Decizia nr. 892/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sabin Bălașa în Dosarul nr. 14.376/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.229D/2008, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată de Stelian Cincă în Dosarul nr. 29.914/3/2007 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.411D/2008, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată de Emiliana Bratu în Dosarul nr. 7.819/300/2006 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde partea Elena Margareta Dumitriu, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.165D/2008, nr. 1.229D/2008 și nr. 1.411D/2008, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerințele conexării prevăzute de

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .

Elena Margareta Dumitriu nu se opune conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menționate, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.229D/2008 și nr. 1.411D/2008 la Dosarul nr. 1.165D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Elena Margareta Dumitriu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, considerând că aceasta a fost ridicată numai pentru tergiversarea cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 14.376/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sabin Bălașa în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze civile.

Prin Încheierea din 7 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 29.914/3/2007, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Stelian Cincă în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze civile.

Prin Încheierea din 22 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.819/300/2006, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Emiliana Bratu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze civile.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât limitează nejustificat accesul liber la justiție și exercitarea dreptului la apărare al părților în proces. De asemenea, consideră că dispozițiile criticate sunt discriminatorii.

Judecătoria Sectorului 1 București și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât limitarea numărului de cazuri în care se poate amâna judecata pentru lipsă de apărare nu este de natură a încălca vreo dispoziție constituțională.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 337/2004

și nr. 38/2002.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 156 din Codul de procedură civilă, având următorul conținut:

"Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.

Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate prin numeroase decizii, de exemplu, prin

Decizia nr. 298/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, statuând că dispozițiile art. 156 din Codul de procedură civilă nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia și al împiedicării înfăptuirii justiției.

De asemenea, facultatea instituită pentru judecător de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunțarea, la cererea părții, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiție, iar pentru eventualele abuzuri sau greșeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare.

Cu privire la invocarea prevederilor art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție, Curtea a constatat că și această susținere este neîntemeiată, deoarece dispozițiile procesuale criticate prevăd condițiile în care se poate amâna judecarea cauzei pentru lipsă de apărare, iar aceasta nu echivalează cu o restrângere a accesului la justiție, partea interesată având dreptul de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 16 din Constituție, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece nu se poate susține că textul de procedură criticat instituie discriminări, de vreme ce se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale. Împrejurarea că, în baza textului de lege criticat, instanța are posibilitatea, iar nu obligația, de a acorda un termen de judecată pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, nu este de natură să instituie discriminări între părțile care solicită acest termen.

Având în vedere aceleași motive, Curtea reține că nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt încălcate de dispozițiile criticate din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sabin Bălașa în Dosarul nr. 14.376/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București, de Stelian Cincă în Dosarul nr. 29.914/3/2007 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și de Emiliana Bratu în Dosarul nr. 7.819/300/2006 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2008.