Decizia nr. 632/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (3) și

art. 54 alin. (1) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , precum și ale art. 176 și 497 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Kocsis Sandor în Dosarul nr. 602/43/2007 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 31 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 602/43/2007, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (3) și

art. 54 alin. (1) din Legea nr. 7/1996

a cadastrului și a publicității imobiliare, precum și ale art. 176 și 497 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Kocsis Sandor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că instituirea unor reguli de probațiune speciale în materia drepturilor reale imobiliare, pe de o parte, și eliminarea exercitării efective a principiului contradictorialității și publicității, pe de altă parte, dăunează grav finalității procesului civil, creând premisele discriminării uneia dintre părțile aflate în proces, împrejurare ce contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 și 21.

Mai mult, în condițiile în care pe perioada valabilității extrasului de carte funciară necesar pentru autentificarea actelor prin care se constituie, se modifică sau se stinge un drept real imobiliar, solicitat de notarul public, registratorul nu va putea efectua niciun fel de înscriere în cartea funciară, cum ar fi actul executorului judecătoresc de punere în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, autorul excepției apreciază că este încălcat dreptul la un proces echitabil, precum și prevederile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul de proprietate.

Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă consideră dispozițiile criticate ca fiind constituționale, arătând că evidențele care alcătuiesc registrul cadastral de publicitate imobiliară pot fi cercetate de orice persoană, iar la cerere se eliberează extrase, certificate sau copii, potrivit legii. Textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, ci constituie expresia garantării dreptului de proprietate și asigurării securității circuitului civil.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 41 alin. (3) și ale

art. 54 alin. (1) din Legea nr. 7/1996

a cadastrului și a publicității imobiliare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, care au următorul conținut:

- Art. 41 alin. (3): "Nicio autoritate nu va putea cere trimiterea originalului cărții funciare sau a planurilor de identificare a imobilelor.";

- Art. 54 alin. (1): "Notarul public care a întocmit actul privitor la un drept tabular este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară la biroul teritorial în a cărei rază de activitate se află imobilul. Despre exercitarea acestei obligații se va face mențiune expresă în cuprinsul actului sau, după caz, al certificatului de moștenitor. Mențiunea se va face în cazul în care pentru bunurile din masa succesorală s-a deschis carte funciară sau există documentație cadastrală. La autentificarea actelor prin care se constituie, se modifică sau se stinge un drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciară pentru autentificare sau, după caz, certificat de sarcini. Pe perioada valabilității extrasului de carte funciară pentru autentificare, registratorul nu va efectua niciun fel de înscriere în cartea funciară, cu excepția aceleia pentru care a fost eliberat extrasul."

De asemenea, sunt criticate și dispozițiile art. 176 și 497 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 176: "Instanța nu va putea cere trimiterea cărților funciare și a planurilor, a registrelor autorităților, precum și a înscrisurilor originale depuse la instanțe sau notari publici. Cercetarea acestor înscrisuri se va face, cu citarea părților, de un magistrat delegat sau, dacă înscrisul se găsește în altă localitate, prin delegație de către instanța respectivă.";

- Art. 497: "După întocmirea procesului-verbal de situație executorul va soma pe debitor că, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal. Somația de plată ce va fi comunicată debitorului va cuprinde pe lângă cele arătate de art. 387 și datele de identificare a imobilului cuprinse în procesul-verbal de situație, precum și mențiunea că s-a luat măsura înscrierii în cartea funciară.

Executorul va lua măsuri ca somația prevăzută la alin. 1 să fie înscrisă în cartea funciară.

Când se urmăresc mai multe imobile, înscrise la același sau la birouri de carte funciară diferite, pentru o creanță garantată cu ipotecă colectivă, somația se va înainta biroului de carte funciară la care este înscrisă ipoteca principală, care, după ce a săvârșit notările prevăzute de lege, va trimite din oficiu o copie de pe încheierile sale biroului de carte funciară secundară.

Drepturile reale înscrise după notarea somației de plată în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor și adjudecatarului, în afară de cazurile expres prevăzute de lege sau de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau terțul dobânditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanțelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 care consacră principiul egalității în drepturi a cetățenilor și ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în temeiul

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 , orice persoană are dreptul de a solicita cercetarea cărții funciare și a celorlalte evidențe care alcătuiesc registrul cadastral de publicitate imobiliară, cu excepția evidențelor care privesc siguranța națională. Alineatul 2 al aceluiași articol instituie obligația corelativă a deținătorului cărților funciare de a elibera extrase, certificate sau copii certificate conform cu originalul de pe cărțile funciare, planuri sau înscrisuri. Aceste dispoziții sunt menite să asigure accesul oricărei persoane interesate la evidențele înscrise în cartea funciară cu privire la actele și faptele juridice referitoare la imobilele dintr-un anumit teritoriu administrativ, realizate de către oficiile teritoriale de cadastru și publicitate imobiliară.

În situația în care, în cadrul unui proces, este necesară administrarea probei cu înscrisuri, iar instanța încuviințează cercetarea cărților funciare și a planurilor, a registrelor autorităților, precum și a înscrisurilor originale depuse la instanțe sau notari publici, potrivit dispozițiilor art. 176 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cercetarea acestora se va face cu citarea părților de un magistrat delegat sau, dacă înscrisul se găsește în altă localitate, prin comisie rogatorie, conform art. 169 din Codul de procedură civilă. Așa fiind, textul de lege criticat satisface exigențele constituționale privitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât asigură cercetarea înscrisurilor originale în prezența părților de către un magistrat al instanței competente să soluționeze cauza dedusă judecății. Reglementarea potrivit căreia nicio autoritate nu poate cere trimiterea originalului cărților funciare sau a planurilor de identificare a imobilelor este justificată de regimul juridic special al acestor documente de publicitate imobiliară. Câtă vreme cărțile funciare și planurile de identificare a imobilelor realizează publicitatea în materia actelor și faptelor referitoare la bunurile imobile, deci asigură opozabilitatea obiectului raporturilor juridice civile născute cu privire la aceste bunuri, este firesc ca acestea să se afle în permanență la depozitarul lor legal pentru a putea fi accesate oricând de persoanele interesate.

În ceea ce privește critica referitoare la împrejurarea că, pe perioada valabilității extrasului de carte funciară necesar pentru autentificarea actelor prin care se constituie, se modifică sau se stinge un drept real imobiliar, solicitat de notarul public, registratorul nu va putea efectua niciun fel de înscriere în cartea funciară, Curtea reține că menirea extrasului de carte funciară este aceea de a atesta situația de drept a bunului imobil și de a garanta veridicitatea mențiunilor respective la data eliberării acestuia. Astfel, apare pe deplin justificată opțiunea legiuitorului ca, pe perioada valabilității extrasului, să opereze interdicția efectuării vreunei înscrieri în cartea funciară (cu excepția aceleia pentru care a fost eliberat extrasul), înscriere care ar modifica situația juridică a bunului și ar anula conținutul extrasului emis în prealabil. Curtea constată că dispozițiile

art. 54 alin. (1) din Legea nr. 7/1996

coroborate cu cele ale art. 497 din Codul de procedură civilă nu sunt de natură a crea niciun prejudiciu titularilor de drepturi reale înscrise în cartea funciară, ci, dimpotrivă, interdicția are rolul de a garanta protecția acestora. De altfel, dispozițiile criticate sunt în acord cu prevederile

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 , potrivit cărora "Înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor". Prin urmare, stabilirea acestui criteriu obiectiv și rezonabil de ierarhizare a cererilor privind înscrierile în cartea funciară, și anume data înregistrării lor, nu este susceptibil de a genera discriminări între titularii drepturilor reale asupra bunurilor imobile, astfel încât critica referitoare la încălcarea prevederilor constituționale privind egalitatea în drepturi a cetățenilor nu poate fi primită.

Pe de altă parte, Curtea constată că nici critica raportată la prevederile art. 21 din Constituție, care consacră accesul liber la justiție, nu poate fi reținută, întrucât, în temeiul dispozițiilor

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 , persoana interesată poate ataca cu plângere încheierea de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară, oficiul teritorial fiind obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (3) și

art. 54 alin. (1) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , precum și ale art. 176 și 497 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Kocsis Sandor în Dosarul nr. 602/43/2007 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2008.