Decizia nr. 731/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 și

art. 49 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Oros & Oros" - S.R.L. din Gherla în Dosarul nr. 7.200/1/2007 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 8 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.200/1/2007, Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 și

art. 49 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Oros & Oros" - S.R.L. din Gherla.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, în condițiile în care

art. 46 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

prevede obligativitatea comunicării cererii de chemare în judecată persoanei împotriva căreia va fi pornită ulterior acțiunea civilă și depunerea cererii în instanță numai însoțită de dovada comunicării ei prin scrisoare recomandată, reglementarea criticată restrânge în mod nejustificat accesul persoanei la justiție și creează un regim discriminatoriu între justițiabili, contravenind prevederilor constituționale invocate. Totodată, în opinia autorului excepției,

art. 49 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , stabilind un termen de prescripție special de 6 luni al acțiunilor îndreptate împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, încalcă art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială apreciază critica de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate nu sunt în măsură să îngrădească dreptul părților de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil și de judecarea acestuia într-un termen rezonabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA ,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 46 și

art. 49 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, care au următorul conținut: "(1) Reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază și, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanță. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligației de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepția cererilor formulate în timpul judecății sau a celor prin care se exercită o cale de atac.

(2) Primul termen de judecată se stabilește la cel mult 15 zile de la data depunerii cererii de chemare în judecată.

(3) Întâmpinarea este obligatorie și se depune cel târziu până la primul termen de judecată. Întâmpinarea, actele pe care se întemeiază și, după caz, interogatoriul scris se comunică de către parte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de termenul prevăzut la alin. (2). Nerespectarea obligației de comunicare prezumă renunțarea de către parte la apărările ce puteau fi formulate prin întâmpinare și la probele în susținerea acestor apărări.";

- Art. 49 alin. (1): "Termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva AVAS este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor și ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția, se constată că dispozițiile art. 46 și

art. 49 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în acest sens fiind

deciziile nr. 308/2008 , nr. 85/2006 și nr. 447/2006, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 24 aprilie 2008, nr. 236 din 16 martie 2006 și, respectiv, nr. 555 din 27 iunie 2006. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului sunt în deplină conformitate cu dispozițiile art. 21 din Constituție.

În esență, Curtea a reținut că dispozițiile criticate reglementează o procedură specială de soluționare a litigiilor privind creanțele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având în vedere natura deosebită a acestor creanțe și strânsa lor legătură cu datoria publică, cu bugetul statului și ocrotirea interesului public.

De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit

art. 46 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , prevederile referitoare la obligația comunicării cererilor înainte de depunerea acestora în instanță se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepția cererilor formulate în timpul judecății sau a celor prin care se exercită o cale de atac, pentru care sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, și anume Codul de procedură civilă. Așa fiind, exceptarea de la regula comunicării cererilor înainte de depunerea acestora în instanță, reglementată în teza întâi, exceptare referitoare la cererile formulate în timpul judecății sau la cele prin care se exercită o cale de atac, garantează drepturile procesuale ale părților și constituie expresia aplicării, în plan legislativ, a principiilor constituționale care consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Cu referire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 49 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , Curtea a reținut că instituirea unui termen de prescripție special, derogatoriu de la dreptul comun, cu privire la acțiunile îndreptate împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului este justificată în mod obiectiv și rezonabil de necesitatea asigurării stabilității și securității sporite a raporturilor juridice civile, mai ales având în vedere legătura indisolubilă existentă între creanțele ce urmează a fi recuperate ca urmare a exercitării unor asemenea acțiuni și bugetul de stat. În consecință, Curtea a constatat că textul legal criticat nu are în vedere ocrotirea în mod diferențiat a drepturilor persoanelor implicate în aceste raporturi juridice și nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție.

Atât considerentele, cât și soluția deciziilor amintite sunt pe deplin valabile și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE :

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 și

art. 49 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Oros & Oros" - S.R.L. din Gherla în Dosarul nr. 7.200/1/2007 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008.