Decizia nr. 926/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gallaher România" - S.R.L. în Dosarul nr. 6.453/62/2007 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde Societatea Comercială "Gallaher România" - S.R.L. din București, prin reprezentant, avocat Silviu Udangiu, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul Societății Comerciale "Gallaher România" - S.R.L. solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.453/62/2007, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gallaher România" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, deoarece termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, chiar dacă este corespunzător termenului general de prescripție, reglementat de

Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție, termenul prevăzut de textul criticat contravine principiului soluționării cu celeritate a litigiilor de muncă și este discriminatoriu în raport cu termenul de 30 de zile prevăzut de alin. (1) lit. a) și b) al aceluiași articol și de art. 119 alin. (1) din Codul muncii. Dispozițiile criticate sunt contrare dreptului de acces liber la justiție, instituind o discriminare pozitivă a salariatului și defavorizarea angajatorului în raport cu salariații.

Textul criticat contravine și dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece legiuitorul a prevăzut că pentru munca suplimentară prestată la cererea angajatorului se acordă zile libere pentru refacerea forței de muncă, iar acordarea de venituri salariale, în compensare, constituie o excepție.

Tribunalul Brașov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, susținerile autorului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. c) și

art. 286-288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii: "(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: [... ] c) În termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse la art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și la art. 41 alin. (2) referitor la dreptul salariaților la măsuri de protecție socială.

Dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii stabilesc un termen de prescripție de 3 ani pentru formularea cererilor care au ca obiect soluționarea conflictelor de muncă constând în plata unor drepturi salariale ori despăgubiri bănești către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Același articol prevede, la alin. (1) lit. a), că cererile în vederea soluționării conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă".

Curtea constată că existența celor două reglementări diferite nu poate duce la concluzia că art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii încalcă art. 16 și art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât cele două norme procedurale vizează două ipoteze diferite. În primul caz, cel prevăzut de alin. (1) lit. a) al art. 283, legiuitorul are în vedere, la declanșarea conflictului de muncă, decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, iar situația reglementată de art. 283 alin. (1) lit. c) se referă la faptul că obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Or, legiuitorul poate, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească și reguli de procedură diferite, fără ca prin aceasta să se încalce egalitatea în drepturi a cetățenilor ori dreptul la un proces echitabil. Termenul de 30 de zile vizează nemijlocit contractul de muncă și are în vedere necesitatea de soluționare grabnică a conflictelor de muncă, ceea ce reprezintă o garanție legală a dreptului la muncă, reglementat de art. 41 din Constituție. Cu privire la textul de lege ce stabilește termenul de 3 ani, Curtea constată că este echitabilă aplicarea termenului general de prescripție, dând astfel expresie art. 1 alin. (3) din Constituție care consacră valoarea constituțională de dreptate.

Față de acestea, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gallaher România"- S.R.L. din București în Dosarul nr. 6.453/62/2007 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2008.