Decizia nr. 750/2008

Articolul 16

alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 :

"(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. [...]";

-

Articolul 19

alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 :

"(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. [...]";

-

Articolul 2

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 :

"Constituie contravenție săvârșirea uneia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:

1. săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , statuând că acestea nu contravin prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, prin

Decizia nr. 520 din 8 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15-19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , deoarece acestea nu contravin dispozițiilor art. 16, 21 și 24 din Legea fundamentală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus-menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de argumentele inserate în cuprinsul acestora, Curtea mai constată următoarele:

Potrivit

art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991 , republicată, constituie contravenție comportamentul huliganic în public, manifestat prin fapte, acte sau gesturi obscene, prin proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, prin amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, dacă sunt de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice. Așa fiind, faptele prevăzute la art. 2 pct. 1 nu sunt fapte contra persoanelor, ci contra normelor de conviețuire socială, contra ordinii și liniștii publice. Asemenea fapte constituie infracțiuni în sistemele de drept penal în care contravențiile sunt incluse printre infracțiuni. În sistemul nostru, faptele menționate în textul criticat constituie contravenții dacă, fiind săvârșite în public, sunt de natură să producă vreuna dintre consecințele prevăzute de lege.

Existența unei incriminări nepermise de Legea fundamentală nu s-ar putea reține decât în situația în care legiuitorul nu ar lua în considerare criteriile prohibite, așa cum sunt prevăzute de art. 53 din Constituție. Or, dimpotrivă, în acord cu dispozițiile constituționale ale art.57, potrivit cărora "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți", și cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, potrivit căruia Parlamentul reglementează prin lege organică cu privire la infracțiuni, pedepse și regimul de executare al acestora, s-a procedat la incriminarea anumitor fapte antisociale care sunt de natură a afecta ordinea publică și de a pune în pericol viața cetățenilor.

De altfel, dispozițiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei și nu afectează în niciun fel dreptul la un proces echitabil, consacrat atât de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și de art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, deoarece nu instituie vreo măsură menită să lezeze dreptul oricărei persoane de a fi ascultată în mod echitabil și public de un tribunal independent și imparțial care va hotărî asupra drepturilor sale. În plus,

art. 9 din Legea nr. 61/1991

prevede in terminis dreptul de a formula la judecătorie plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE :

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

și

art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Maria Igiescu în Dosarul nr. 1.052/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 București Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008.