Convenția din 24 septembrie 1970

Articolul 2

Înființarea oficiilor consulare

1. Fiecare parte contractantă poate stabili oficii consulare pe teritoriul celeilalte părți contractante, cu consimțămîntul acesteia din urmă.

2. Sediul, rangul, precum și circumscripția consulară a oficiului consular se stabilesc prin înțelegere între părțile contractante.

3. Modificări în ceea ce privește sediul oficiului consular, rangul său ori circumscripția consulară se vor face, de asemenea, prin înțelegere între părțile contractante.

Articolul 3

Patenta consulară și exequaturul

1. Statul trimițător va transmite pe cale diplomatică patenta consulară ministerului afacerilor externe al statului de reședință.

2. Patenta consulară atestă calitatea șefului oficiului consular și indică numele, prenumele, clasa sa, circumscripția consulară și sediul oficiului consular.

3. Șeful oficiului consular este admis să-și exercite funcțiile, printr-o autorizație a statului de reședință, acordată sub formă de exequatur, după prezentarea patentei consulare.

4. Pînă la eliberarea exequaturului, șeful oficiului consular poate fi admis de statul de reședință, printr-o autorizație provizorie, la exercitarea funcțiilor consulare. În acest caz îi sînt aplicabile dispozițiile prezentei convenții.

Articolul 4

Notificarea către autoritățile din circumscripția consulară

Din momentul în care șeful oficiului consular este admis, chiar cu titlu provizoriu, la exercitarea funcțiilor sale, statul de reședință este obligat să informeze imediat despre aceasta autoritățile competente din circumscripția consulară. Statul de reședintă este, de asemenea, obligat să ia măsurile necesare pentru ca șeful oficiului consular să-și poată exercita funcțiile sale și să beneficieze de prevederile prezentei convenții.

Articolul 5

Exercitarea funcțiilor consulare

1. Funcțiile consulare vor fi exercitate de către funcționari consulari ai statului trimițător, în cadrul circumscripției consulare.

2. Funcțiile consulare pot fi exercitate, cînd este cazul, și de către membrii misiunii diplomatice a statului trimițător în statul de reședință. În această situație, dispozițiile prezentei convenții sînt aplicate fără a se aduce atingerea drepturilor și îndatoririlor membrilor misiunii diplomatice.

3. În afara circumscripției consulare, funcțiile consulare vor putea fi exercitate numai cu consimțămîntul prealabil al statului de reședință.

Articolul 6

Exercitarea cu titlu temporar a funcțiilor șefului oficiului consular

1. În cazul în care șeful oficiului consular este în imposibilitate să-și exercite funcțiile sale sau dacă postul este vacant, conducerea oficiului consular poate fi încredințată temporar unui funcționar consular din cadrul aceluiași oficiu consular, din cadrul altui oficiu consular al statului trimițător situat pe teritoriul statului de reședință sau unui agent diplomatic din cadrul misiunii diplomatice a statului trimițător în statul de reședință.

2. Numele și prenumele persoanei desemnate în calitate de gerant interimar vor fi notificate, în prealabil, ministerului afacerilor externe al statului de reședință.

3. Gerantul interimar se va bucura de facilitățile, drepturile, privilegiile și imunitățile acordate șefului oficiului consular prin prezenta convenție.

Articolul 7

Numărul membrilor oficiului consular

Statul trimițător stabilește numărul membrilor oficiului consular în funcție de volumul de muncă și de necesitățile unei normale desfășurări a activității oficiului. Statul de reședință poate cere totuși ca numărul membrilor oficiului consular să fie menținut în limitele a ceea ce el consideră rezonabil și normal, ținînd seama de condițiile existente în circumscripția consulară și de necesitățile efective ale oficiului consular.

Articolul 8

Cetățenia membrilor oficiului consular

1. Funcționarii consulari trebuie să fie cetățeni numai ai statului trimițător și să nu aibă domiciliul pe teritoriul statului de reședință.

2. Ceilalți membri ai oficiului consular nu pot fi decît cetățeni ai statului trimițător sau ai statului de reședință.

Articolul 9

Interzicerea unor activități

1. Membrii oficiului consular nu vor desfășura în statul de reședintă nici o activitate comercială sau o altă profesiune cu caracter lucrativ în afara funcțiilor consulare sau sarcinilor pe care le au la oficiul consular.

2. În raporturile dintre ele, părțile contractante nu vor folosi consuli onorifici.

Articolul 10

Documente de identitate

Statul de reședință va elibera fiecărui membru al oficiului consular, cetățean al statului trimițător, un document, prevăzut cu o fotografie, prin care atestă identitatea și calitatea acestuia de membru al oficiului consular.

Articolul 11

Notificarea numirilor, sosirilor și plecărilor

1. Statul trimițător va notifica, pe cale diplomatică, ministerului afacerilor externe al statului de reședință, următoarele:

a) numirea membrilor personalului consular, sosirea lor după numire, plecarea lor definitivă sau încetarea activității lor oficiale, precum și toate celelalte schimbări referitoare la funcția lor, care au loc în timpul activității acestora la oficiul consular;

b) sosirea și plecarea definitivă a membrilor de familie ai unui membru al oficiului consular și, după caz, faptul că o persoană devine membru al familiei sau pierde această calitate;

c) sosirea și plecarea definitivă a membrilor personalului privat, precum și încetarea activității lor;

d) angajarea persoanelor domiciliate în statul de reședință ca membri ai oficiului consular sau ca membri ai personalului privat, care beneficiază de facilități, drepturi, privilegii și imunități, precum și încetarea activității acestora.

2. Sosirea și plecarea definitivă se notifică în prealabil.

Articolul 12

Încetarea funcțiilor unui membru al oficiului consular

1. Funcțiile unui membru al oficiului consular încetează mai ales prin:

a) notificarea din partea statului trimițător către statul de reședință despre încetarea funcțiilor persoanei respective;

b) retragerea exequaturului, sau

c) notificarea din partea statului de reședință către statul trimițător că el a încetat să considere persoana în cauză ca membru al oficiului consular.

2. Statul de reședință poate oricînd să notifice statului trimițător, pe cale diplomatică, că un funcționar consular este considerat persona non grata sau că alt membru al oficiului consular este inacceptabil. Într-un astfel de caz, statul trimițător va rechema pe funcționarul consular sau va face să înceteze activitatea membrului oficiului consular.

3. Dacă statul trimițător nu-și îndeplinește într-un termen rezonabil obligațiile ce-i revin potrivit punctului 2, statul de reședință poate, în cazul șefului oficiului consular să-i retragă exequaturul sau, în cazul unui alt membru al oficiului consular, notificînd statului trimițător pe cale diplomatică hotărîrea luată, să nu mai recunoască acea persoană într-o astfel de calitate.

4. În situațiile menționate la punctele 2 și 3, statul de reședință nu este obligat să comunice statului trimițător motivele hotărîrii sale.

Articolul 13

Scopurile activității consulare

Prin activitatea lor, funcționarii consulari contribuie la întărirea relațiilor de prietenie și favorizează dezvoltarea relațiilor comerciale și economice dintre cele două părți contractante.

Articolul 14

Apărarea drepturilor și intereselor statului trimițător și ale cetățenilor săi

1. Funcționarul consular este îndreptățit să apere în circumscripția sa consulară drepturile și interesele statului trimițător și ale cetățenilor săi. În acest scop, el poate să se adreseze nemijlocit, oral sau în scris, autorităților judiciare sau autorităților administrative din circumscripția sa consulară.

2. Dacă intervenția funcționarului consular nu are succes sau dacă rezultă că de soluționarea cauzei respective se ocupă autorități judiciare sau autorități administrative care nu se află în circumscripția consulară, misiunea diplomatică poate să se ocupe de rezolvarea cauzei.

Articolul 15

Înregistrarea cetățenilor statului trimițător

Funcționarul consular poate să înregistreze pe cetățenii statului trimițător care au domiciliul sau reședința în circumscripția sa consulară.

Articolul 16

Reprezentarea cetățenilor statului trimițător

1. Respectînd legile și regulamentele statului de reședintă, funcționarul consular este autorizat să ia măsuri în scopul de a asigura reprezentarea corespunzătoare a cetățenilor statului trimițător în fața autorităților judiciare sau administrative ale statului de reședință. El poate cere, conform legilor și regulamentelor statului de reședință, adoptarea măsurilor provizorii în vederea apărării drepturilor și intereselor cetățenilor statului trimițător cînd aceștia, fiind absenți sau din orice altă cauză, nu-și pot apăra în timp util drepturile și interesele.

2. Funcționarul consular poate cere autorității judiciare sau administrative competente ca rezolvarea problemei respective să fie amînată pînă cînd cel în cauză, cetățean al statului trimițător, va fi informat și va avea posibilitatea ca, într-un termen rezonabil, să se prezinte sau să-și desemneze un reprezentant.

Articolul 17

Eliberarea pașapoartelor și acordarea vizelor

Funcționarul consular are dreptul:

a) să elibereze, să prelungească, să modifice, să extindă sau să retragă pașapoartele și alte documente de călătorie cetățenilor statului trimițător;

b) să acorde vize de intrare-ieșire și de tranzit persoanelor care doresc să între și să iasă din statul trimițător sau să-l tranziteze.

Articolul 18

Funcții privitoare la starea civilă

1. Funcționarul consular are dreptul să înregistreze nașterea și decesul cetățenilor statului trimițător și să elibereze certificate corespunzătoare.

2. Dispozițiile punctului 1 nu scutesc de obligația de a se face declarațiile prevăzute în legile și regulamentele statului de reședință.

Articolul 19

Funcții în materie de tutelă și curatelă

1. Funcționarul consular poate să intervină pe lîngă autoritățile judiciare sau administrative ale statului de reședință pentru apărarea drepturilor persoanelor minore sau ale altor persoane, cetățeni ai statului trimițător, pentru care este necesară o curatelă.

2. În cazul în care pentru un cetățean al statului trimițător este necesar să se numească un tutore sau un curator, autoritățile judiciare sau administrative ale statului de reședință vor informa despre aceasta oficiul consular al statului trimițător.

Articolul 20

Funcții notariale

1. În măsura în care legile și regulamentele statului de reședință permit, funcționarul consular are dreptul:

a) să primească, să întocmească și să autentifice înscrisuri cuprinzînd declarații ale cetățenilor statului trimițător;

b) să primească, să întocmească și să autentifice dispoziții testamentare și alte declarații în legătură cu succesiunile cetățenilor statului trimițător;

c) să primească, să întocmească și să autentifice înscrisuri privitoare la alte acte juridice ale cetățenilor statului trimițător, dacă acestea nu se referă la imobile aflate pe teritoriul statului de reședință sau la drepturi reale grevînd astfel de imobile;

d) să dea data certă înscrisurilor și să legalizeze semnăturile și sigiliile de pe înscrisuri ale cetățenilor statului trimițător;

e) să legalizeze semnăturile și sigiliile de pe înscrisurile care emană de la autoritățile judiciare sau administrative ale statului trimițător;

f) să legalizeze copii, traduceri și extrase de pe înscrisuri, la cererea cetățenilor statului trimițător;

g) să legalizeze semnăturile și sigiliile de pe înscrisuri care emană de la autoritățile judiciare sau de la autoritățile administrative ale statului de reședință și care urmează să fie folosite în statul trimițător;

h) să primească în păstrare înscrisuri de la cetățenii statului trimițător sau destinate acestora.

2. Funcțiile enumerate la punctul 1 se vor exercita la oficiul consular sau în alt loc, în cazul în care persoana în cauză este împiedicată din motive temeinice să se prezinte la oficiul consular.

3. Înscrisurile menționate la punctul 1, dacă sînt întocmite sau legalizate de funcționarul consular, precum și copiile, traducerile și extrasele unor astfel de acte, legalizate de el, sînt considerate în statul de reședință ca acte oficiale sau legalizate oficial și au aceeași valoare juridică și forță probantă ca cele întocmite sau legalizate de autoritățile judiciare, administrative sau de persoane oficiale din statul de reședință.

Articolul 21

Funcții în materie de succesiuni

1. Autoritatea statului de reședință, competentă să înregistreze decesul, va transmite funcționarului consular, cu scutire de taxe și gratuit, certificatul de deces al unui cetățean al statului trimițător.

2. Autoritățile judiciare sau administrative ale statului de reședință, care se ocupă de soluționarea succesiunii rămase de la un cetățean al statului trimițător, vor comunică funcționarului consular toate informațiile de care dispun cu privire la activul succesoral, moștenitori, legatari, domiciliul sau reședința lor, precum și cu privire la eventuala existență a unui testament.

3. Autoritățile judiciare sau administrative competente ale statului de reședință vor anunța fără întîrziere pe funcționarul consular al statului trimițător, atunci cînd la o succesiune deschisă pe teritoriul statului de reședință sînt chemați moștenitori sau legatari, cetățeni ai statului trimițător.

4. Funcționarul consular are următoarele atribuții cu privire la o succesiune rămasă de la un cetățean al statului trimițător sau cu privire la o succesiune la care sînt chemați moștenitori sau legatari, cetățeni ai statului trimițător:

a) să participe la întocmirea inventarului succesiunii;

b) să ia legătura cu autoritățile judiciare sau cu alte autorități competente ale statului de reședință în vederea luării de măsuri de conservare a succesiunii, precum și pentru a evita degradarea ori distrugerea sau, cînd este cazul, pentru vînzarea bunurilor succesiunii.

Atribuțiile funcționarului consular pot fi exercitate și de către împuterniciți ai acestuia.

5. Dacă după îndeplinirea procedurii succesorale pe teritoriul statului de reședință, mobilele succesiunii sau produsul vînzării imobilelor revin unui moștenitor sau legatar care are domiciliul pe teritoriul statului trimițător și care nu a participat personal sau prin împuternicit la procedura succesorală, sus-menționatele bunuri sau produsul vînzării lor vor fi predate funcționarului consular al statului trimițător pentru a fi puse la dispoziția moștenitorului sau legatarului.

6. Bunurile sau produsul vînzării lor prevăzute la punctul 5 vor fi predate funcționarului consular după plata datoriilor declarate în termenul prescris de legislația statului de reședință sau după garantarea acestora.

7. Bunurile sau produsul vînzării lor vor fi transmise de către funcționarul consular din statul de reședință în statul trimițător, cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la restricțiile de export și a reglementărilor valutare ale statului de reședință.

8. În cazul în care un cetățean al statului trimițător care nu are domiciliul în statul de reședință a decedat în acest stat în timpul unei călătorii, bunurile pe care le are cu el vor fi predate fără altă formalitate funcționarului consular al statului trimițător, cu excepția acelora care fac obiectul unei prohibiții la export în momentul decesului. Bunurile care nu se predau funcționarului consular urmează regimul prevăzut de legile și regulamentele statului de reședință.

9. Funcționarul consular căruia i s-au predat bunuri potrivit punctului 8 urmează să plătească, datoriile făcute de persoana decedată în timpul șederii sale în statul de reședință, pînă la concurența valorii bunurilor.

10. Dispozițiile punctului 7 se aplică în mod corespunzător și în cazurile prevăzute la punctele 8 și 9.

Articolul 22

Funcții privitoare la navigația maritimă și fluvială

1. Funcționarul consular poate să acorde asistență navelor statului trimițător care intră într-un port sau într-un alt loc de ancorare din circumscripția sa consulară. El poate, de asemenea, să primească declarații și să elibereze documente privind:

a) înmatricularea unei nave în registrul statului trimițător sau radierea ei din registrul de înmatriculare;

b) armarea sau dezarmarea unei nave a statului trimițător;

c) cumpărarea navelor destinate a fi înmatriculate în registrul statului trimițător sau vînzarea navelor acestui stat în străinătate;

d) dezmembrarea navelor statului trimițător.

În ceea ce privește armarea, dezarmarea și dezmembrarea unei nave a statului trimițător în statul de reședință, funcționarul consular va consulta autoritățile competente ale statului de reședință.

2. Funcționarul consular poate să ia legătura cu echipajele navelor statului trimițător, să le viziteze, să verifice și să confirme documentele de bord, precum și documentele cu privire la încărcătură și să asigure aplicarea legilor și a altor reglementări privind navigația, ale statului trimițător. El poate de asemenea, să ia măsuri pentru a asigura ordinea și disciplina pe navă.

3. În cazul cînd autoritățile judiciare sau administrative ale statului de reședință intenționează să ia măsuri de asigurare, executare sau orice alte măsuri de constrîngere pe o navă a statului trimițător, vor înștiința în prealabil pe funcționarul consular, pentru ca acesta să poată asista la luarea unor astfel de măsuri. Dacă, în cazurile urgente, înștiințarea funcționarului consular nu a fost posibilă, iar acesta nu a fost prezent la luarea măsurilor, autoritățile judiciare sau administrative ale statului de reședință vor informa neîntîrziat pe funcționarul consular despre măsurile luate.

4. Funcționarul consular va fi informat în cazul în care membrii echipajului navei urmează să fie interogați de către autoritățile judiciare sau administrative ale statului de reședință. În cazurile urgente, cînd nu a fost posibilă înștiințarea, funcționarul consular va îi informat ulterior fără întîrziere.

5. Dispozițiile punctelor 3 și 4 nu se aplică controlului pașapoartelor, controlului vamal și sanitar.

6. Dacă o navă a statului trimițător este naufragiată, eșuată sau în alt mod avariată în apele teritoriale sau naționale ale statului de reședință, autoritățile competente ale acestui stat vor înștiința neîntîrziat pe funcționarul consular despre aceasta și îl vor informa despre măsurile luate pentru a salva și ocroti pasagerii, echipajul, nava, încărcătura și proviziile, precum și despre împrejurările în care asemenea măsuri au fost luate. Aceste autorități vor acorda, de asemenea, funcționarului consular sprijinul necesar pentru luarea măsurilor ce se impun ca urmare a naufragiului, eșuării sau altor avarii și îl vor invita să asiste la constatarea cauzelor acestora și la strîngerea dovezilor. Funcționarul consular poate să solicite autorităților statului de reședință luarea măsurilor necesare în vederea salvării și ocrotirii pasagerilor, echipajului, navei, încărcăturii și proviziilor.

7. În cazul naufragiului, eșuării sau avariei unei nave a unui stat terț, avînd la bord o încărcătură aparținînd unui cetățean al statului trimițător, autoritățile competente ale statului de reședință vor informa fără întîrziere oficiul consular respectiv asupra măsurilor întreprinse pentru salvarea și conservarea încărcăturilor. Funcționarul consular poate să ceară autorităților competente ale statului de reședință să ia măsurile corespunzătoare în vederea salvării și conservării încărcăturii.

8. În cazul în care prevederile punctului 6 se aplică unei nave a statului trimițător în absența proprietarului sau a altei persoane autorizate, funcționarul consular va avea dreptul să ia în numele acestuia măsuri pentru conservarea și administrarea navei și proviziilor. El poate, de asemenea, în absența proprietarului sau a altei persoane autorizate, să ia în numele acestuia aceleași măsuri în cazurile în care încărcătura unei astfel de nave aparține unui cetățean al statului trimițător.

9. În cazul cînd încărcătura aparținînd cetățeanului statului trimițător este adusă de pe o navă a unui stat terț, căreia prevederile punctului 7 îi sînt aplicabile, fiind găsită pe sau aproape de coasta statului de reședință sau este adusă într-un port al acestuia și proprietarul sau altă persoană autorizată este absentă, funcționarul consular va avea dreptul să ia în numele acestuia măsuri de conservare și administrare a încărcăturii.

Articolul 23

Funcții privitoare la navigația aeriană

Prevederile articolului 22 sînt aplicabile în mod corespunzător și aeronavelor.

Articolul 24

Alte funcții consulare

Funcționarii consulari pot exercita orice alte funcții consulare încredințate de statul trimițător și la care statul de reședință, fiind încunoștințat în prealabil, nu se opune.

Articolul 25

Facilități pentru activitatea oficiului consular

Statul de reședință acordă toate facilitățile pentru îndeplinirea funcțiilor oficiului consular.

Articolul 26

Folosirea stemei de stat și a drapelului național

1. Pe clădirea oficiului consular, la intrare, precum și la reședința Șefului oficiului consular, poate fi așezată stema statului trimițător.

2. Drapelul statului trimițător poate fi arborat pe clădirea oficiului consular, la reședința șefului oficiului consular și pe mijloacele de transport folosite de șeful oficiului consular în exercitarea activității sale oficiale.

3. Pe clădirea oficiului consular cît și la intrarea acesteia poate fi așezată o inscripție cu denumirea oficiului consular.

4. În exercitarea dreptului acordat de prezentul articol se va ține seama de legile, regulamentele și uzanțele statului de reședință.

Articolul 27

Facilități pentru procurarea localurilor și locuințelor

1. Statul de reședință va facilita, potrivit legilor și regulamentelor sale, achiziționarea pe teritoriul său, de către statul trimițător, a localurilor necesare oficiului consular, sau va sprijini statul trimițător să-și procure aceste localuri într-un alt mod.

2. Dacă este cazul, statul de reședință va sprijini, de asemenea, oficiul consular în obținerea de locuințe corespunzătoare pentru membrii oficiului consular.

Articolul 28

Inviolabilitatea localurilor consulare și a reședinței șefului oficiului consular

1. Localurile consulare și reședința șefului oficiului consular sînt inviolabile.

2. Autoritățile judiciare și administrative ale statului de reședință nu pot pătrunde în localurile consulare sau în reședința șefului oficiului consular decît cu consimțămîntul șefului oficiului consular, al unei persoane desemnate de acesta sau al șefului misiunii diplomatice a statului trimițător.

3. Statul de reședință are obligația de a lua toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica pătrunderea cu forța în localurile consulare, deteriorarea acestora, tulburarea liniștii sau atingerea prestigiului oficiului consular.

4. Localurile consulare, mobilierul lor, precum și alte bunuri ale oficiului consular, inclusiv mijloacele de transport, nu pot face obiect de rechiziție pentru scopuri de apărare națională sau utilitate publică.

Articolul 29

Scutiri fiscale privind localurile consulare și locuințele membrilor oficiului consular

1. Localurile consulare și locuințele membrilor oficiului consular, proprietate a statului trimițător sau închiriate, sînt scutite de impozite și taxe de orice fel - naționale, regionale sau comunale - cu excepția taxelor percepute pentru remunerarea serviciilor prestate.

2. Scutirile fiscale prevăzute la punctul 1 nu se aplică impozitelor și taxelor care, conform legilor și regulamentelor statului de reședință, sînt în sarcina persoanei care a contractat cu statul trimițător.

Articolul 30

Inviolabilitatea arhivelor consulare

Arhivele și documentele consulare sînt inviolabile în orice moment și oriunde s-ar afla ele.

Articolul 31

Libertatea de comunicare

1. Statul de reședință va permite și înlesni libertatea de comunicare a oficiilor consulare ale statului trimițător pentru orice scopuri oficiale. Pentru comunicarea cu guvernul său, precum și cu misiunile diplomatice și cu alte oficii consulare ale statului trimițător, oriunde s-ar afla acestea, oficiul consular poate folosi toate mijloacele legale de comunicare, inclusiv curieri diplomatici sau consulari, valiza diplomatică sau consulară și mesajele în clar sau cifrate. Totuși, oficiul consular nu poate instala sau utiliza un post emițător de radio decît cu consimțămîntul statului de reședință.

2. Corespondența oficiului consular și valiza consulară sînt inviolabile; ele nu pot fi deschise, examinate sau reținute. În cazul în care autoritățile competente ale statului de reședință au motive temeinice să presupună că acestea conțin altceva decît corespondență, documente oficiale și obiecte în sensul punctului 3, ele vor fi returnate la locul de origine.

3. Valiza consulară sau coletele ei, dacă este alcătuită din mai multe colete, trebuie să fie sigilate, să aibă semne exterioare vizibile ale caracterului lor și nu pot conține decît corespondență oficială, documente și obiecte destinate exclusiv pentru scopuri oficiale.

4. Curierul consular trebuie să posede un document oficial care să ateste calitatea sa și numărul coletelor care constituie valiza consulară. El trebuie să fie cetățean al statului trimițător și să nu aibă domiciliul pe teritoriul statului de reședință. În exercitarea atribuțiilor sale, curierul consular este protejat de statul de reședință. El se bucură de inviolabilitate personală, neputînd fi reținut sau supus oricărei alte forme de limitare a libertății personale.

5. Valiza consulară poate fi încredințată comandantului unei aeronave aparținînd aviației civile, al cărei loc de destinație este un aeroport autorizat. Comandantul aeronavei trebuie să posede un document oficial atestînd numărul coletelor care formează, valiza consulară; el nu este considerat curier consular. Oficiul consular poate trimite un membru al său să preia nemijlocit și nestînjenit valiza consulară de la comandantul aeronavei. Dispozițiile punctului 2 privind retrimiterea valizei consulare se aplică în mod corespunzător.

Articolul 32

Comunicarea cu cetățenii statului trimițător și protecția lor

1. Funcționarul consular are dreptul să comunice cu cetățenii statului trimițător, să-i viziteze și să-i îndrume. Cetățenii statului trimițător au dreptul să comunice cu funcționarul consular și să-l viziteze.

2. Cînd în circumscripția consulară un cetățean al statului trimițător a fost arestat sau supus oricărei forme de limitare a libertății personale, autoritățile judiciare sau administrative ale statului de reședință vor încunoștința despre aceasta oficiul consular al statului trimițător la cererea celor interesați, fără întîrziere și în orice caz nu mai tîrziu de 5 zile din momentul arestării sau luării măsurii de limitare a libertății personale. După ce s-a făcut comunicarea prevăzută mai sus, autoritățile judiciare sau administrative ale statului de reședință vor transmite, fără întîrziere oficiului consular corespondența sau alte comunicări adresate acestuia de către o asemenea persoană. Aceste autorități vor informa fără întîrziere pe cetățeanul în cauză despre dreptul pe care îl are de a comunică cu funcționarul consular.

3. Funcționarul consular are dreptul să primească corespondență sau alte comunicări din partea cetățeanului statului trimițător supus oricărei forme de limitare a libertății personale, să-l viziteze și să comunice cu el. Acest drept poate fi exercitat cel mai tîrziu de la împlinirea termenului de 7 zile de cînd s-a luat măsura limitării libertății personale sub orice formă ar fi aceasta.

Funcționarul consular se va abține să intervină pentru un cetățean supus oricărei forme de privare sau limitare a libertății personale, dacă acesta se opune în mod expres în prezența funcționarului consular și a unui reprezentant al autorității unde este deținut.

4. Drepturile prevăzute în alineatele 1, 2 și 3 se exercită potrivit legilor și regulamentelor statului de reședință.

Articolul 33

Comunicarea cu autoritățile statului de reședință

În exercitarea funcțiilor ce-i revin potrivit prezentei convenții, funcționarul consular poate să se adreseze:

a) autorităților judiciare și administrative locale din circumscripția consulară;

b) autorităților centrale competente ale statului de reședință, dacă și în măsura în care legile și regulamentele acestui stat sau acordurile internaționale permit aceasta.

Articolul 34

Libertatea de deplasare

Sub rezerva legilor și regulamentelor referitoare la zonele în care accesul este interzis sau supus unor reguli speciale din motive de securitate națională, statul de reședință asigură membrilor oficiului consular libertatea de deplasare și de circulație pe teritoriul său.

Articolul 35

Drepturi și taxe consulare

1. Oficiul consular poate, pe teritoriul statului de reședință, realiza drepturile și percepe taxele pe care legile și regulamentele statului trimițător le prevăd pentru actele consulare.

2. Sumele încasate cu titlu de drepturi și taxe prevăzute la punctul 1 sînt scutite de orice impozite și taxe în statul de reședință.

Articolul 36

Facilități ale membrilor oficiului consular

Statul de reședință va lua toate măsurile pentru a asigura membrilor oficiului consular posibilitatea de a-și desfășura activitatea și de a se bucura de facilitățile, drepturile, imunitățile și privilegiile acordate prin prezenta convenție.

Articolul 37

Protecția funcționarilor consulari

Statul de reședință va trata pe funcționarii consulari cu respectul care li se cuvine și va lua toate măsurile necesare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertății și demnității lor.

Articolul 38

Imunitatea și inviolabilitatea personală a șefului oficiului consular

1. Șeful oficiului consular nu este supus jurisdicției civile, penale și administrative a statului de reședință.

2. Dispozițiile alineatului precedent nu se aplică în caz de acțiune civilă:

a) care rezultă din încheierea unui contract pe care șeful oficiului consular nu l-a încheiat în mod expres sau împuternicit în numele statului trimițător;

b) intentată de un terț pentru pagube rezultate dintr-un accident cauzat în statul de reședință de un vehicul terestru, o navă sau aeronavă.

3. Persoana șefului oficiului consular este inviolabilă. Nici o măsură de executare nu poate fi luată împotriva acesteia, în afară de cazurile prevăzute la literele a și b de la punctul 2 și numai dacă executarea poate avea loc fără a se aduce atingerea inviolabilității persoanei sau locuinței sale.

Articolul 39

Imunitatea de jurisdicție a membrilor oficiului consular

1. Funcționarii consulari, alții decît șeful oficiului consular, și angajații consulari nu sînt supuși jurisdicției autorităților judiciare sau administrative ale statului de reședintă pentru activitățile desfășurate în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

2. Totuși, dispozițiile punctului 1 nu se aplică în caz de acțiune civilă;

a) care rezultă din încheierea unui contract făcut de un funcționar consular sau angajat consular, care nu a fost încheiat în mod expres sau implicit în numele statului trimițător;

b) intentată de un terț pentru pagube rezultate dintr-un accident cauzat în statul de reședință de un vehicul terestru, o navă sau aeronavă.

Articolul 40

Inviolabilitatea personală a funcționarilor consulari, alții decît șeful oficiului consular

1. Funcționarii consulari, alții decît șeful oficiului consular, nu pot fi supuși pentru activitățile desfășurate în afara atribuțiilor legate de calitatea pe care o au:

a) unor măsuri de reținere sau de arestare preventivă, decît în cazul comiterii unei infracțiuni grave și numai ca urmare a unei hotărîri a autorităților judiciare competente ale statului de reședință;

b) altor măsuri privative de libertate, decît în cazul executării unei hotărîri judecătorești definitive.

2. Prin infracțiune gravă se înțelege, în sensul prezentului articol, orice infracțiune pentru care legile statului de reședință prevăd o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani sau mai mare.

3. În cazul în care se pornește acțiunea penală împotriva unui funcționar consular, acesta este obligat să se prezinte în fața autorităților judiciare sau administrative competente. În timpul desfășurării acțiunii penale, funcționarul consular trebuie tratat cu considerația cuvenită calității sale oficiale și, cu excepția cazului prevăzut la punctul 1, în așa fel încît să stînjenească cît mai puțin posibil exercitarea funcțiilor consulare.

Dacă în împrejurările menționate la punctul 1 s-a ivit necesitatea punerii unui funcționar consular în stare de detenție preventivă, acțiunea penală îndreptată contra lui trebuie să fie pornită în termenul cel mai scurt posibil.

Articolul 41

Notificarea în caz de urmărire penală sau de măsuri privative de libertate

În caz de urmărire penală sau de luare a unor măsuri privative de libertate împotriva unui membru al personalului consular sau împotriva unui membru de familie al acestuia autoritățile judiciare sau administrative ale statului de reședință vor informa fără întîrziere despre aceasta oficiul consular.

Articolul 42

Depunerea de mărturie

1. Membrii oficiului consular pot fi citați să depună mărturie în cursul unei proceduri judiciare sau administrative. Dacă un funcționar consular refuză să se prezinte sau să depună mărturie, nici o măsură coercitivă sau altă sancțiune nu-i va fi aplicată. Angajații consulari și membrii personalului de serviciu al oficiului consular nu pot refuza să depună mărturie decît în cazurile prevăzute la punctul 3 al prezentului articol.

2. Autoritatea judiciară sau administrativă care cere mărturia va evita ca un funcționar consular să fie stînjenit în îndeplinirea funcțiilor sale. Această autoritate poate primi mărturia unui funcționar consular la reședința lui sau la oficiul consular sau să accepte o declarație scrisă din partea acestuia, în toate cazurile cînd acest lucru este posibil.

3. Membrii oficiului consular nu sînt obligați să depună mărturie asupra faptelor legate de exercitarea funcțiilor lor și să prezinte corespondență și documente oficiale referitoare la acestea. Ei au, de asemenea, dreptul de a refuza să depună mărturie în calitate de experți asupra legislației statului trimițător.

4. Funcționarii consulari care depun mărturie nu pot fi obligați să presteze jurămînt.

Articolul 43

Scutirea de prestații personale și de alte obligații

1. Membrii oficiului consular sînt scutiți în statul de reședință de obligații și orice alte măsuri cu caracter militar, de prestații personale de orice natură, precum și de orice contribuție ce s-ar datora în locul acestora.

2. Membrii oficiului consular sînt scutiți, de asemenea, de orice obligații prevăzute de legile și regulamentele statului de reședință în materie de înregistrare a străinilor și de permis de ședere.

Articolul 44

Scutiri fiscale

1. Funcționarii consulari și angajații consulari sînt scutiți de orice impozite și taxe, personale sau reale, naționale, regionale și comunale, cu excepția:

a) impozitelor indirecte care sînt în mod normal cuprinse în prețul mărfurilor sau al serviciilor;

b) impozitelor și taxelor asupra bunurilor imobile proprietate personală, situate pe teritoriul statului de reședință;

c) impozitelor și taxelor succesorale, precum și a acelora privind transmiterea bunurilor, percepute de statul de reședință, sub rezerva dispozițiilor literei b a articolului 46;

d) impozitelor și taxelor asupra cîștigurilor private care își au sursa în statul de reședință, precum și asupra unor elemente ale patrimoniului, aflate în acest stat;

e) impozitelor și taxelor percepute ca remunerații pentru servicii particulare prestate;

f) taxelor de înregistrare, de grefă, de ipotecă și de timbru.

2. Membrii personalului de serviciu al oficiului consular sînt scutiți de impozite și taxe asupra salariilor pe care le primesc.

3. Membrii oficiului consular care angajează persoane ale căror retribuții sau salarii nu sînt scutite de impozitul pe venit în statul de reședință trebuie să respecte obligațiile pe care legile și regulamentele acestui stat le impun celor ce angajează, în materie de percepere a impozitului pe venit.

Articolul 45

Scutiri de taxe vamale și de control vamal

1. Statul de reședință va acorda, în conformitate cu legile și regulamentele sale, scutiri de plată oricăror taxe vamale pentru importul sau reexportul de pe teritoriul acestuia al obiectelor destinate:

a) uzului oficial al oficiului consular;

b) folosinței personale a funcționarilor consulari și membrilor familiilor lor, inclusiv bunurile destinate instalării lor; articolele de consum nu trebuie să depășească cantitățile necesare pentru folosirea directă de către cei interesați.

Scutirile astfel recunoscute nu privesc cheltuielile de depozit, transport și alte servicii similare.

2. Angajații consulari beneficiază de privilegiile și scutirile prevăzute la punctul 1 pentru obiectele importate cu ocazia primei lor instalări.

3. Bagajele personale însoțite de funcționarii consulari sînt scutite de control vamal. Acestea nu pot fi supuse controlului decît dacă există motive serioase să se presupună că ar conține alte obiecte decît cele indicate la punctul 1 sau obiecte interzise la export sau import de către legile și regulamentele statului de reședință, ori supuse carantinei. În aceste cazuri, controlul vamal trebuie să aibă loc în prezența funcționarului consular.

Articolul 46

Bunurile unui membru decedat al oficiului consular

În caz de deces al unui membru al oficiului consular sau al unui membru de familie al acestuia, statul de reședință este obligat:

a) să permită exportarea bunurilor mobile ale defunctului, cu excepția acelora care au fost dobîndite în statul de reședință și care fac obiectul unei prohibiții la export în momentul decesului;

b) să nu perceapă taxe naționale, regionale sau comunale de succesiune nici de transmitere asupra bunurilor mobile a căror existență în statul de reședință se datorează exclusiv prezenței în acest stat a defunctului în calitate de membru al oficiului consular sau de membru de familie al acestuia.

Articolul 47

Scutirea de regimul asigurărilor sociale

1. Sub rezerva dispozițiilor punctului 3 din prezentul articol, membrii oficiului consular sînt exceptați, în ceea ce privește serviciile pe care ei le aduc statului trimițător, de la dispozițiile privind asigurările sociale în vigoare în statul de reședință.

2. Scutirea prevăzută la punctul 1 se aplică și membrilor personalului privat care sînt în serviciul exclusiv al membrilor oficiului consular, în măsura în care aceștia:

a) nu sînt cetățeni ai statului de reședință și nu domiciliază în acest stat și

b) sînt supuși prevederilor legale ale statului trimițător sau ale unui stat terț, privind asigurările sociale.

3. Membrii oficiului consular care au în serviciul lor persoane cărora scutirea prevăzută la punctul 2 nu li se aplică trebuie să respecte obligațiile pe care dispozițiile privind asigurările sociale ale statului de reședință le impun celui care angajează.

Articolul 48

Renunțarea la privilegii și imunități

1. Statul trimițător poate renunța, în ceea ce privește un membru al oficiului consular, la privilegiile și imunitățile prevăzute în articolele 38, 39, 40 și 42.

2. Renunțarea trebuie să fie întotdeauna expresă și să fie comunicată în scris statului de reședință.

3. Dacă un funcționar consular sau un angajat consular angajează o procedură într-o materie în care ar beneficia de imunitate de jurisdicție potrivit articolelor 38 și 39, el nu poate invoca imunitatea față de nici o cerere reconvențională legată direct de cererea principală.

4. Renunțarea la imunitatea de jurisdicție pentru o acțiune civilă sau administrativă nu implică renunțarea la imunitatea de executare a hotărîrii, pentru care este necesară o renunțare distinctă.

Articolul 49

Membrii de familie ai membrilor oficiului consular

1. Membrii de familie ai șefului oficiului consular se bucură de imunitate de jurisdicție penală și inviolabilitate personală cu condiția să nu fie cetățeni ai statului de reședință, să nu aibă domiciliul pe teritoriul statului de reședință și să nu exercite vreo activitate cu caracter lucrativ în statul de reședință.

2. Facilitățile și privilegiile acordate funcționarilor consulari și angajaților consulari potrivit articolelor 43, 44, 45 și 47 din prezenta convenție vor fi acordate și membrilor de familie ai acestora cu condiția ca aceștia să nu fie cetățeni ai statului de reședință, să nu aibă domiciliul în statul de reședință și să nu exercite vreo activitate cu caracter lucrativ în statul de reședință.

3. Facilitățile și privilegiile acordate membrilor personalului de serviciu potrivit articolelor 43 și 47 vor fi acordate și membrilor de familie ai acestora cu condiția ca aceștia să nu fie cetățeni ai statului de reședință, să nu aibă domiciliul în statul de reședință și să nu exercite vreo activitate cu caracter lucrativ în statul de reședință.

Articolul 50

Membrii ai oficiului consular, cetățeni ai statului de reședință

Membrii oficiului consular, cetățeni ai statului de reședință sau domiciliați în acest stat, beneficiază, cu privire la activitățile lor oficiale, de imunitatea și inviolabilitatea personală prevăzută în articolele 39 și 40, precum și de privilegiul prevăzut în articolul 42 punctul 3.

Articolul 51

Începutul și sfîrșitul imunităților și privilegiilor

1. Membrii oficiului consular beneficiază de privilegiile și imunitățile prevăzute în prezenta convenție din momentul intrării pe teritoriul statului de reședință pentru a-și ocupa postul sau din momentul cînd încep să-și exercite funcțiile, dacă se găsesc pe acest teritoriu.

2. Membrii de familie ai persoanelor menționate la punctul 1, precum și membrii personalului privat, beneficiază de privilegiile prevăzute de prezenta convenție:

a) din momentul în care membrii oficiului consular încep să se bucure de imunități și privilegii potrivit punctului 1;

b) din momentul intrării pe teritoriul statului de reședință, dacă au intrat pe acest teritoriu ulterior datei prevăzute la litera "a";

c) din momentul cînd au devenit membri de familie sau membri ai personalului privat al membrului oficiului consular, dacă au dobîndit această calitate ulterior momentului prevăzut la litera "b".

3. Dacă activitatea oficială a unui membru al oficiului consular încetează, privilegiile și imunitățile sale precum și ale celorlalte persoane, membri ai familiei sale sau ai membrilor personalului privat al acestuia, încetează în momentul plecării persoanei respective din statul de reședință sau după expirarea unui termen rezonabil acordat în acest scop. Privilegiile și imunitățile persoanelor menționate la punctul 2 încetează în momentul pierderii calității lor de membru al familiei sau de membru al personalului privat al unui membru al oficiului consular. Totuși, dacă aceste persoane înțeleg să părăsească teritoriul statului de reședință într-un termen rezonabil, privilegiile și imunitățile subzistă pînă la plecarea lor.

4. Pentru activitățile întreprinse de un funcționar consular sau de un angajat al personalului tehnic sau administrativ în îndeplinirea sarcinilor lor oficiale, imunitatea de jurisdicție subzistă totuși pe timp nelimitat.

5. În cazul decesului unui membru al oficiului consular, membrii familiei sale continuă să se bucure de privilegiile și imunitățile care le sînt recunoscute prin prezenta convenție, pînă la părăsirea teritoriului statului de reședință, sau la expirarea unui termen rezonabil acordat în acest scop.

Articolul 52

Asigurarea de răspundere civilă

1. Pentru vehiculele terestre, navele și aeronavele proprietate a statului trimițător, folosite de oficiul consular, precum și pentru cele aparținînd membrilor oficiului consular sau membrilor familiilor acestora, este obligatorie asigurarea în mod corespunzător pentru pagube ce s-ar cauza terților.

2. În măsura în care nu se prevede astfel prin legile și regulamentele statului de reședință, dispozițiile punctului 1 nu sînt aplicabile persoanelor care sînt cetățeni ai statului de reședință sau care își au domiciliul în acest stat.

Articolul 53

Respectarea legilor și regulamentelor statului de reședință

1. Fără a aduce atingerea imunităților și privilegiilor prevăzute în prezenta convenție, persoanele care beneficiază de aceste imunități și privilegii au obligația de a respecta legile și regulamentele statului de reședință și de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.

2. Localurile consulare nu vor fi utilizate într-un mod incompatibil cu exercitarea funcțiilor consulare.

Articolul 54

Ratificarea

Prezenta convenție va fi supusă ratificării, iar instrumentele de ratificare vor fi schimbate la București, cît mai curînd posibil.

Articolul 55

Intrarea în vigoare și denunțarea

Prezenta convenție va intra în vigoare în a treizecea zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare și va rămîne în vigoare pînă cînd una dintre părțile contractante o va denunța cu un preaviz scris notificat cu un an înainte, în orice caz nu înainte de cel de-al zecelea an de la data intrării sale în vigoare.

Încheiată la Viena la 24 septembrie 1970, în două exemplare originale, fiecare în limba română și limba germană, ambele texte fiind autentice.