Decizia nr. 959/2008

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vasile Filimon în Dosarul nr. 5.181/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureș.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea din 1 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.181/320/2007, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vasile Filimon.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că este necesară constatarea neconstituționalității art. 317 din Codul de procedură penală, astfel încât instanțele de judecată să fie sesizate și cu încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, iar în situația în care probatoriul administrat în faza cercetării judecătorești nu confirmă acuzarea, să dispună achitarea inculpatului pentru fapta respectivă. Se arată că, atâta timp cât instanța de judecată nu se consideră sesizată și cu încadrarea juridică dată faptei, înseamnă că instanța poate schimba încadrarea juridică în orice moment procesual și că practica instanțelor de judecată este aceea de a se pronunța cu privire la eventualele cereri de schimbare a încadrării juridice doar cu ocazia soluționării pe fond a cauzei. Autorul excepției consideră că i se încalcă dreptul la apărare, de vreme ce nu cunoaște cu exactitate atât fapta pentru care este acuzat, dar și încadrarea juridică a acesteia, întrucât toate apărările sale se fac în funcție de încadrarea juridică a faptei de care este acuzat - încadrare juridică despre care apreciază în speța de față că este una greșită. Astfel, deși în partea expozitivă a rechizitoriului sunt descrise elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 249 din Codul penal, procurorul a încadrat fapta în prevederile art. 246 din Codul penal, raportat la art. 248^1 din același cod și, mai mult, în încadrarea în drept a acestei fapte nu a reluat elementele materiale ale faptei descrise în partea expozitivă a rechizitoriului.

Judecătoria Târgu Mureș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale și din actele internaționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, întrucât nu încalcă dreptul la apărare și nici dreptul la un proces echitabil. Se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îi constituie dispozițiile art. 317 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, se invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 care consacră accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra constituționalității art. 317 din Codul penal, criticat în raport de aceleași prevederi din Legea fundamentală și față de critici similare.

Astfel, de exemplu, prin

deciziile nr. 97 din 15 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 martie 2005, și nr. 83 din 14 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 10 aprilie 2002, Curtea, constatând că "textul de lege criticat oferă suficiente garanții dreptului la apărare, întrucât limitează judecata la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare a instanței sau în actul de extindere a procesului penal, în funcție de aceste acte, cunoscute de părțile în proces, pregătîndu-se apărările", a reținut că "obiectul judecății, așa cum acesta este reglementat de art. 317 din Codul de procedură penală, nu contravine dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituție". Aceste argumente care au fundamentat soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 317 din Codul de procedură penală își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale.

De altfel, în prezenta cauză se observă că, deși autorul excepției critică art. 317 din Codul de procedură penală, privind obiectul judecății, prin susținerile sale pune în discuție conținutul actului de sesizare a instanței, în legătură cu care apreciază că a dat o încadrare juridică greșită faptei sale. Apreciază că i se încalcă dreptul la apărare de vreme ce nu cunoaște cu exactitate atât fapta pentru care este acuzat, dar și încadrarea juridică a acesteia, întrucât toate apărările sale se fac în funcție de încadrarea juridică a faptei de care este acuzat.

Asemenea susțineri nu pot fi reținute, deoarece nimic nu împiedică partea interesată, în speță autorul excepției, să solicite schimbarea încadrării juridice a faptei în situația în care apreciază că aceasta este greșită. Acest drept al părților și al procurorului de a solicita instanței modificarea cadrului procesual rezultă din prevederile art. 301 alin. 1 din Codul de procedură penală, normă de aplicație generală, conform căreia, "în cursul judecății, procurorul și oricare dintre părți pot formula cereri, ridica excepții și pune concluzii". De asemenea, art. 334 din Codul de procedură penală stabilește obligația instanței de judecată de a pune în discuție noua încadrare și de a atrage atenția inculpatului că are dreptul să ceară acordarea răgazului necesar pentru a-și pregăti apărarea, ceea ce reprezintă veritabile garanții ale dreptului la apărare și ale dreptului la un proces echitabil. Tot astfel, instanța de judecată, în virtutea rolului său activ, consacrat de art. 4 din Codul de procedură penală, are obligația de a pune în discuția părților o nouă încadrare juridică, ori de câte ori în cursul judecății se consideră că încadrarea dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată. Prin această instanță face aplicarea principiilor procesual penale, în special a principiului aflării adevărului, iar schimbarea încadrării juridice apare ca necesară tocmai pentru a se asigura o soluționare corectă a cauzei în cadrul unui proces echitabil.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vasile Filimon în Dosarul nr. 5.181/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2008.