Decizia nr. 676/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Societatea Comercială "Orange România" - S.A. în Dosarul nr. 18.075/300/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 18.075/300/2006, Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 32 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții".

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Orange România" - S.A. într-un recurs declarat împotriva unei decizii civile având ca obiect "obligația de a face".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

afectează exercitarea liberului acces la justiție prin aceea că limitează cererile ce pot fi introduse de organul care a aplicat sancțiunea și, implicit, apărările pe care persoana sancționată le poate formula. Se arată că, în speța dedusă judecății, "s-a ajuns la situația ca organul emitent al unui proces-verbal de contravenție să introducă o acțiune în justiție împotriva căreia pârâtul-contravenient nu se poate apăra, opunându-i un act administrativ valabil, prin care să dovedească remedierea faptelor ce constituie contravenție, deoarece este în imposibilitatea de a îl obține".

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă opinează în sensul constituționalității dispozițiilor legale examinate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curții, apreciază că prevederile

art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

sunt constituționale. Dispozițiile legale privind posibilitatea organului care a aplicat sancțiunea de a sesiza instanțele judecătorești în cazul în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat, în termen, celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției nu contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Mai mult, în cazul sesizării instanțelor judecătorești, contravenientul beneficiază de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au următoarea redactare:

- Art. 32 alin. (1): "În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:

a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;

b) desființarea construcțiilor realizate nelegal."

Dispozițiile art. 28 alin. (1), la care textul mai sus redat face trimitere, prevăd următoarele: "(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției."

Autorul excepției apreciază că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În opinia autorului excepției, dispozițiile

art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții îngrădesc exercitarea liberului acces la justiție și contravin caracterului echitabil al unui proces, deoarece pârâtul-contravenient, care, potrivit sancțiunii primite, a oprit executarea lucrărilor, dar nu a reușit, în termenul stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, încadrarea acestora în prevederile autorizației sau, după caz, desființarea lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, se află în imposibilitatea de a se apăra, în condițiile în care organul emitent, care are și calitatea de reclamant în proces, sesizează instanța de judecată pentru a dispune "încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației" sau "desființarea construcțiilor realizate nelegal". Cu alte cuvinte, cum încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal depinde, în egală măsură, de voința autorității administrației publice competente în materie, procesul declanșat prin sesizarea formulată de aceeași autoritate are un caracter inechitabil față de contravenient.

Curtea observă că procesul-verbal de constare a contravenției conține, potrivit

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 , un termen înăuntrul căruia contravenientul, sancționat deja cu amendă și oprirea executării lucrărilor, are posibilitatea și obligația, după caz, de a intră în legalitate prin luarea unor măsuri specifice de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare a construcțiilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia. Faptul că, pentru a intră în legalitate, contravenientul trebuie să solicite autorizația de construire aceluiași organ care a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției și a aplicat și sancțiunea nu este de natură a impieta asupra caracterului echitabil al procesului și nici asupra liberului acces la justiție. Autoritatea emitentă a autorizației de construire, autoritate ce aparține administrației publice locale, are obligația, conform art. 7 alin. (1) din legea criticată, să emită autorizația solicitată în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, în caz contrar aplicându-se reglementările în materia contenciosului administrativ. Pe de altă parte, procesul-verbal de constatare a contravenției ar trebui să cuprindă un termen rezonabil înăuntrul căruia contravenientul să aibă posibilitatea reală să între în legalitate, ceea ce implică respectarea termenelor stabilite de lege pentru obținerea autorizațiilor necesare în acest sens. Neconcordanța însă dintre aceste termene legale și cel stabilit în procesul-verbal prevăzut de

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

nu reprezintă un aspect de natură să atragă neconstituționalitatea art. 32 alin. (1) din același act normativ, acestea fiind chestiuni legate de aplicarea legii de către organele competente în materie.

În ceea ce privește competența de a sesiza instanța de judecată pentru nerespectarea măsurilor dispuse prin procesulverbal de constatare a contravenției, aceasta aparține, în mod justificat, acelorași organe abilitate să constate și să aplice sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor referitoare la autorizarea executării lucrărilor de construcții. Pe de altă parte, fiind declanșat un proces, chiar și la sesizarea organului care a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției, instanța de judecată este cea care va soluționa cauza și va dispune măsurile corespunzătoare, în cadrul unui litigiu de natură să asigure părților, deci și pârâtului, toate garanțiile procedurale pe care le presupune exercitarea liberului acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Societatea Comercială "Orange România" - S.A. în Dosarul nr. 18.075/300/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2008.