferentă heliporturilor temporare trebuie să includă:
a) fișa heliportului temporar;
b) harta (schița) heliportului temporar;
c) harta (schița) de zonă și obstacole a heliportului temporar;
d) tabel cu obstacole la heliportul temporar;
e) fișa de inspecție periodică a heliportului temporar.
Capitolul IV Condiții de operare pe terenurile temporare
4.1. Asigurarea cu combustibili de aviație
4.1.1. - (1) Operatorii aeronavelor care utilizează terenuri temporare și desfășoară activitatea de aprovizionare, stocare și alimentare cu combustibil a aeronavelor (avioane, elicoptere) la sol în sistem propriu trebuie să aplice proceduri specifice acestei activități.
(2) Procedurile în cauză trebuie să respecte cerințele reglementărilor aeronautice de profil în vigoare și să fie conforme cu facilitățile tehnice destinate combustibilului de aviație deținute.
(3) Procedurile specifice menționate la alin. (1) se elaborează de operatorii aeronavelor și se includ, după caz, în Manualul operațional.
4.1.2. Dacă activitatea de aprovizionare, stocare și alimentare cu combustibil a aeronavelor la sol pe terenuri temporare nu se desfășoară în sistem propriu, această activitate trebuie efectuată de un distribuitor de combustibili de aviație autorizat de AACR.
4.1.3. Asigurarea cu combustibili de aviație pe terenurile temporare de aeronautică civilă se efectuează de persoane competente, desemnate responsabile prin decizii ale conducătorilor organizațiilor din care fac parte, care vor permite alimentarea cu combustibil a aeronavelor numai dacă:
a) facilitățile destinate combustibililor de aviație sunt corespunzătoare stocării și alimentării aeronavelor, conform reglementărilor aeronautice în vigoare;
b) facilitățile sunt marcate corespunzător sortimentelor de combustibil stocate;
c) probele prelevate pentru controlul vizual, înainte de alimentare, sunt corespunzătoare;
d) alimentarea se face cu respectarea prevederilor reglementărilor de profil în vigoare.
4.1.4. - (1) Persoanele responsabile cu asigurarea combustibililor de aviație vor menține înregistrări scrise, care trebuie să includă:
a) detalii despre activitatea de recepție/stocare/livrare în și din depozit a combustibilului și alimentare a aeronavelor;
b) detalii despre toate probele de combustibil luate și rezultatele testelor acelor probe (teste de laborator și pe teren);
c) detalii despre activitatea de întreținere și inspecție ale facilităților pentru combustibilii de aviație.
(2) Înregistrările trebuie făcute corect și menținute pe o perioadă de timp conform sistemului de asigurarea calității al organizației care desfășoară activitatea de asigurare cu combustibil de aviație.
4.2. Echipamente de salvare și stingerea incendiilor
În timpul desfășurării operațiunilor aeriene, pe terenurile temporare trebuie să existe cel puțin:
a) un sistem de comunicații (inclusiv GSM), care să permită contactarea serviciilor locale de salvare, pompieri etc.;
b) mijloace și materiale uzuale pentru stingerea incendiilor (echipamente de stingere care să asigure aplicarea a minimum 90 l agent de stingere cu viteze de descărcare de 60 l/min sau 90 kg de pulberi chimice de stingere, unelte, nisip etc.);
c) două truse medicale de prim ajutor, cu materiale și medicamente necesare pentru tratarea plăgilor, imobilizarea fracturilor etc.;
d) un autovehicul capabil să transporte echipamentul și personalul necesare pentru intervenție.
4.3. Proceduri de coordonare
Dacă terenurile temporare sunt amplasate în zone de control (CTR), trebuie stabilite proceduri de coordonare cu furnizorii serviciilor de trafic aerian, în conformitate cu prevederile reglementărilor aplicabile.
Capitolul V Responsabilități și obligații ale operatorilor aeronavelor
5.1. În vederea amplasării, amenajării și utilizării unui teren temporar, operatorul aeronavei implicat trebuie să dețină în prealabil:
a) acordul proprietarului terenului;
b) avizul organului administrației publice locale pe a cărui rază se află terenul respectiv.
5.2. Operatorii aeronavelor trebuie să aleagă, să amenajeze, să autorizeze și să utilizeze terenurile temporare în conformitate cu prevederile prezentei reglementări.
5.3. - (1) Operatorii aeronavelor vor organiza activitățile de zbor și conexe pe terenurile temporare în funcție de caracteristicile și performanțele aeronavelor utilizate, de recomandările producătorilor aeronavelor respective, de particularitățile activităților executate, de prevederile reglementărilor/normelor aplicabile etc.
(2) Operatorii aeronavelor vor asigura, după caz, delimitarea și semnalizarea sectoarelor de teren interzise/periculoase, instruirea corespunzătoare a tuturor persoanelor implicate direct sau indirect în activitățile de zbor sau conexe executate pe terenurile temporare în cauză, alte mijloace necesare în interesul siguranței zborului.
5.4. Suplimentar cerințelor formulate la paragraful 5.1, operatorul aeronavei care autorizează și utilizează un teren temporar trebuie să facă dovada că deține sau asigură:
a) starea fizică acceptabilă a pistei/terenului de zbor sau a ariei de decolare-aterizare și zonele de siguranță corespunzătoare;
b) echipamente minime adecvate operării în siguranță pe terenul temporar în cauză, inclusiv pentru stingerea incendiilor;
c) personal competent și cu experiență în operarea și întreținerea corespunzătoare a terenului temporar;
d) proceduri operaționale care să permită desfășurarea în siguranță a operațiunilor pe terenul temporar respectiv;
e) evaluarea și înregistrarea modificărilor survenite privind caracteristicile și amenajarea terenului temporar față de condițiile utilizării anterioare;
f) documentația tehnică de autorizare aferentă terenului temporar.
5.5. Operatorii aeronavelor care utilizează terenuri temporare autorizate de alți operatori trebuie să cunoască în prealabil și să aplice/respecte cerințele tehnice și operaționale stabilite pentru terenurile în cauză de operatorii care le-au autorizat.
5.6. - (1) Pentru siguranța operațiunilor pe toată perioada de utilizare a unui teren temporar, operatorul aeronavei trebuie să pună în aplicare o procedură pentru evaluarea și supravegherea, de către o persoană competentă, a terenului respectiv.
(2) Această procedură va ține seama de posibilele schimbări ale caracteristicilor terenului, apărute după ultima acțiune de supraveghere.
(3) Procedura menționată la alin. (1) va fi inclusă, după caz, în Manualul operațional al operatorului aeronavei.
5.7. - (1) Operatorii aeronavelor trebuie să cunoască zonele interzise, restricționate și periculoase, conform hărților din Publicația de Informare Aeronautică - AIP România, să adapteze în mod corespunzător procedurile operaționale și să informeze piloții în acest sens.
(2) De asemenea, operatorii aeronavelor trebuie să informeze piloții despre starea curentă a pistei/terenului de zbor sau a ariei de decolare-aterizare aferente terenurilor temporare, obstacolele semnificative din zonă etc.
5.8. - (1) Operatorii aeronavelor trebuie să întocmească și să dețină Lista terenurilor temporare autorizate.
(2) Lista respectivă trebuie transmisă la AACR și actualizată, după caz.
5.9. Operatorii aeronavelor trebuie să elaboreze și să dețină documentația tehnică de autorizare aferentă fiecărui teren temporar pe care operează sau își propun să opereze, potrivit prevederilor prezentei reglementări.
5.10. Față de cerințele prezentei reglementări, operatorii aeronavelor pot întreprinde acțiuni și pot aplica măsuri pe care le consideră necesare în interesul siguranței zborului, adecvate fiecărei situații și conforme cu prevederile actelor normative naționale în vigoare și ale reglementărilor aeronautice de profil.
5.11. Răspunderea pentru desfășurarea activităților de zbor pe terenurile temporare, cu respectarea reglementărilor aeronautice în vigoare privind siguranța, precum și răspunderea în cazul producerii de daune ca urmare a activității de zbor desfășurate pe astfel de terenuri, revin în totalitate operatorului aeronavei.
5.12. În perioada de valabilitate a avizului emis de organul administrației publice locale pentru un anumit teren temporar, aviz prevăzut la paragraful 5.1, zona aferentă este afectată de servituți aeronautice și, ca urmare, intră sub incidența prevederilor reglementărilor aeronautice aplicabile.
__________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.